ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2281/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 iunie 1998, reclamanta Primăria Municipiului Onești a solicitat obligarea pârâtei SC O. SA Onești să respecte Hotărârea nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Onești, în sensul de a-i preda bunurile prevăzute în hotărârea respectivă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a fost înființată ca persoană juridică prin reorganizarea R.A.G.C.O. în baza Hotărârii nr. 5 din 24 februarie 1995, dar a inclus nelegal în patrimoniul său bunuri care aparțin domeniului public al municipiului Onești. Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei de a respecta pașnica posesie și folosință a bunurilor din patrimoniul său, astfel cum au fost evidențiate în Hotărârea nr. 5 din 24 februarie 1995. Pârâta a invocat și excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L.

al Municipiului Onești, motivând că este contrară dispozițiilor Legii nr. 69/1991 privind situația juridică a bunurilor aflate în administrarea regiilor desființate. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 229 din 15 decembrie 2003, prin care a admis excepția de nelegalitate, a constatat nelegalitatea Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 a C.L. al Municipiului Onești în raport de dispozițiile art. 127 din Legea nr. 69/1991, a admis cererea reconvențională, a obligat reclamanta să respecte pașnica posesie și folosință a bunurilor din anexele nr. 1 și nr. 2 ale Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 și a respins ca neîntemeiată acțiunea principală.

Hotărând astfel, Instanța de Fond a reținut că potrivit art. 127 din Legea nr. 69/1991 republicată, defalcarea și trecerea în proprietatea comunelor, orașelor și județelor a bunurilor și valorilor de interes local din domeniul public și privat al statului se fac prin hotărâre a guvernului și că o asemenea hotărâre nu a fost emisă pentru bunurile aflate în administrarea SC O. SA, astfel încât nu poate fi obligată să le predea Primăriei Municipiului Onești. De asemenea, s-a reținut că aceste bunuri au fost nelegal incluse în anexele nr. 1 și nr. 2 ale Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Onești. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta Primăria Municipiului Onești, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 a fost soluționată cu nerespectarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 57 din 19 octombrie 1999 prin care Tribunalul Bacău a respins acțiunea formulată de SC O. SA Onești pentru anularea hotărârii. În condițiile în care Instanța de contencios administrativ se pronunțase irevocabil asupra legalității actului contestat, recurenta a arătat că era inadmisibilă excepția de nelegalitate. Recurenta a criticat și soluția de respingere a acțiunii sale, motivând că bunurile din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Onești aparțin domeniului public al municipiului, fiind întemeiată cererea de obligare a intimatei - pârâte la predarea lor.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Prin Hotărârea nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Onești cu privire la reglementarea situației juridice a unor bunuri aflate în administrarea SC O. SA Onești, s-a prevăzut că bunurile din anexa nr. 1 sunt proprietatea Municipiului Onești și rămân în administrarea societății până la apariția legii patrimoniului public și privat, urmând ca bunurile din anexa nr. 2, reprezentând spații cu altă destinație decât aceea de locuință, să treacă în administrarea directă a C.L. Această hotărâre a fost adoptată în baza art. 135 alin. (4) din Constituție, art. 21 lit. g) și art. 29 din Legea nr. 69/1991 privind administrația publică locală.

În executarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, C.L. al Municipiului Onești a aprobat inventarul bunurilor din domeniul public la municipiului prin Hotărârea nr. 39/1999 și dreptul de proprietate publică a fost atestat prin Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1347/2001, publicată în M. Of. nr. 305 bis din 9 mai 2002. Apartenența la domeniul public al Municipiului Onești pentru bunurile din anexele Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 a fost confirmată printr-un act administrativ de valoare superioară și care nu a fost contestat de SC O. SA Onești, respectiv H.G. nr. 1347/2001. Instanța de Fond nu a avut în vedere acest act administrativ cu privire la situația juridică a bunurilor, astfel încât a admis greșit excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L.

al Municipiului Onești. Intimata SC O. SA, a cărei succesoare în drepturi este SC Ol. SA a contestat neîntemeiat legalitatea acestei hotărâri pe cale incidentală, solicitând prin cererea reconvențională să fie respectată posesia sa asupra bunurilor prevăzute în anexele nr. 1 și nr. 2 ale hotărârii. Față de regimul juridic al acestor bunuri, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa în parte sentința atacată, în sensul că va respinge excepția de nelegalitate și cererea reconvențională formulate de SC O. SA Onești. Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute, întrucât acțiunea principală formulată de Primăria Municipiului Onești a rămas fără obiect, ca urmare a adoptării H.G. nr. 1347/2001, prin care a fost atestat dreptul de proprietate publică asupra bunurilor.

De altfel, recurenta nici nu a dezvoltat motivul de recurs privind soluția dată acțiunii principale și nu a formulat critici cu privire la considerentele de fapt și de drept reținute de Instanța de Fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Onești prin Primar împotriva sentinței civile nr. 229 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea reconvențională și excepția de nelegalitate invocată de SC O. SA Onești. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.