ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.01.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 47/2016

HOTĂRÂRE
20.01.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 47/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 47/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/42/2013, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei, conform sentinței civile nr. 210 din 27 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. Prahova și C., a solicitat să se constate că este beneficiarul unui drept câștigat de intrare în avocatură, prin scutire de examen, conform Deciziei nr. 11 din 17 ianuarie 2011 emisă de B. Prahova; intrarea în circuitul civil a Deciziei nr. 11 din 17 ianuarie 2011, ca urmare a necontestării în termen legal de nicio persoană fizică sau juridică interesată; să se dispună, pe cale de consecință, înscrierea sa în tabloul avocaților definitivi incompatibili existent la sediul Baroului, până la încetarea calității de judecător; în temeiul art. 27 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, să se dispună suspendarea sa din profesia de avocat, pe durata existenței stării de incompatibilitate.

Prin sentința civilă nr. 41 din 5 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. Prahova și C., s-a constatat că, în conformitate cu Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2011 emisă de B. Prahova, reclamantul a dobândit calitatea de avocat în cadrul Baroului Prahova și a fost obligat B. Prahova să-l înscrie pe tabloul avocaților definitivi incompatibili, cu consecințele legale ce decurg din această calitate, fiind respinsă cererea de suspendare din profesia de avocat.

Împotriva sentinței civile nr. 41 din 5 februarie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul B. Prahova, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în fond, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 24, art. 27 și art. 28 din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare în perioada de referință,

pentru următoarele motive:

Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2011 emisă de B. Prahova, prin care s-a dispus admiterea cererii reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, nu a fost atacată, ipoteză în care sunt operabile dispozițiile cuprinse în art. 2 din decizie, respectiv, încetarea efectelor primirii în profesie dacă în termen de 2 luni de la comunicare, nu încetează starea de incompatibilitate.

Reclamantul nu a respectat condiția și termenul stipulate fără echivoc de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și prin adresa din 06 mai 2011, i s-a adus la cunoștință că efectul deciziei de primire în profesia de avocat, a încetat la expirarea termenului de 2 luni.

La momentul solicitării reclamantului de a fi înscris pe tabloul avocaților incompatibili, starea sa de incompatibilitate era actuală, motiv pentru care, B. Prahova în mod legal, prin Hotărârea nr. 1 din 17 iunie 2013, i-a respins solicitarea, pentru neconformarea la dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, hotărâre care nu a fost contestată.

De asemenea, reclamantul nu poate fi înscris pe tabloul avocaților suspendați din exercitarea dreptului de a profesa, în baza art. 28 din lege, deoarece această normă se aplică numai în situația avocaților aflați deja în exercițiul profesiei și pentru care, în cursul exercitării profesiei a intervenit un motiv de incompatibilitate dintre cele reglementate de art. 14 din lege, iar, în speță, reclamantul nu s-a aflat în situația prevăzută de această normă legală.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-reclamant

Intimatul-reclamant a susținut, pe de o parte, că problema de drept în discuție în prezentul litigiu a fost tranșată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 297/2014, prin care a fost declarat neconstituțional art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, text de lege care stă la baza înserării termenului și condiției prevăzute la art. 2 din Decizia nr. 11/2011, iar pe de altă parte, nu se ține seama de calificarea juridică a Deciziei nr. 11/2011, act administrativ, care poate fi revocat în condițiile Legii nr. 554/2004 numai pentru motive de nelegalitate și oportunitate.

În speță, pretinsa cauză de nelegalitate nu a fost dovedită, iar invocarea alin. (2) al art. 25 din Legea nr. 51/1995, în condițiile în care, textul de lege a fost declarat neconstituțional, devine caducă. În ceea ce privește oportunitatea, nu s-a susținut de către recurent existența unei asemenea stări de fapt în ceea ce îl privește pe reclamant.

De asemenea, susținerile recurentului în sensul că termenul de 2 luni prevăzut de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, este un termen de decădere și nu unul de recomandare, este neîntemeiată, întrucât sensul acestui termen, în cazul reclamantului, nu este acela de sancțiune, respectiv, de anulare a unui act administrativ.

