ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8261/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 1103 din 23 august 2007, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtului P.G., prin care a solicitat suspendarea exercitării dreptului acestuia la liberă circulație pe teritoriul Franței, pentru o perioadă de cel mult 5 ani. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 20 din Constituția României, dispozițiile privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Potrivit art. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, limitarea dreptului la liberă circulație trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesară într-o societate democratică. Făcând analiza circumstanțelor cauzelor, în funcție de criteriile prevăzute de alin. (2) al art. (2) din Paragraful adițional nr. 4 la Convenția europeană, tribunalul a constatat că măsura interzicerii dreptului la liberă circulație este disproporționată față de scopul legitim urmărit. Astfel, returnarea pârâtului din Franța, la data de 16 iulie 2007, în baza acordului de readmisie încheiat cu această țară, nu reprezintă o împrejurare de natură a justifica ingerința atât de semnificativă în libertatea de circulație a pârâtului.

Prin decizia nr. 95A din 14 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea și a restrâns dreptul la libera circulație a pârâtului, pe o perioadă de 3 ani. Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 5/2006, exercitarea dreptului la liberă circulație se suspendă în situația în care o persoană nu a respectat măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate. Prin returnarea ce a avut loc la data de 16 iulie 2007, pârâtul a încălcat măsura restrângerii dreptului la liberă circulație, dispusă anterior prin hotărâre judecătorească, situație ce atrage aplicabilitatea art. 40 și art. 42 din Legea nr. 248/2005.

Prin încheierea de ședință din 22 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori si de familie, a admis cererea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a rectificat dispozitivul deciziei civile nr. 95A din 14 februarie 2008, în sensul că se va trece suspendarea dreptului la liberă circulație a numitului P.G. și nu restrângerea dreptului la liberă circulație. Curtea de apel a reținut că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație și nu restrângerea dreptului la liberă circulație, cum greșit s-a dispus. Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.

Fără a invoca vreuna din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia este nelegală, pentru că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație, iar instanța de judecată, în mod eronat, s-a pronunțat asupra restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Prin decizia atacată, în urma admiterii apelului declarat de reclamantă, curtea de apel a admis acțiunea și a restrâns dreptul pârâtului la liberă circulație pe o perioadă de 3 ani. La data de 7 aprilie 2008, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a solicitat lămurirea și înțelesul deciziei, în sensul de a se dispune suspendarea dreptului la liberă circulație în loc de restrângerea dreptului.

Prin încheierea din 22 mai 2008, curtea de apel a admis cererea și a rectificat dispozitivul menționând corect că s-a dispus suspendarea dreptului la libera circulație în loc de restrângerea acestui drept. Prin urmare, criticile formulate de recurentă nu sunt fondate, pentru că aspectele invocate prin cererea de declarare a recursului au fost remediate pe calea procedurii prevăzută de dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. Fată de cele arătate, recursul declarat de reclamantă se va privi ca nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 95A din 14 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2008.