ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3595/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie 2007 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și precizată ulterior, reclamanții S.A.T., A.G.E.T. și M.C.M.M. au chemat în judecată C.C.S.D., solicitând Instanței să dispună anularea parțială a Deciziei nr. 793 din 22 iunie 2006 emisă de pârâtă în ceea ce privește cuantumul pentru care se acordă titlul de despăgubiri și obligarea pârâtei la acordarea unui titlu de despăgubire în cuantumul actualizat al sumei de 616.183,39 RON, cu dobânda egală aferentă perioadei 24 iunie 2005 și până la data la care vor fi admise la tranzacționare titlurile emise de F.P.

pe piața operată de B.V.B., invocând incidența dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. În motivarea acțiunii, reclamanții arată că decizia a cărei anulare parțială o solicită a fost emisă la data de 22 iunie 2006 în baza sentinței civile nr. 445 din 24 iunie 2006 a Tribunalului Hunedoara, astfel că se impune consolidarea și actualizarea sumei acordate cu titlu de despăgubire. Prin sentința civilă nr. 97 din 19 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de C.C.S.D., și a admis acțiunea reclamanților, astfel cum aceasta a fost formulată și precizată ulterior, iar pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.100 RON.

Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, Curtea de Apel a reținut că această procedură nu este obligatorie în cazul deciziilor emise de Comisie, întrucât normele speciale incidente în cauză au dispensat persoanele vătămate de promovarea recursului grațios. În privința acțiunii, Instanța de Fond a avut în vedere prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, practica C.E.D.O., faptul că decizia de despăgubire a fost emisă la un an de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței Tribunalului Hunedoara care obliga autoritățile la emiterea acesteia, și că, actualmente, Fondul Proprietatea nu funcționează astfel încât să permită acordarea efectivă a despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanților.

Astfel, pentru a se asigura reclamanților o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica judiciară internă și internațională, Curtea de Apel a reținut că acordarea titlurilor de participare la Fondul Proprietatea ar trebui să asigure o reparație integrală, și anume în cuantumul actualizat al sumei de 616.183, 60 RON cu dobânda legală aferentă pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 445 din 24 iunie 2006 a Tribunalului Hunedoara și până la data când vor fi admise la tranzacționare titlurile emise de F.P. pe piața operată de B.V.B. Împotriva sentinței civile nr. 97 din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. S-a criticat hotărârea judecătorească pentru că Instanța de Fond a respins în mod greșit excepția invocată prin întâmpinare referitoare la lipsa plângerii prealabile, întrucât conform Legii nr. 554/2004 art. 7, această procedură era obligatorie, reclamanții trebuind ca înainte de a se adresa Instanței să parcurgă această cerință a legii. Și pe fond soluția primei Instanțe este criticată, întrucât aceasta a pronunțat-o cu nesocotirea probelor administrate, opinia Curții de Apel în sensul că recurenta ar fi refuzat să emită decizia de despăgubire în favoarea reclamanților, fiind eronată. Se mai arată în motivele de recurs că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 247/2005 și au fost invocate dispozițiile C. civ.

art. 1088, prevederi care în speță nu se aplică, întrucât privesc materia contractuală. În drept, recursul este fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Referitor la excepția privind plângerea prealabilă, aceasta a fost corect respinsă de Instanța fondului, întrucât normele incidente în această cauză nu prevăd această procedură, împotriva deciziilor adoptate de C.C., exercitându-se direct contestația la Instanța de judecată, fără a mai fi necesar să se parcurgă etapele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. De altfel, jurisprudența C.E.D.O. implică 2 condiții fundamentale respectiv accesibilitatea și previzibilitatea, legea trebuind să fie suficient de accesibilă pentru ca cetățeanul să aibă acces la justiție și să dispună de informații suficiente în legătură cu normele aplicabile speței.

În cauză, dispozițiile Legii nr. 247/2005 îndeplinesc aceste condiții, statuând accesibilitatea la justiție a persoanelor în cauză și instituind prin art. 20 o cale specială de atacare a deciziilor emise de C.C.S.D., derogatorie de la legea comună, Legea nr. 554/2004. Pe fondul recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, întrucât executarea unei sentințe astfel cum stabilește jurisprudența C.E.D.O., trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces. Este adevărat că tot C.E.D.O. a statuat că dreptul de acces la o Instanță nu poate obliga statul respectiv să execute fiecare sentință, însă dacă administrația refuză să o facă este evident că prevederile art. 6 din C.E.D.O.

se golesc de conținut. Prin sentința Tribunalului Hunedoara s-a constituit o recunoaștere a drepturilor reclamanților, iar noțiunea de bunuri poate cuprinde atât bunuri actuale cât și creanțe în baza cărora reclamanții pot pretinde dreptul de proprietate revendicat. Despăgubirile la care au dreptul trebuie să fie juste și echitabile, iar sumele trebuie acordate integral și în concordanță cu practica internă și internațională. Din probele administrate rezultă fără putință de tăgadă că reclamanții - intimați au parcurs procedurile instituite în favoarea lor și este culpa autorităților că nu se pot bucura de bunul care le aparține de drept.

Cererea a fost fondată pe dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 și corect prima Instanță a constatat că cetățenii trebuie să se bucure de ocrotirea drepturilor reale și efective, astfel încât s-a admis acțiunea precizată, iar autoritatea administrativă a fost obligată să emită o nouă decizie în care să dispună acordarea despăgubirilor cu dobânda legală aferentă perioade în discuție. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de C.C.S.D., ca nefondat, apreciind că sentința nr. 97 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 97 din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2007.