Totodată, decăderea nu operează ope legis, ci trebuie să fie constatată de către instanța de judecată, iar în speță, prin emiterea adresei din 2011, B. Prahova s-a erijat în instanță de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă C. a solicitat admiterea recursului declarat de pârâtul B. Prahova, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Intimata a susținut că primirea reclamantului în profesia de avocat s-a realizat sub condiția ca acesta să-și rezolve starea de incompatibilitate în termen de două luni de la comunicarea deciziei de primire în profesie, în caz contrar, hotărârea devenind fără efect, situație pe care reclamantul a cunoscut-o ca urmare a comunicării deciziei și nu a înțeles să o conteste.

În condițiile arătate, nu se impunea obligarea Baroului Prahova să-l înscrie pe tabloul avocaților definitivi și incompatibili, din moment ce, reclamantul nu a obținut calitatea de avocat ca urmare a nerezolvării stării de incompatibilitate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 aprilie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 23 septembrie 2015, completul de filtru a reținut că excepția tardivității declarării recursului, este neîntemeiată, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat de pârâtul B. Prahova.

Prin Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2011 emisă de B. Prahova, s-a dispus în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare la data emiterii deciziei, admiterea cererii intimatului-reclamant A. de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, prevăzându-se în mod expres că decizia urmează să-și producă efectele condiționat de încetarea oricărei stări de incompatibilitate, în termen de 2 luni de la comunicarea către reclamant.

Prin adresa din 06 mai 2011, B. Prahova a comunicat reclamantului faptul că la data de 26 martie 2011 a expirat termenul de 2 luni prevăzut de art. 24 din Legea nr. 51/1995 și ca urmare, Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2011 a rămas fără efect.

Prin Hotărârea nr. 1 din 17 iunie 2013 emisă de B. Prahova, a fost respinsă cererea intimatului-reclamant, înregistrată sub nr. 3118 din 05 iunie 2013, prin care a solicitat înscrierea pe tabloul avocaților incompatibili sau suspendarea din profesia de avocat.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/42/2011 și strămutată la Curtea de Apel Constanța prin Încheierea nr. 753 din 5 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții D., A., E., F. și G. au solicitat anularea adreselor emise de B. Prahova la data de 06 mai 2011 și obligarea pârâților B. Prahova și C. la înscrierea pe tabloul avocaților incompatibili, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.

Prin sentința civilă nr. 313/CA din 27 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată.

Reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței menționate, iar prin Decizia nr. 2327 din 20 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a luat act de cererea recurentului-reclamant A. de renunțare la judecarea recursului și a respins recursul declarat de ceilalți reclamanți, ca nefondat.

Susținerile recurentului-pârât B. Prahova și ale intimatei-pârâte C. vizând autoritatea de lucru judecat, în raport cu sentința civilă nr. 313/CA din 27 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2327 din 20 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu pot fi primite.

Prealabil examinării excepției autorității de lucru judecat, se reține că nu a intervenit decăderea pârâților din dreptul de a invoca excepția în discuție, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 432 C. proc. civ., republicat, această excepție poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.

Analizând excepția invocată de pârâți, în raport cu hotărârea judecătorească pronunțată în Dosarul nr. x/42/2011, se constată că în speță, nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, pentru fi incidente prevederile art. 432

Pe de altă parte, întrucât toate capetele de cerere ale prezentei acțiuni derivă din menținerea ca valabilă a adresei din 06 mai 2011 emisă de B. Prahova, instanța de control judiciar apreciază că operează efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., republicat, care presupune ca o chestiune litigioasă care are legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior într-un alt proces, să nu fie contrazisă într-o judecată ulterioară.

Din acest punct de vedere, se constată că într-o primă judecată s-a stabilit în mod irevocabil faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. a) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 11 din 17 ianuarie 2011, efectele deciziei de primire în profesia de avocat, respectiv, înscrierea pe tabloul avocaților definitivi incompatibili, se produc numai după încetarea stării de incompatibilitate în termenul de 2 luni de la emiterea deciziei, iar intimatul-reclamant din prezenta cauză nu a îndeplinit condiția referitoare la rezolvarea stării de incompatibilitate, prevăzută de art. 24 alin. (2) din lege.

