ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2281/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29 iunie 1998,

reclamanta Primăria Municipiului Onești a solicitat obligarea pârâtei SC O. SA

Onești să respecte Hotărârea nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului

Onești, în sensul de a-i preda bunurile prevăzute în hotărârea respectivă.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pârâta a fost înființată ca persoană juridică prin

reorganizarea R.A.G.C.O. în baza Hotărârii nr. 5 din 24 februarie 1995, dar a

inclus nelegal în patrimoniul său bunuri care aparțin domeniului public al

municipiului Onești.

Pârâta a formulat cerere

reconvențională, solicitând obligarea reclamantei de a respecta pașnica posesie

și folosință a bunurilor din patrimoniul său, astfel cum au fost evidențiate în

Hotărârea nr. 5 din 24 februarie 1995. Pârâta a invocat și excepția de

nelegalitate a Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului

Onești, motivând că este contrară dispozițiilor Legii nr. 69/1991 privind

situația juridică a bunurilor aflate în administrarea regiilor desființate.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 229 din 15

decembrie 2003, prin care a admis excepția de nelegalitate, a constatat

nelegalitatea Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 a C.L. al Municipiului Onești în raport de dispozițiile art. 127 din Legea nr. 69/1991, a admis

cererea reconvențională, a obligat reclamanta să respecte pașnica posesie și

folosință a bunurilor din anexele nr. 1 și nr. 2 ale Hotărârii nr. 12 din 13

iunie 1996 și a respins ca neîntemeiată acțiunea principală.

Hotărând astfel, Instanța de

Fond a reținut că potrivit art. 127 din Legea nr. 69/1991 republicată,

defalcarea și trecerea în proprietatea comunelor, orașelor și județelor a

bunurilor și valorilor de interes local din domeniul public și privat al

statului se fac prin hotărâre a guvernului și că o asemenea hotărâre nu a fost

emisă pentru bunurile aflate în administrarea SC O. SA, astfel încât nu poate

fi obligată să le predea Primăriei Municipiului Onești. De asemenea, s-a

reținut că aceste bunuri au fost nelegal incluse în anexele nr. 1 și nr. 2 ale Hotărârii

nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Onești.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta Primăria Municipiului Onești, solicitând casarea

hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că

excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 a fost soluționată cu nerespectarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 57 din 19

octombrie 1999 prin care Tribunalul Bacău a respins acțiunea formulată de SC O.

SA Onești pentru anularea hotărârii. În condițiile în care Instanța de

contencios administrativ se pronunțase irevocabil asupra legalității actului

contestat, recurenta a arătat că era inadmisibilă excepția de nelegalitate.

Recurenta a criticat și

soluția de respingere a acțiunii sale, motivând că bunurile din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 12 din 13 iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Onești aparțin domeniului

public al municipiului, fiind întemeiată cererea de obligare a intimatei - pârâte

la predarea lor.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 12 din 13

iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Onești cu privire la reglementarea

situației juridice a unor bunuri aflate în administrarea SC O. SA Onești, s-a

prevăzut că bunurile din anexa nr. 1 sunt proprietatea Municipiului Onești și

rămân în administrarea societății până la apariția legii patrimoniului public

și privat, urmând ca bunurile din anexa nr. 2, reprezentând spații cu altă

destinație decât aceea de locuință, să treacă în administrarea directă a C.L.

Această hotărâre a fost

adoptată în baza art. 135 alin. (4) din Constituție, art. 21 lit. g) și art. 29

din Legea nr. 69/1991 privind administrația publică locală.

În executarea art. 21 din

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,

C.L. al Municipiului Onești a aprobat inventarul bunurilor din domeniul public

la municipiului prin Hotărârea nr. 39/1999 și dreptul de proprietate publică a

fost atestat prin Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1347/2001, publicată în M. Of. nr.

305 bis din 9 mai 2002.

Apartenența la domeniul

public al Municipiului Onești pentru bunurile din anexele Hotărârii nr. 12 din

13 iunie 1996 a fost confirmată printr-un act administrativ de valoare

superioară și care nu a fost contestat de SC O. SA Onești, respectiv H.G. nr. 1347/2001.

Instanța de Fond nu a avut

în vedere acest act administrativ cu privire la situația juridică a bunurilor,

astfel încât a admis greșit excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 12 din 13

iunie 1996 adoptată de C.L. al Municipiului Onești.

Intimata SC O. SA, a cărei

succesoare în drepturi este SC Ol. SA a contestat neîntemeiat legalitatea

acestei hotărâri pe cale incidentală, solicitând prin cererea reconvențională

să fie respectată posesia sa asupra bunurilor prevăzute în anexele nr. 1 și nr.

2 ale hotărârii.

Față de regimul juridic al

acestor bunuri, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa în parte

sentința atacată, în sensul că va respinge excepția de nelegalitate și cererea

reconvențională formulate de SC O. SA Onești.

Celelalte dispoziții ale

sentinței vor fi menținute, întrucât acțiunea principală formulată de Primăria Municipiului

Onești a rămas fără obiect, ca urmare a adoptării H.G. nr. 1347/2001, prin care

a fost atestat dreptul de proprietate publică asupra bunurilor. De altfel, recurenta

nici nu a dezvoltat motivul de recurs privind soluția dată acțiunii principale

și nu a formulat critici cu privire la considerentele de fapt și de drept

reținute de Instanța de Fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Primăria Municipiului Onești prin Primar împotriva sentinței civile nr. 229 din

15 decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează în parte sentința

atacată în sensul că respinge cererea reconvențională și excepția de

nelegalitate invocată de SC O. SA Onești.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2007.