ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1032/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2006,

reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâții U.N.B.R. și Baroul Prahova,

solicitând anularea Deciziei nr. 141 din 28 iunie 2006 și a Hotărârii din 8

iunie 2005, prin care a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat

cu scutire de examen, precum și obligarea pârâților să emită decizia de primire

în avocatură cu scutire de examen.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, deși a dovedit îndeplinirea condițiilor legale pentru primirea

în profesia de avocat cu scutire de examen, cererea sa a fost respinsă.

Primul motiv de respingere a

cererii, respectiv faptul că nu a răspuns la majoritatea întrebărilor cu ocazia

interviului este reglementată de lege ca o normă dispozitivă. Mai mult,

reclamantul a răspuns la toate întrebările.

Cel de-al doilea motiv de

respingere a cererii este nedovedit.

În ceea ce privește Decizia nr.

141/2006 de respingere a contestației, reclamantul invocă inconstanța

Consiliului U.N.B.R. care, inițial, restituie dosarul constatând că motivele

invocate de Baroul Prahova sunt nelegale și solicită soluționarea acestuia cu

respectarea dispozițiilor legale, pentru ca după restituirea dosarului, fără a

se aduce dovezi noi, să respingă contestația.

Reclamantul consideră că au

fost încălcate prevederile art. 16 alin. (2) lit. b), teza a II-a din Legea nr.

51/1995 republicată.

Prin întâmpinare, pârâta U.N.B.R.

și Baroul Prahova solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece

primirea în profesia de avocat, fără examen, nu reprezintă un drept conferit de

Legea nr. 51/1995, ci reprezintă o excepție de la regula generală.

Se mai arată că reclamantul

nu a răspuns corect la întrebările adresate, iar activitatea depusă înainte de

anul 1989 nu îl recomandă pentru profesia de avocat.

Prin sentința nr. 87 din 24

mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7320/4272006, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel Ploiești a reținut că, primirea în profesia de avocat se obține

pe baza unui examen organizat de barou, iar la cerere poate fi primit în

profesie cu scutire de examen și cel care până la data primirii a îndeplinit

funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau

jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din

motive disciplinare care-l fac nedemn de profesia de avocat.

Această dispoziție este

considerată de instanța de fond ca fiind o excepție de la regula generală și nu

constituie un drept de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen,

ci numai o posibilitate, lăsând organelor abilitate ale Uniunii Avocaților să

decidă pentru fiecare caz în parte.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, și 9

C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul arată că

îndeplinește atât cerințele generale, cât și cele speciale ale Legii nr. 51/1995

republicată pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

Temeiurile de respingere a

cererii țin de oportunitate și nu sunt regăsite în cuprinsul Legii nr. 51/1995

și în plus sunt nereale.

Dreptul pretins este

recunoscut de lege și nu se poate reține caracterul supletiv al normei.

Cererea nu putea fi refuzată

pe motive de oportunitate, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.

Interviul nu este o condiție

reglementată de Legea nr. 51/1995 pentru primirea în profesia de avocat.

Recurentul apreciază că a

răspuns corespunzător la toate întrebările.

Susținerile privind

activitatea nedemnă sunt nedovedite.

Intimatul - pârât Baroul

Prahova a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Se arată că în speță nu este

vorba de un drept recunoscut de lege, conținutul art. 16 alin. (2) din Legea nr.

51/1995, cuprinzând o normă supletivă și nu imperativă.

Recurentul - reclamant nu a

răspuns corespunzător la întrebările comisiei și există dubii cu privire la

demnitatea acestuia.

Recursul este nefondat.

Prevederile art. 16 din

Legea nr. 51/1995 republicată și modificată, instituie regula generală pentru

primirea în profesia de avocat, examenul, dar și excepția-scutirea de examen.

Pentru primirea în profesia

de avocat cu scutire de examen, legiuitorul a folosit sintagma „la cerere poate

fi primit în profesie...”.

Este evident că norma este

supletivă și nu imperativă, fiind la latitudinea organelor abilitate dacă cel

care a formulat o astfel de cerere va beneficia sau nu de scutire de examen.

Refuzul nu trebuie însă să

fie nejustificat și acest aspect este analizat de instanța de contencios

administrativ.

Împrejurarea că

recurentul-reclamant nu a răspuns corespunzător unor întrebări legate chiar de

statutul profesiei de avocat a determinat în mod legal pe intimați să refuze ca

acesta să fie primit în profesie fără examen.

Însăși Legea nr. 51/1995,

conferă acest drept de apreciere intimaților.

Prin urmare, recurentul nu

are un drept prevăzut de lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu

scutire de examen.

Rațiunile pentru care intimații

au respins cererea recurentului au fost arătate prin actele contestate și

înscrisurile care au stat la baza adoptării acestora.

Numai membrii comisie pot

stabili dacă răspunsurile la întrebări, sunt convingătoare, instanța de

judecată neputând să se substituie comisiei.

Nici o dispoziție legală nu interzice

susținerea unui interviu cu ocazia luării deciziei de intrare în profesia de

avocat fără examen, astfel încât intimații au dreptul să intervieveze

candidații.

Refuzul este nejustificat

potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004 nemodificată (în vigoare la data

formulării cererii) dacă exprimarea explicită a voinței de a nu rezolva cererea

este făcută cu exces de putere.

La rândul său, excesul de

putere era definit ca exercitarea dreptului de apărare prin încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de

Constituție sau de lege.

Aprecierea intimaților nu a

încălcat drepturile reclamantului - recurent, prevăzute de lege, deoarece Legea

nr. 51/1995 nu califică scutirea de examen pentru intrarea în profesia de

avocat ca un drept propriu - zis, ci numai condiționat de acordul organelor de

conducere.

Cererea recurentului nu a

fost respinsă pe motiv că nu este oportună, ci pentru neîndeplinirea

condițiilor legale.

Față de acestea, urmează a

se respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.N. împotriva sentinței civile nr. 87 din 24 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 martie 2008.