ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1139/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1139/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Procedura în fața primei instanțe

Prin

cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 1324/44/2011, reclamantul

S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Galați și Uniunea

Națională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 77/2011 emisă de

Consiliul Baroului Galați prin care s-a respins cererea reclamantului de

înscriere pe tabloul avocaților incompatibili din Baroul Galați, reținându-se

că Decizia nr. 121 din 26 octombrie 2010 nu mai produce efecte juridice.

Reclamantul

solicită obligarea pârâților la emiterea actului administrativ constând în

decizia de suspendare din profesie și înscriere pe tabloul avocaților

incompatibili, până la momentul încetării acestei stări, conform Legii nr.

51/1995.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin

Sentința civilă nr. 325/2012 din 2 iulie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul

S.V., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională A Barourilor din România

București și Baroul Galați, astfel cum a fost precizată, a anulat Decizia nr.

77 din 13 aprilie 2011 emisă de Consiliul Baroului Galați și Decizia nr. 160

din 03 decembrie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din

România, a obligat pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul

Galați să emită actul administrativ constând în decizia de suspendare din

profesie a reclamantului și înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, până

la momentul încetării stării de incompatibilitate (ca urmare a încetării

calității de magistrat) și a respins excepția necompetenței materiale, ca

nefondată.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a examinat cu prioritate excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu, reținând că, fată de obiectul

cauzei, aceasta este nefondată.

Cu

privire la fondul cauzei.

Curtea

a reținut că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, așa cum era

în vigoare în momentul formulării cererii, nu specifică în mod clar modalitatea

în care candidatul admis, dar incompatibil/urmează să rezolve starea de

incompatibilitate. Evident, una dintre variante constă în a renunța la profesia

de magistrat. La fel de legală era însă și solicitarea reclamantului, respectiv

aceea de a fi înscris pe Tabloul avocaților incompatibili cu consecința

firească de a fi suspendat din profesie până în momentul încetării stării de

incompatibilitate. Aceasta reprezintă, de asemenea, o modalitate de rezolvare a

stării de incompatibilitate, cu respectarea absolută a dispozițiilor legale. În

acest sens sunt dispozițiile art. 27 alin. (1) rit.a din Legea nr. 51/1995 care

arată în mod expres că "calitatea de avocat este suspendată în caz de

incompatibilitate". Atât timp cât legea nu specifică fără echivoc în ce

constă modalitatea de înlăturare a stării de incompatibilitate, interpretarea

acestei dispoziții, în cauza de față, exclusiv în sensul renunțării la profesia

de magistrat, reprezintă o adăugare la lege, ceea ce nu este permis.

Interpretarea

dată de U.N.P.R., respectiv sintagma "trecerea pe tabloul avocaților

incompatibili" semnifică obligatoriu înscrierea anterioară pe tabloul

avocaților cu drept de exercitare a profesiei, este eronată, nelegală și

contrară doctrinei și practicii judiciare. De altfel, ar fi și lipsită de sens

varianta invocată de intimată. În opinia acesteia, reclamantul ar fi trebuit să

rezolve starea de incompatibilitate (să renunțe la calitatea de magistrat),

apoi să se înscrie pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei,

după care să solicite trecerea pe Tabloul avocaților incompatibili. În acest

caz, înscrierea ca incompatibil nu ar mai avea nicio utilitate practică. Or,

dispozițiile legii se interpretează în sensul de a produce efecte juridice și

nu de a fi lipsite de utilitate practică ceea ce reprezintă unul din

principiile de bază ale constituționalității legilor.

Consecința

directă a rămânerii fără efecte a Deciziei nr. 121 din 26 octombrie 2010 a

Consiliului Baroului Galați (de admitere în profesie a reclamantului) o

reprezintă pierderea calității de avocat dobândită în urma examenului. Or,

Legea nr. 51/1995, atât în varianta actuală cât și în cea în vigoare la data

promovării cererii, nu prevede ca modalitate de încetare a calității de avocat

nerezolvarea stării de incompatibilitate. Dimpotrivă, acesta este un motiv de

suspendare din profesie și de trecere pe tabloul avocaților incompatibili.

Pe

de altă parte, Curtea a apreciat ca abuzivă modalitatea în care Baroul Galați a

înțeles să soluționeze această divergență. Astfel, deși reclamantul a expediat

în termen legal (două luni de la data la care a fost declarat admis în

profesie) solicitarea de înscriere pe Tabloul avocaților incompatibili aceasta

fiind primită de Baroul Galați la data de 24 decembrie 2010, Consiliul Baroului

nu a soluționat această cerere decât la data de 20 aprilie 2011, deci la

aproximativ 5 luni de la înregistrarea cererii.

3.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Baroul Galați, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal al căii de atac

exercitate prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 304

1

C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecința modificării în tot

a sentinței atacate și a respingerii acțiunii.

În

motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut că hotărârea atacată a fost

dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995, republicată.

Astfel,

starea de incompatibilitate prevăzută de art. 15 lit. a) din Legea nr. 51/1995

nu se referă doar calitatea de avocat dobândită de o persoană admisă în

avocatură, care încă mai exercită activitate salarizată în interiorul alte

profesii juridice, ci vizează exercitarea profesiei de avocat.

Recurentul

arată că hotărârea atacată dă o greșită interpretare Legii nr. 51/1995, în

sensul că "avocatul" care nu poate îndeplini această calitate

deoarece este magistrat/consilier juridic, deși nu a fost trecut pe tabloul

avocaților și nici nu a exercitat vreun moment profesia, să fie trecut pe un

tablou al avocaților incompatibili pentru o incompatibilitate preexistentă și

nu născută după ce persoana a devenit avocat.

