ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4787/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 12

iulie 2007, reclamanta M.A.J. a chemat în judecată U.N.B.R. și Baroul București,

solicitând anularea actelor administrative emise de pârâți la 17 octombrie 2006

și respectiv, 24 februarie 2007 prin care i-a fost respinsă cererea de a i se

recunoaște dreptul de a pune concluzii în calitate de avocat la Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat

că, în perioada 1997-1999 a funcționat ca avocat stagiar, luându-și

definitivatul în ianuarie 2000 și, după ce în intervalul 13 noiembrie 2000 -23

iunie 2006 a exercitat funcția de consilier juridic, a revenit în avocatură,

îndeplinind astfel condiția prevăzută de art. 22 din Legea nr. 51/1995,

respectiv 5 ani vechime neîntreruptă în profesie.

Prin sentința civilă nr. 740 din 5 martie

2008, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, la data formulării cererii, reclamanta exercitase

efectiv profesia de avocat o perioadă de circa 4 ani, neîndeplinind cerința

vechimii neîntrerupte de 5 ani.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamanta M.A.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că

instanța a constatat în mod eronat neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 22

alin. (2) din Legea nr. 51/1995, întrucât de la data definitivării, 1 ianuarie

2006 și până la data formulării cererii către Baroul București trecuse o

perioadă de peste 6 ani, termenul legal de 5 ani fiind astfel împlinit.

În acest sens, reclamanta a invocat și

împrejurarea că, potrivit art. 7 din Legea nr. 514/2003, activitatea de

consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică în funcțiile de

magistrat, avocat, notar etc.

Analizând cauza în raport de motivele

invocate și de prevederile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va

constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2004,

avocatul definitiv are dreptul de a pune concluzii la toate instanțele, cu

excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale, unde

va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel

puțin 5 ani de la definitivare.

Instanța de fond a reținut în mod

întemeiat că reclamanta nu îndeplinește această condiție, după definitivat

funcționând până în 2006 ca și consilier juridic.

Susținerea reclamantei, că la calculul

vechimii neîntrerupte trebuie avută în vedere și perioada cât a exercitat

funcția de consilier juridic, nu are suport legal, textul art. 7 din Legea nr. 514/2003

menționând că această activitate este considerată vechime în muncă juridică

potrivit dispozițiilor legale specifice fiecăreia din profesiile juridice

prevăzute.

Or, Legea nr. 51/1995 stabilește

neechivoc termenul de 5 ani vechime neîntreruptă în profesia de avocat,

condiție pe care reclamanta nu o îndeplinește.

Pentru considerentele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

Curtea va dispune obligarea reclamantei la plata onorariului de avocat cu titlu

de cheltuieli de judecată către Baroul București, constatând că cea de-a doua

pârâtă nu a depus dovada cheltuielilor efectuate în recurs, având posibilitatea

de a le solicita pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.A.J.

împotriva sentinței civile nr. 740 din 5 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească intimatului

Baroul București, 1000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

decembrie 2008.