ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3595/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie

2007 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, și precizată ulterior, reclamanții S.A.T., A.G.E.T. și

M.C.M.M. au chemat în judecată C.C.S.D., solicitând Instanței să dispună

anularea parțială a Deciziei nr. 793 din 22 iunie 2006 emisă de pârâtă în ceea

ce privește cuantumul pentru care se acordă titlul de despăgubiri și obligarea

pârâtei la acordarea unui titlu de despăgubire în cuantumul actualizat al sumei

de 616.183,39 RON, cu dobânda egală aferentă perioadei 24 iunie 2005 și până la

data la care vor fi admise la tranzacționare titlurile emise de F.P. pe piața

operată de B.V.B., invocând incidența dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004. În motivarea acțiunii, reclamanții arată că decizia a cărei

anulare parțială o solicită a fost emisă la data de 22 iunie 2006 în baza

sentinței civile nr. 445 din 24 iunie 2006 a Tribunalului Hunedoara, astfel că se impune consolidarea și actualizarea sumei acordate cu titlu de despăgubire.

Prin sentința civilă nr. 97

din 19 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii prealabile,

invocată de C.C.S.D., și a admis acțiunea reclamanților, astfel cum aceasta a

fost formulată și precizată ulterior, iar pârâta a fost obligată la plata

cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.100 RON.

Referitor la excepția lipsei

procedurii prealabile, Curtea de Apel a reținut că această procedură nu este

obligatorie în cazul deciziilor emise de Comisie, întrucât normele speciale

incidente în cauză au dispensat persoanele vătămate de promovarea recursului

grațios.

În privința acțiunii, Instanța

de Fond a avut în vedere prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

practica C.E.D.O., faptul că decizia de despăgubire a fost emisă la un an de la

data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței Tribunalului Hunedoara

care obliga autoritățile la emiterea acesteia, și că, actualmente, Fondul

Proprietatea nu funcționează astfel încât să permită acordarea efectivă a

despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanților.

Astfel, pentru a se asigura

reclamanților o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica judiciară

internă și internațională, Curtea de Apel a reținut că acordarea titlurilor de

participare la Fondul Proprietatea ar trebui să asigure o reparație integrală,

și anume în cuantumul actualizat al sumei de 616.183, 60 RON cu dobânda legală

aferentă pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive și irevocabile a

sentinței civile nr. 445 din 24 iunie 2006 a Tribunalului Hunedoara și până la data când vor fi admise la tranzacționare titlurile emise de F.P. pe piața

operată de B.V.B.

Împotriva sentinței civile nr.

97 din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.C.S.D.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând situația prevăzută de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a criticat hotărârea

judecătorească pentru că Instanța de Fond a respins în mod greșit excepția invocată

prin întâmpinare referitoare la lipsa plângerii prealabile, întrucât conform

Legii nr. 554/2004 art. 7, această procedură era obligatorie, reclamanții

trebuind ca înainte de a se adresa Instanței să parcurgă această cerință a

legii.

Și pe fond soluția primei Instanțe

este criticată, întrucât aceasta a pronunțat-o cu nesocotirea probelor administrate,

opinia Curții de Apel în sensul că recurenta ar fi refuzat să emită decizia de

despăgubire în favoarea reclamanților, fiind eronată. Se mai arată în motivele

de recurs că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 247/2005 și au fost

invocate dispozițiile C. civ. art. 1088, prevederi care în speță nu se aplică,

întrucât privesc materia contractuală.

În drept, recursul este

fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente:

Referitor la excepția

privind plângerea prealabilă, aceasta a fost corect respinsă de Instanța

fondului, întrucât normele incidente în această cauză nu prevăd această procedură,

împotriva deciziilor adoptate de C.C., exercitându-se direct contestația la Instanța de judecată, fără a mai fi necesar să se parcurgă etapele prevăzute de art. 7 din

Legea nr. 554/2004.

De altfel, jurisprudența C.E.D.O.

implică 2 condiții fundamentale respectiv accesibilitatea și previzibilitatea,

legea trebuind să fie suficient de accesibilă pentru ca cetățeanul să aibă

acces la justiție și să dispună de informații suficiente în legătură cu normele

aplicabile speței.

În cauză, dispozițiile Legii

nr. 247/2005 îndeplinesc aceste condiții, statuând accesibilitatea la justiție

a persoanelor în cauză și instituind prin art. 20 o cale specială de atacare a

deciziilor emise de C.C.S.D., derogatorie de la legea comună, Legea nr. 554/2004.

Pe fondul recursului, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, întrucât executarea unei sentințe astfel cum stabilește

jurisprudența C.E.D.O., trebuie considerată ca făcând parte integrantă din

proces. Este adevărat că tot C.E.D.O. a statuat că dreptul de acces la o Instanță

nu poate obliga statul respectiv să execute fiecare sentință, însă dacă

administrația refuză să o facă este evident că prevederile art. 6 din C.E.D.O. se

golesc de conținut.

Prin sentința Tribunalului

Hunedoara s-a constituit o recunoaștere a drepturilor reclamanților, iar noțiunea

de bunuri poate cuprinde atât bunuri actuale cât și creanțe în baza cărora

reclamanții pot pretinde dreptul de proprietate revendicat.

Despăgubirile la care au

dreptul trebuie să fie juste și echitabile, iar sumele trebuie acordate

integral și în concordanță cu practica internă și internațională.

Din probele administrate rezultă

fără putință de tăgadă că reclamanții - intimați au parcurs procedurile

instituite în favoarea lor și este culpa autorităților că nu se pot bucura de

bunul care le aparține de drept.

Cererea a fost fondată pe

dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 și corect prima Instanță a

constatat că cetățenii trebuie să se bucure de ocrotirea drepturilor reale și

efective, astfel încât s-a admis acțiunea precizată, iar autoritatea

administrativă a fost obligată să emită o nouă decizie în care să dispună acordarea

despăgubirilor cu dobânda legală aferentă perioade în discuție.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat

de C.C.S.D., ca nefondat, apreciind că sentința nr. 97 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, este legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 97 din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2007.