ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2327/2014

Decizia nr. 2327/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea formulată la data de 15 decembrie 2011 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/42/2011, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Prahova anularea deciziilor nr. 634 din 06 mai 2011, nr. 658 din 6 mai 2011, nr. 633 din 6 mai 2011, nr. 637 din 6 mai 2011 și nr. 635 din 6 mai 2011 emise de pârâtul Baroul Prahova.

În motivarea cererii, reclamații au arătat că prin deciziile nr. 8, 9, 10, 11 și 12 din 17 ianuarie 2011 emise de Baroul de Avocați Prahova li s-a comunicat că sunt primiți în profesia de avocat fără examen, însă, ulterior, prin deciziile nr. 633, 634, 635, 637 și 638 din 06 mai 2011, pe care le contestă, li s-a comunicat că deciziile de primire în profesia de avocat fără examen emise anterior au rămas fără efect ca urmare a expirării termenului de 2 luni prevăzut de disp. art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Reclamanții au mai arătat că împotriva deciziilor a căror anulare o solicită au formulat contestație la Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, care, prin adresa din 19 mai 2011, le-a comunicat că aceasta a fost înregistrată din 17 mai 2011, iar în vederea soluționării contestației U.N.B.R. a solicitat Baroului Prahova cu adresa din 17 mai 2011 un punct de vedere scris, contestația urmând a fi soluționată de către Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România după primirea punctului de vedere al Baroului Prahova, la prima ședință de consiliu potrivit art. 65 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, cu modificările și completările ulterioare.

De la acea dată, 19 mai 2011, deși au revenit cu actul din 29 noiembrie 2011, nu au mai primit niciun răspuns la contestația formulată.

Reclamanții au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (5) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, apreciind că aceste dispoziții încalcă art. 16 alin. (1) și (2), art. 124 alin. (1) și (2) și art. 126 alin. (1) din Constituția României.

Pe fondul cauzei, reclamanții au arătat că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, care prevăd că în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei, nu pot înlătura efectele deciziilor de primire în profesia de avocat ce le-au fost emise, deoarece termenul de 2 luni prevăzut de aceste dispoziții este un termen de recomandare și nu de decădere, astfel ca încălcarea termenului să lase fără eficiență juridică deciziile de primire în profesie fără examen.

Din interpretarea disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, rezultă că, în caz de incompatibilitate, există obligația Consiliului baroului de a rezolva această situație prin emiterea unor dispoziții de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, dispoziții care în cauză nu s-au respectat.

S-a mai arătat de către reclamanți că Baroul Prahova, cu încălcarea disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, a înțeles să emită decizii prin care li s-a comunicat practic anularea deciziilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, decizii ce sunt nelegale și de natură a vătăma drepturile câștigate.

Pârâții au solicitat, prin cererea din 09 ianuarie 2012, ca reclamanții să precizeze cadrul procesual, atât în ceea ce privește obiectul acțiunii, având în vedere faptul că în cursul anului 2011 nici pârâtul Baroul Prahova și nici Uniunea Națională a Barourilor din România nu au emis decizii cu nr. 633-638, cât și în ceea ce privește calitatea procesuală a părților în cauză.

Reclamanții au depus cerere de completare a acțiunii, la data de 25 ianuarie 2012, prin care au solicitat, pe lângă anularea actelor nr. 633, 634, 635, 637 și 638 din 06 mai 2011, și obligarea pârâților să îi treacă pe tabloul avocaților incompatibili.

Prin încheierea de ședință din data de 05 martie 2012, Curtea de Apel Ploiești a luat act de strămutarea judecății cauzei, dispusă de Î.C.C.J, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 753, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012, de la această instanță la Curtea de Apel Constanța și a dispus scoaterea dosarului de pe rol și înaintarea lui la Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 20 martie 2012 sub același număr - x/42/2011.

