ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2238/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 623 din 25 septembrie 2006 a Tribunalului Iași s-au dispus următoarele:

Au fost condamnați inculpații:

I. A.M.

(fost M.), porecla M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, pedeapsa totală de executat fiind de 7 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat perioada reținerii și arestării preventive, respectiv de la 22 martie 2005 la 01 august 2005.

II. R.C.P.

, porecla B., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea 678/2001, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.)], la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat perioada reținerii și arestării preventive, respectiv de la 22 martie 2005 la 01 august 2005.

În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului a următoarelor sume:

- de la inculpatul A.M. suma de 49100 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la momentul confiscării

- de la inculpatul R.C.P. suma de 2000 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la momentul confiscării.

A constatat că persoanele vătămate I.M., L.A.C., P.D.L., P.A.L., A.P., L.I., I.I., V.C.M., V.O.I., și M.E.D. nu s-au constituit părți vătămate sau civile în cauză.

A constatat că partea vătămată H.E.C.,  nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de 500 lei Ron, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2003 inculpații A.M. și R.C.P. au racolat mai multe tinere, printre care numitele M.E.D., P.D.L., V.O.C. și V.C.M., pe care le-au transport în Germania, fiind cazate la numita G.G., cărora le-au promis că le vor găsi locuri de muncă.

Fiind într-o țară străină și fără alternativă pentru a se întreține, fetele au acceptat să practice relații sexuale cu diverse persoane stabilite de inculpați, care de altfel încasau și bani de la clienți în folosul lor.

Tinerele erau permanent supravegheate, unora fiindu-le luate actele de identitate, îngrădită libertatea de mișcare și supuse unor anumite presiuni și abuzuri pentru a se prostitua.

Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Iași ambii inculpați au declarat apel criticând-o ca nelegală și netemeinică sub mai multe aspecte.

Inculpatul A.M. a susținut în general că nu s-au respectat dispozițiile art. 300

1

C. proc. pen., în raport de care a solicitat restituirea cauzei la parchet, reținerea unei situații de fapt neconformă cu realitatea, probatoriile administrate nedovedind faptele reținute, cât și reținerea greșită a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În subsidiar a cerut aplicarea art. 74 și 81 C. pen.

Inculpatul R.C.P., a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul încălcării art. 300 alin. (1) C. proc. pen., privind verificarea din oficiu, a regularității actului de sesizare, nulitatea absolută a urmăririi penale, și reținerea unei situații de fapt ce nu este confirmată de materialul probator, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate prin reținerea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. și aplicarea art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 4 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Iași a admis apelurile inculpaților și a desființat în parte sentința apelată cu privire la latura penală și rejudecând cauza din oficiu a înlăturat aplicarea art. 64 lit. c) C. pen., considerându-se că aplicarea acestui text de lege este greșită din moment ce inculpații nu s-au folosit de funcțiile deținute în săvârșirea infracțiunilor reținute în cauză.

Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat recurs.

Inculpatul A.M., a susținut în scris că motivele de recurs le va susține în fața instanței însă în lipsa sa apărătorul din oficiu a reiterat motivele invocate în apel.

Inculpatul R.C.P. prin motivele scrise susținute de apărătorul său a reiterat în general cele invocate în apel, în sensul nulității hotărârii în ansamblu, față de el nefiind începută urmărirea penală iar probele administrate nu conturează vinovăția sa punându-se concluzii privind achitarea iar în subsidiar aplicarea art. 74, 76 și 81 C. pen.

Recursurile declarate sunt nefondate.

Se constată că prin hotărârea atacată, instanța de apel a examinat minuțios și în mod temeinic criticile formulate, în sensul că prima instanță a verificat legalitatea sesizării, și nu a constat că sesizarea instanței de judecată este nelegală și în consecință a respins critica.

Sesizarea instanței de judecată s-a făcut corect prin rechizitoriu așa cum prevăd dispozițiile art. 264 C. proc. pen. Totodată în cauză au fost administrate probele necesare unei juste soluționări, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor H.T. și H.P., conținutul interceptărilor convorbirilor telefonice privind tehnicile folosite cu racolarea victimelor, verificările din evidența I.G.P.F. a intrărilor și ieșirilor din România a inculpaților și a persoanelor vătămate, coroborate cu procesele verbale de percheziție domiciliară și de constatare tehnico-științifică.

Probele au fost analizate temeinic și s-a ajuns la stabilirea corectă a situației de fapt și a vinovăției inculpaților.

Încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților este de asemenea corectă.

În fine s-a constatat că s-a făcut și o justă individualizare a pedepselor aplicate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind corespunzătoare în raport cu multitudinea faptelor și gravitatea lor, precum și a pericolului social sporit al inculpaților.

Corect nu s-au reținut în favoarea lor circumstanțele atenuante și nici nu s-au admis cererile de suspendare condiționată a pedepselor.

Pe de ală parte se constată că instanța de apel a făcut o motivare convingătoare a deciziei ca urmare a unei analize temeinice a tuturor aspectelor cauzei.

Criticile formulate fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se iau în verificare din oficiu, recursurile urmează a se respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.M. și R.C.P. împotriva deciziei penale nr. 4 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru minori și familie.

Obligă recurentul inculpat A.M. la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și pe recurentul inculpat R.C.P. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.