ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1333/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1333/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții
de Apel București, reclamantul B.D. a chemat în judecată C.P.M.B., C.E.M.S.B.,
iar în urma precizărilor ulterioare și a I.N.E.M.R.C.M., solicitând anularea
Deciziei nr. 3247 din 28 iunie 2005, pentru că a fost trecută ca fiind cauză a
invalidității „boală obișnuită” și nu „rănit în revoluție”.
Prin sentința nr. 2212 din
10 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția de necompetență materială a
Curții de Apel București, invocată de C.P.M.B., a fost admisă acțiunea
reclamantului B.D., anulată Decizia nr. 3247 din 28 iunie 2005 emisă de
C.P.M.B. – C.E.M.S.B. și obligată pârâta să emită o nouă decizie în care să se
menționeze că reclamantul se încadrează în gradul II de invaliditate, urmare a
faptului că a fost rănit în Revoluția din Decembrie 1989.
Pentru a motiva această
soluție, instanța de fond a reținut că excepția de necompetență trebuie
respinsă în raport de obiectul cererii deduse judecății și de dispozițiile art.
10 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, s-a
reținut că din actele dosarului rezultă că reclamantul a dobândit gradul de
invaliditate datorită participării sale la evenimentele din Decembrie 1989, iar
prin decizia contestată, reclamantul a fost vătămat într-un drept al său,
recunoscut de lege, respectiv acela de a beneficia de prevederile legislației
speciale care reglementează drepturile acestei categorii de persoane, întrucât
nu s-a reținut că a fost rănit în Revoluție.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs I.N.E.M.R.C.M., criticând soluția instanței de fond, solicitând
casarea ei și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.
În motivele de recurs se
arată că reclamantul a fost pensionat în luna martie 1999 cu gradul III de
invaliditate pentru tulburări psihice, fără legătură cauzală cu Revoluția din
Decembrie 1989 pentru că nu există nici un document medico-legal care să
stabilească această legătură.
În luna mai 2001, dosarul a
fost reanalizat și s-a stabilit că reclamantul se încadrează în gradul III de
invaliditate pentru afecțiunea organică (rănit în revoluție) și gradul II de
invaliditate pentru cumulul celor două afecțiuni organică și psihică (fără
legătură cu revoluția).
În urma acestor reanalizări
au fost emise două decizii: nr. 3247/2005 pentru afecțiunea psihică, de
încadrare în gradul II pentru boală obișnuită și nr. 3248/2005 pentru
afecțiunea organică de încadrare în gradul III (rănit în revoluție)
respectându-se prevederile legale.
Înalta Curte, din oficiu, a
pus în discuția părților excepția de necompetență materială a instanței de fond
în soluționarea cererii reclamantului.
Instanța de fond a
soluționat cererea apreciind că este competentă material, în analiză fiind un
litigiu de contencios administrativ.
Însă, obiectul cererii
reclamantului este o decizie de încadrare în grad de invaliditate.
Potrivit art. 56 alin. (1)
din Legea nr. 19/2000, încadrarea sau reîncadrarea într-un grad de invaliditate
se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală și
recuperare a capacității de muncă, în termen de 30 de zile de la data
înregistrării cererii, însoțită de documentația necesară.
Se poate observa că litigiul
dintre părți este unul legat de asigurările sociale, respectiv încadrarea în
grad de invaliditate, drept prevăzut de Legea nr. 19/2000.
Legea nr. 19/2000
stabilește, în art. 155, că litigiile legate chiar și de refuzul de soluționare
a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, se soluționează, în
primă instanță de tribunale.
Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ este legea cadru în materia actelor administrative
emise de autorități și instituții publice, iar refuzul de a soluționa o cerere
este asimilat actului administrativ, dar când într-o specială se prevede altă
competență, cum este cazul și al Legii nr. 19/2000, se impune soluționarea
litigiului conform competenței speciale și nu dispozițiilor din legea cadru.
Hotărârea instanței de fond
a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de casare prevăzut
de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
De aceea, va fi admis
recursul, casată sentința și, în baza art. 312 alin. (6) teza I C. proc. civ.,
va fi trimisă cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios
administrativ și fiscal.
Fiind admis recursul ca
urmare a unei excepții, Înalta Curte nu va putea analiza motivele de recurs
care vizează fondul cererii, dar acestea vor fi analizate de către instanța
care va soluționa cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
I.N.E.M.R.C.M., împotriva sentinței civile nr. 2212 din 10 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și
trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a
VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și
fiscal.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 martie 2007.