Pe de altă parte, s-a reținut că nu poate fi dispusă înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților incompatibili, deoarece prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 se referă la persoane care aveau calitatea de avocat definitiv sau stagiar, fiind deja înscrise pe tabloul anual întocmit de barou, dar care în cursul exercitării profesiei au devenit incompatibile pentru unul dintre motivele reglementate de art. 14 din lege sau art. 28 din Statutul profesiei de avocat, situație în care reclamantul nu se regăsește.

Această statuare a instanței în legătură cu efectele Deciziei nr. 11 din 17 ianuarie 2011 și respectiv, cu înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților incompatibili, nu mai poate face obiectul unei evaluări proprii a prezentei instanțe, întrucât este rezultatul dezbaterilor și al verificării jurisdicționale, neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției de lucru judecat, care a intervenit în cauză.

Distinct de argumentele prezentate, este de menționat faptul că prin cererea dedusă judecății în prezenta cauză, intimatul-reclamant nu a indicat care este actul administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, sau actul administrativ asimilat, prin care i s-ar fi produs o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime.

Prin urmare, acțiunea în constatare formulată de reclamant este inadmisibilă, atât timp cât acesta are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului său, pe orice altă cale prevăzută de lege, potrivit art. 35 C. proc. civ., republicat.

În contextul arătat, contrar celor reținute de judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că primirea intimatului-reclamant în profesia de avocat și implicit, înscrierea pe tabloul avocaților definitivi, au fost condiționate de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termen de 2 luni, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Cum intimatul-reclamant nu a îndeplinit în termen legal condiția privind rezolvarea stării de incompatibilitate, a fost confirmată legalitatea și temeinicia adresei din 06 mai 2011 emisă de B. Prahova, cu consecința definitivării Deciziei nr. 11 din 17 ianuarie 2011, care potrivit dispozițiilor sale, urma să producă efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate.

De asemenea, intimatul-reclamant nu a contestat Hotărârea nr. 1 din 17 iunie 2013, prin care B. Prahova i-a respins cererea de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili sau de suspendare din profesia de avocat, fiind întemeiate susținerile recurentului în sensul că, urmare a neîndeplinirii de către reclamant a condiției privind rezolvarea stării de incompatibilitate, decizia de primire în profesia de avocat nu a condus la dobândirea de către acesta a calității de avocat, neexistând astfel situația premisă pentru efectuarea operațiunilor solicitate.

Considerentele Deciziei nr. 297 din 22 mai 2014, pronunțată de Curtea Constituțională, invocate de către intimatul-reclamant în cuprinsul întâmpinării, nu pot justifica o altă interpretare a prevederilor art. 24 din Legea nr. 51/1995, care, în speță, au fost supuse analizei instanței de judecată competente.

Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâtul B. Prahova, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

În conformitate cu prevederile

art. 453 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va dispune obligarea intimatului-reclamant la plata către recurent a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei, constând în taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat și cheltuieli de transport, achitate în recurs, precum și onorariu de avocat achitat în primă instanță.

Instanța de control judiciar va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-pârâtă C., în raport de calitatea procesuală deținută de această parte în faza procesuală a recursului.

Admite recursul declarat de pârâtul B. Prahova împotriva sentinței civile nr. 41 din 5 februarie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea reclamantului A., ca nefondată.

Obligă reclamantul A. la plata sumei de 2.000 de lei cheltuieli de judecată către recurentul B. Prahova.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 259/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția
ÎCCJ 2014-05-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2327/2014
tabloul avocaților incompatibili, dispoziții care în cauză nu s-au respectat. S-a mai arătat de către reclamanți că Baroul Prahova, cu încălcarea disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, a înțeles să emită decizii prin care li s-a com
ÎCCJ 2014-05-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2287/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 573 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A.M.
ÎCCJ 2014-03-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1139/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 1324/44/2011, reclamantul S.V. a solicitat, în contradicto
ÎCCJ 2020-03-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1642/2020
sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul nega
Sursă