La termenul de judecată din data de 20 iunie, reclamanții au depus precizări prin care au arătat că obiectul acțiunii îl reprezintă anularea adreselor nr. 634, nr. 635, nr. 636, nr. 637 și nr. 638, toate din data de 6 mai 2011, prin care i s-a comunicat fiecărui reclamant că deciziile de primire în profesia de avocat fără examen cu nr. 8, nr. 9, nr. 10, nr. 11 și nr. 12 din data de 17 ianuarie 2011 au rămas fără efect, cât și obligarea pârâților la trecerea și înscrierea reclamaților pe tabloul avocaților incompatibili, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 313 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost precizată de reclamanții A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul de Avocați Prahova, având ca obiect - anulare decizie Uniunea Națională a Barourilor din România, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din dispozițiile art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat rezultă că, într-adevăr, Consiliul baroului are obligația de a emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, precum și de reînscriere pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, însă doar în situația în care intervine suspendarea calității de avocat în temeiul art. 28 din lege pe durata existenței stării de incompatibilitate, în una dintre situațiile prevăzute de art. 15.

Suspendarea calității de avocat presupune ca această calitate să existe la momentul intervenirii uneia dintre situațiile de incompatibilitate menționate, doar în acest caz Consiliul Baroului având obligația de emitere a unei decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili.

Dat fiind faptul că, în speță, starea de incompatibilitate a existat încă de la primirea în profesia de avocat, situația reclamanților este una diferită, găsindu-și încadrarea în alin. (2) al art. 25.

Conform acestor dispoziții, actul administrativ de primire în profesia de avocat este unul atipic deoarece nu își produce efectele de la emiterea lui, ci condiționat, de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie să se producă în interiorul unui termen de 2 luni de la data emiterii deciziei.

Curtea a apreciat că termenul de 2 luni nu poate fi calificat ca fiind un termen de recomandare, deoarece o astfel de interpretare s-ar opune principiului securității raporturilor juridice în condițiile în care actul administrativ ar fi lipsit de efecte juridice pe o perioadă incertă și nelimitată de timp, fiind lăsat exclusiv la latitudinea destinatarului actului momentul la care ar urma ca acesta să-și producă efectele.

S-a constatat că reclamanții nu au respectat nici condiția și nici termenul inserate în deciziile de primire în profesia de avocat, astfel încât aceste acte administrative nu își mai pot produce efectele, devenind caduce.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C., A., D., E. și B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, recurenții au susținut că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, invocând următoarele motive:

- au fost încălcate dispozițiile art. 29 alin. (4) și urm. din Legea nr. 47/1992, instanța de fond având obligația de a înainta spre soluționare Curții Constituționale excepția de neconstituționalitate a art. 16 alin. (1) și (5) din Legea nr. 51/1995 invocată de reclamanți, excepție cu privire la care aceștia nu au renunțat;

- termenul de 2 luni prevăzut de dispozițiile art. 24 alin. (2) este un termen de recomandare și nu de decădere ca să se poată dispună încetarea efectelor deciziilor de primire în profesie; pe de altă parte, primirea în profesia de avocat s-a efectuat în baza deciziilor emise de Baroul Prahova, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, astfel că lipsirea de efecte juridice a acestor decizii nu se putea face prin simple adrese de comunicare din partea Baroului Prahova că deciziile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen au rămas fără efect, pe motiv că nu am rezolvat starea de incompatibilitate în termen de 2 luni.

De asemenea, au arătat recurenții că, în mod greșit, s-a apreciat prin sentința recurată că termenul de 2 luni nu poate fi calificat ca fiind un termen de recomandare, susținerea că potrivit principiului securității raporturilor juridice, nu se poate stabili prin actul administrativ o perioadă incertă și nelimitată în timp, este greșită, termenul de 2 luni trebuie socotit de la încetarea stării de incompatibilitate, stare care subzistă și în prezent, recurenții fiind judecători la Curtea de Apel Ploiești.

- din interpretarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 rezultă că în caz de incompatibilitate există obligația Consiliului baroului de a rezolva această situație, prin emiterea unor dispoziții de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, dispoziții care în cauză nu s-au respectat.

