ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1139/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 1324/44/2011, reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Galați și Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 77/2011 emisă de Consiliul Baroului Galați prin care s-a respins cererea reclamantului de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili din Baroul Galați, reținându-se că Decizia nr. 121 din 26 octombrie 2010 nu mai produce efecte juridice. Reclamantul solicită obligarea pârâților la emiterea actului administrativ constând în decizia de suspendare din profesie și înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, până la momentul încetării acestei stări, conform Legii nr. 51/1995.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 325/2012 din 2 iulie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională A Barourilor din România București și Baroul Galați, astfel cum a fost precizată, a anulat Decizia nr. 77 din 13 aprilie 2011 emisă de Consiliul Baroului Galați și Decizia nr. 160 din 03 decembrie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, a obligat pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Galați să emită actul administrativ constând în decizia de suspendare din profesie a reclamantului și înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, până la momentul încetării stării de incompatibilitate (ca urmare a încetării calității de magistrat) și a respins excepția necompetenței materiale, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a examinat cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, reținând că, fată de obiectul cauzei, aceasta este nefondată. Cu privire la fondul cauzei. Curtea a reținut că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, așa cum era în vigoare în momentul formulării cererii, nu specifică în mod clar modalitatea în care candidatul admis, dar incompatibil/urmează să rezolve starea de incompatibilitate. Evident, una dintre variante constă în a renunța la profesia de magistrat. La fel de legală era însă și solicitarea reclamantului, respectiv aceea de a fi înscris pe Tabloul avocaților incompatibili cu consecința firească de a fi suspendat din profesie până în momentul încetării stării de incompatibilitate.

Aceasta reprezintă, de asemenea, o modalitate de rezolvare a stării de incompatibilitate, cu respectarea absolută a dispozițiilor legale. În acest sens sunt dispozițiile art. 27 alin. (1) rit.a din Legea nr. 51/1995 care arată în mod expres că "calitatea de avocat este suspendată în caz de incompatibilitate". Atât timp cât legea nu specifică fără echivoc în ce constă modalitatea de înlăturare a stării de incompatibilitate, interpretarea acestei dispoziții, în cauza de față, exclusiv în sensul renunțării la profesia de magistrat, reprezintă o adăugare la lege, ceea ce nu este permis. Interpretarea dată de U.N.P.R., respectiv sintagma "trecerea pe tabloul avocaților incompatibili" semnifică obligatoriu înscrierea anterioară pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, este eronată, nelegală și contrară doctrinei și practicii judiciare.

De altfel, ar fi și lipsită de sens varianta invocată de intimată. În opinia acesteia, reclamantul ar fi trebuit să rezolve starea de incompatibilitate (să renunțe la calitatea de magistrat), apoi să se înscrie pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, după care să solicite trecerea pe Tabloul avocaților incompatibili. În acest caz, înscrierea ca incompatibil nu ar mai avea nicio utilitate practică. Or, dispozițiile legii se interpretează în sensul de a produce efecte juridice și nu de a fi lipsite de utilitate practică ceea ce reprezintă unul din principiile de bază ale constituționalității legilor. Consecința directă a rămânerii fără efecte a Deciziei nr. 121 din 26 octombrie 2010 a Consiliului Baroului Galați (de admitere în profesie a reclamantului) o reprezintă pierderea calității de avocat dobândită în urma examenului.

Or, Legea nr. 51/1995, atât în varianta actuală cât și în cea în vigoare la data promovării cererii, nu prevede ca modalitate de încetare a calității de avocat nerezolvarea stării de incompatibilitate. Dimpotrivă, acesta este un motiv de suspendare din profesie și de trecere pe tabloul avocaților incompatibili. Pe de altă parte, Curtea a apreciat ca abuzivă modalitatea în care Baroul Galați a înțeles să soluționeze această divergență. Astfel, deși reclamantul a expediat în termen legal (două luni de la data la care a fost declarat admis în profesie) solicitarea de înscriere pe Tabloul avocaților incompatibili aceasta fiind primită de Baroul Galați la data de 24 decembrie 2010, Consiliul Baroului nu a soluționat această cerere decât la data de 20 aprilie 2011, deci la aproximativ 5 luni de la înregistrarea cererii.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Baroul Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 304 1 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecința modificării în tot a sentinței atacate și a respingerii acțiunii. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995, republicată. Astfel, starea de incompatibilitate prevăzută de art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995 nu se referă doar calitatea de avocat dobândită de o persoană admisă în avocatură, care încă mai exercită activitate salarizată în interiorul alte profesii juridice, ci vizează exercitarea profesiei de avocat.