Astfel,

art. 32 din Legea nr. 51/1995, prevede că, dacă starea de incompatibilitate

este preexistentă sau survine concomitent cu emiterea deciziei de primire,

decizia de primire va produce efecte doar după rezolvarea stării de

incompatibilitate.

4.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

actele și lucrările dosarului, prevederile legale aplicabile și hotărârea

atacată, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, Înalta Curte reține că sunt

fondate motivele de recurs înfățișate de recurent, în considerarea celor în

continuare arătate.

Astfel

nu rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului și în acord cu

situația de fapt reținută de către instanța de fond, reclamantul a participat

la examenul de primire în profesie organizat de Baroul Galați în sesiunea

septembrie 2010, fiind declarat admis, așa cum rezultă din Decizia nr. 121 din

26 octombrie 2010 comunicată acestuia la data de 13 decembrie 2010, prin poștă.

Întrucât

la acea dată reclamantul deținea - ca și în prezent - funcția de magistrat -

procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu grad de Înalta Curte

de Casație și Justiție, în termen de două luni de la data emiterii deciziei de

admitere în profesie, a comunicat în scris Baroului Galați opțiunea legală de a

fi înscris pe Tabloul avocaților incompatibili, începând cu data de 24

decembrie 2010 până în momentul încetării stării de incompatibilitate, în

această perioadă reclamantul urmând a fi suspendat din profesia de avocat. De

asemenea, a solicitat să i se comunice și cuantumul taxelor legale ce trebuie

achitate în acest sens. La data de 20 aprilie 2011 i s-a comunicat Decizia nr.

77/2011, de respingere a solicitării sale.

Reclamantul

a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 77 din 13 aprilie 2011 a Consiliului

Baroului Galați, iar prin Decizia nr. 160 din 03 decembrie 2011, emisă de

Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, i s-a respins

contestația.

Cu

privire la situația de fapt, Înalta Curte constată că, atât la data emiterii

deciziei de primire în profesie, cât și la cea la care a fost soluționată

cererea de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, reclamantul avea

funcția de procuror, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 51/1995 republicată, referitoare la starea de incompatibilitate,

potrivit cu care exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu

activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat.

De

asemenea, Înalta Curte constată că, potrivit art. 25 din Legea nr. 51/1995:

"(1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaților

incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților

cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea

stării de incompatibilitate.

(2)

În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va

produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care

trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei".

Potrivit

art. 27 din Statutul profesiei de avocat: "Pentru primirea în profesie și

pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie să nu se găsească în vreunul

dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege".

În

conformitate cu prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat:

"(1)

În cazul prevăzut de art. 25 alin. (2) din lege și anume atunci când situația

care determină incompatibilitatea este preexistentă sau survine concomitent cu

emiterea deciziei de primire în profesie, efectele acesteia din urmă se produc

sub condiția rezolvării stării de incompatibilitate.

(2)

Starea de incompatibilitate trebuie rezolvată, conform art. 25 alin. (2) din

lege, în termen de două luni de la data emiterii deciziei de primire în

profesie sub sancțiunea caducității acesteia".

Prin

urmare, contrar celor stabilite de judecătorul fondului, Înalta Curte reține că

primirea reclamantul în profesie a fost condiționată de încetarea oricărei

stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termen de 2

luni, conform art. 25 din Legea nr. 51/1995.

Așadar,

Înalta Curte constată că sunt întemeiate susținerile recurentului în sensul că

pentru a putea fi înscris pe tabloul avocaților incompatibili este necesar ca

respectivul avocat să fi fost anterior înscris pe tabloul avocaților cu drept

de exercitare a profesiei, această împrejurare reprezentând o situație premisă

pentru efectuarea operațiunii.

De

asemenea, Înalta Curte constată că, prin dezlegarea dată de instanța de fond cauzei,

se creează premisele înscrierii "directe" pe tabloul avocaților

incompatibili și continuării exercitării funcțiilor actuale, ceea ce, în mod

evident, excede voinței legiuitorului dedusă cu claritate chiar din prevederile

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 ("trecere pe tabloul avocaților

incompatibili", "reînscriere pe tabloul avocaților cu drept de

exercitare a profesiei").

Față

de considerentele expuse, Înalta Curte reține că, în mod greșit, judecătorul

fondului a constatat că starea de incompatibilitate nu reprezintă o cauză de

încetare a calității de avocat, ci o cauză de suspendare a acestei calități,

cauză care se răsfrânge și asupra deciziei de primire în profesia de avocat.

De

altfel, trebuie precizat că practica Înaltei Curți, secția contencios

administrativ și fiscal, în problema înscrierii direct în tabloul avocaților

definitivi incompatibili și suspendarea din calitatea de avocat este constantă;

în acest sens, se pot invoca decizii relevante, respectiv nr. 1302/2011, nr.

4295/2012, nr. 7078/2013, nr. 7210/2013.

Înalta

Curte are în vedere această practică constantă și lipsa unor argumente

consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii

judiciare; altfel, s-ar ajunge la soluții contrare care au ca efect încălcarea

principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces

echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Chiar

dacă divergențele de jurisprudență constituie consecința inerentă oricărui

sistem judiciar, nu este permis ca instanța supremă să devină ea însăși, prin

practica divergentă, o sursă de insecuritate juridică, aspecte subliniate și de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Beian împotriva României, parag.

39; cauza Ștefan și Stef împotriva României, parag. 33).

În

raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de

recurs formulate în cauză și că este nelegală și netemeinică hotărârea atacată

se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea

recursului declarat de Baroul Galați și modificarea sentinței recurate în

sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Baroul Galați împotriva Sentinței nr. 325/2012 din 2 iulie

2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului

S.V.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 martie 2014.

Procesat

de GGC - GV