Procedura derulată în fața instanței de recurs

La data de 12 mai 2014, recurentul – reclamant B. a depus prin serviciul registratură cerere de renunțare la judecata recursului declarat împotriva sentinței nr. 313/CA din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În prealabil, Înalta Curte constată faptul că recurentul-pârât

B.

a formulat cerere de renunțare la judecarea recursului declarat.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

În raport de dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”, având în vedere și dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecarea recursului.

Înalta Curte, examinând sentința atacată în raport de criticile recurenților C., A., D. și E., față de actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma prevederilor legale aplicabile, reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Se reține că prin deciziile nr. 8, 9, 10 și 12 din 17 ianuarie 2011, Baroul Prahova, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a admis cererea recurenților de primire în profesia de avocat, prevăzând expres că decizia urmează să-și producă efectele condiționat de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termenul de 2 luni prevăzut de art. 24 din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data emiterii acestei decizii).

Potrivit art. 24 din Legea nr. 51/1995 (1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.

Constată Înalta Curte că deciziile din 17 ianuarie 2011 emise de Baroul Prahova sunt decizii de primire în profesie condiționată de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termen de 2 luni conform art. 24 din Legea nr. 51/1995.

Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, de care depinde soluționarea litigiului, este aceea dacă o persoană căreia i s-a aprobat primirea în profesia de avocat și care se află în stare de incompatibilitate, poate fi înscrisă direct în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei sau pe tabloul avocaților incompatibili, potrivit dispozițiilor legale care guvernează profesia de avocat.

Conform art. 24 alin. (2) din aceeași lege (forma în vigoare la momentul emiterii deciziilor) „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”.

Potrivit art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la momentul emiterii deciziei nr. 168 din 23 septembrie 2010) „exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat”.

Conform art. 24 alin. (2) din aceeași lege „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”.

Deși textul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată vizează data de la care se produc efectele deciziilor de primire în profesia de avocat și anume „de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei”, din art. 14 lit. a) coroborat cu art. 28 al Statutului profesiei de avocat rezultă că una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi primit în această profesie este aceea a inexistenței unei stări de incompatibilitate.

În raport de aceste prevederi legale, pentru a avea loc înscrierea pe tabloul avocaților definitivi și, implicit, dobândirea dreptului de exercitare a profesiei, este necesară îndeplinirea următoarelor cerințe: existența unei decizii de primire în profesia de avocat și dovada rezolvării stării de incompatibilitate în 2 luni de la emiterea deciziei.

În speța de față însă, recurenții nu au îndeplinit condiția privind rezolvarea stării de incompatibilitate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 24 alin. (2) din legea menționată.

Pe de altă parte, în nici un caz nu poate fi dispusă înscrierea acestora pe tabloul avocaților incompatibili, deoarece din interpretarea gramaticală și teleologică a art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, rezultă că înscrierea în acest tablou nu se poate face decât pentru avocații definitivi sau stagiari care au figurat în tabloul anual întocmit de Baroul local, conform art. 24 din lege și în cursul exercitării profesiei acestora a intervenit un motiv de incompatibilitate dintre cele reglementate de art. 14 din lege sau art. 28 din Statutul profesiei de avocat. Or, recurenții nu se află în această situație.

În ceea ce privește susținerile intimaților referitoare la faptul că obiectul acțiunii vizează anularea adreselor nr. 633, 634, 635 și 638 din 6 mai 2011 și nu a deciziilor nr. 7, 8, 9, 10, 11 și 12 din 17 ianuarie 2011, instanța de control judiciar reține că adresele fac referire la faptul că deciziile au rămas fără efect și fac corp comun cu acestea.

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând a se face aplicarea art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurenților C., A., D. și E. la plata sumei de 400 RON către intimatul – pârât Baroul Prahova și la plata sumei de 400 RON către intimata – pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor alin. (3) ale acestui articol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare a recurentului – reclamant B. la judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 313/CA din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de C., A., D. și E. împotriva sentinței nr. 313/CA din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții – reclamanți C., A., D. și E. la plata sumei de 400 RON către intimatul – pârât Baroul Prahova și la plata sumei de 400 RON către intimata – pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2014.