Recurentul arată că hotărârea atacată dă o greșită interpretare Legii nr. 51/1995, în sensul că "avocatul" care nu poate îndeplini această calitate deoarece este magistrat/consilier juridic, deși nu a fost trecut pe tabloul avocaților și nici nu a exercitat vreun moment profesia, să fie trecut pe un tablou al avocaților incompatibili pentru o incompatibilitate preexistentă și nu născută după ce persoana a devenit avocat. Astfel, art. 32 din Legea nr. 51/1995, prevede că, dacă starea de incompatibilitate este preexistentă sau survine concomitent cu emiterea deciziei de primire, decizia de primire va produce efecte doar după rezolvarea stării de incompatibilitate. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, prevederile legale aplicabile și hotărârea atacată, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, Înalta Curte reține că sunt fondate motivele de recurs înfățișate de recurent, în considerarea celor în continuare arătate.

Astfel nu rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului și în acord cu situația de fapt reținută de către instanța de fond, reclamantul a participat la examenul de primire în profesie organizat de Baroul Galați în sesiunea septembrie 2010, fiind declarat admis, așa cum rezultă din Decizia nr. 121 din 26 octombrie 2010 comunicată acestuia la data de 13 decembrie 2010, prin poștă. Întrucât la acea dată reclamantul deținea - ca și în prezent - funcția de magistrat - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu grad de Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de două luni de la data emiterii deciziei de admitere în profesie, a comunicat în scris Baroului Galați opțiunea legală de a fi înscris pe Tabloul avocaților incompatibili, începând cu data de 24 decembrie 2010 până în momentul încetării stării de incompatibilitate, în această perioadă reclamantul urmând a fi suspendat din profesia de avocat.

De asemenea, a solicitat să i se comunice și cuantumul taxelor legale ce trebuie achitate în acest sens. La data de 20 aprilie 2011 i s-a comunicat Decizia nr. 77/2011, de respingere a solicitării sale. Reclamantul a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 77 din 13 aprilie 2011 a Consiliului Baroului Galați, iar prin Decizia nr. 160 din 03 decembrie 2011, emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, i s-a respins contestația. Cu privire la situația de fapt, Înalta Curte constată că, atât la data emiterii deciziei de primire în profesie, cât și la cea la care a fost soluționată cererea de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, reclamantul avea funcția de procuror, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 republicată, referitoare la starea de incompatibilitate, potrivit cu care exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat.

De asemenea, Înalta Curte constată că, potrivit art. 25 din Legea nr. 51/1995: "(1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei". Potrivit art. 27 din Statutul profesiei de avocat: "Pentru primirea în profesie și pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie să nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege". În conformitate cu prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat: "(1) În cazul prevăzut de art. 25 alin. (2) din lege și anume atunci când situația care determină incompatibilitatea este preexistentă sau survine concomitent cu emiterea deciziei de primire în profesie, efectele acesteia din urmă se produc sub condiția rezolvării stării de incompatibilitate.

(2) Starea de incompatibilitate trebuie rezolvată, conform art. 25 alin. (2) din lege, în termen de două luni de la data emiterii deciziei de primire în profesie sub sancțiunea caducității acesteia". Prin urmare, contrar celor stabilite de judecătorul fondului, Înalta Curte reține că primirea reclamantul în profesie a fost condiționată de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termen de 2 luni, conform art. 25 din Legea nr. 51/1995. Așadar, Înalta Curte constată că sunt întemeiate susținerile recurentului în sensul că pentru a putea fi înscris pe tabloul avocaților incompatibili este necesar ca respectivul avocat să fi fost anterior înscris pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, această împrejurare reprezentând o situație premisă pentru efectuarea operațiunii.

De asemenea, Înalta Curte constată că, prin dezlegarea dată de instanța de fond cauzei, se creează premisele înscrierii "directe" pe tabloul avocaților incompatibili și continuării exercitării funcțiilor actuale, ceea ce, în mod evident, excede voinței legiuitorului dedusă cu claritate chiar din prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 ("trecere pe tabloul avocaților incompatibili", "reînscriere pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei"). Față de considerentele expuse, Înalta Curte reține că, în mod greșit, judecătorul fondului a constatat că starea de incompatibilitate nu reprezintă o cauză de încetare a calității de avocat, ci o cauză de suspendare a acestei calități, cauză care se răsfrânge și asupra deciziei de primire în profesia de avocat.

De altfel, trebuie precizat că practica Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, în problema înscrierii direct în tabloul avocaților definitivi incompatibili și suspendarea din calitatea de avocat este constantă; în acest sens, se pot invoca decizii relevante, respectiv nr. 1302/2011, nr. 4295/2012, nr. 7078/2013, nr. 7210/2013. Înalta Curte are în vedere această practică constantă și lipsa unor argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare; altfel, s-ar ajunge la soluții contrare care au ca efect încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Chiar dacă divergențele de jurisprudență constituie consecința inerentă oricărui sistem judiciar, nu este permis ca instanța supremă să devină ea însăși, prin practica divergentă, o sursă de insecuritate juridică, aspecte subliniate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Beian împotriva României, parag. 39; cauza Ștefan și Stef împotriva României, parag. 33). În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs formulate în cauză și că este nelegală și netemeinică hotărârea atacată se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., admiterea recursului declarat de Baroul Galați și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Baroul Galați împotriva Sentinței nr. 325/2012 din 2 iulie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului S.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2014. Procesat de GGC - GV