ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 1 iunie 2007, sub nr. 19054, s-a înregistrat plângerea petiționarului T.C. formulată împotriva „ordonanțelor procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de netrimitere în judecată a învinuitului M.S.S. procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”. Plângerea este motivată pe considerentele ținând de nemulțumiri ale petiționarului legate de faptul că dl. procuror C. nu a analizat și nu a calificat faptele reclamate, el fiind persoană vătămată, concret, nici una din faptele care au ocazionat săvârșirea abuzurilor de către învinuit și care au determinat recuzarea acestuia, procurorul S. dând dovadă în nenumărate rânduri de rea voință și de încălcare a dispozițiilor legale privitoare la îndatoririle unui procuror.

În continuare, petiționarul enumeră situațiile întâmplate începând cu anul 2006, luna martie, când participant fiind la o emisiune televizată, consilierul personal al primului, ministru, S.O., acesta, prin plângere, l-a învinuit că i-ar fi jignit șeful, astfel săvârșind infracțiuni de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. Mult după acest timp, petiționarul susține că a aflat din presă că pretinsa parte vătămată, premierul, a fost audiată de intimat, procurorul săvârșind în contra sa nenumărate abuzuri”, în sensul că i-ar fi spus că nu are ce să-i facă, pornirea procesului penal fiind deja dispusă de unul din procurorii generali adjuncți”. În opinia petiționarului, în sarcina intimatului sunt fapte de cercetare abuzivă executarea comenzii politice prin începerea urmăririi penale în baza denunțului unei alte persoane decât cea care pretinde că i s-ar fi adus o vătămare, ignorarea deciziei C.N.S.A.S.

(petiționarul fiind membru al Colegiului C.N.S.A.S.) nr. 170/2006 din 9 mai 2006, prin aceasta constatându-se inexistența faptei și, deci, clasarea, emiterea, pe numele său, a unui mandat de aducere cu însoțitor, acesta în lipsa dovezii legalei sale citări și al unui refuz de prezentare, exercitarea de presiuni asupra unui alt membru al C.N.S.A.S., L.T., citat ca martor în defavoarea sa „tam-tamul mediatic„ făcut de intimat în mas - media, atribuirea de către același, a statului că el ar fi funcționar public, deși membrii colegiului C.M.S.A.S. sunt aleși de parlament, iar președintele C.N.S.A.S. i-a comunicat, oficial, că „ nu este funcționar public”. Plângerea nu este fondată. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., în procesul soluționării plângerii, rezoluția sau ordonanța se verifică pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. În respectarea textului, s-a atașat dosarul nr. 221/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Din examinarea lucrărilor acestuia se reține că prin rezoluția luată la 19 aprilie 2007, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc.

pen., cu referire la art. 10 lit. a) din același cod, s-a același cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.S.S., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunea prev. de art. 266 alin. (2) C. pen., din actele premergătoare efectuate nerezultând că procurorul în cauză ar fi amenințat, violentat sau ar fi adus atingere în vreun mod ilicit drepturile persoanei, în speță T.C., toate acestea în instrumentarea dosarului nr. 486/P/2006 al respectivei secții. În acest dosar, intimatul, având spre lucru soluționarea plângerii lui S.O. formulată sub aspectul cercetării lui T.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și de art. 24 din Legea nr. 87/1999, la 29 iunie 2006 a dispus începerea urmăririi penale, iar la 10 iulie 2006 a procedat la audiere, calitatea avută de cel cercetat fiind aceea de învinuit la acea dată aducându-i-se la cunoștință faptele T.C.

dând declarație olografă, ulterior depoziția sa fiind consemnată pe formular tipizat de „învinuit”. Este de menționat că petentul a depus la respectivul dosar un DVD și o transcriere a emisiunii derulate la postul Realitatea TV, în acestea comentându-se apartenența, la organele de securitate a primului ministru C.P.T. După aceste momente, procurorul a audiat mai mulți martori, s-a deplasat la sediul C.N.S.A.S. pentru a studia unele documente clasificate, la 9 ianuarie 2007 învinuitul a fost citat pentru audiere în 17 ianuarie 2007, la această dată însă neprezentându-se, la 19 ianuarie 2007, același procuror, în baza dispozițiile art. 183 C. proc. pen., dispunând emiterea mandatului cu aducere.

Prezentarea lui T.C. la procuror s-a realizat la 31 ianuarie crt., la această dată însă el a refuzat să declare, cu motivația că nu se cunoaște soluția dată în cererea formulată privind recuzarea procurorului. Rezoluția reține că respectiva cerere a fost respinsă, ca nefondată, prin Ordonanța nr. 4231/C/6589/2006 din 15 decembrie 2006. S-a mai reținut că după 31 ianuarie crt., deși a fost citat, C.T. nu s-a mai prezentat la parchet. Cu referire la actele premergătoare, se reține că, în baza competențelor procurorului, dispunerea începerii urmăririi penale, solicitarea de înscrisuri, citarea, emiterea mandatului de aducere și actele de acest gen, reprezintă activități specifice urmăririi penale, procurorul având deplina latitudine de a le instrumenta, el conformându-se codului de procedură penală și legilor de competență, precum și conștiinței sale.

Ca atare, văzând și textul incriminator, respectiv art. 266 alin. (2) C. pen., infracțiunea de cercetare abuzivă constă din întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetă penală …, latura obiectivă și subiectivă nefiind întrunite. Totodată, referitor la susținerea petentului potrivit căreia, în calitate de membru al Colegiului C.N.S.A.S. el nu poate fi subiect activ al infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., aceasta excede cadrului plângerii de față, neprezentând numai o problemă de drept. În consecință, în cauza aflată în urmărire la procuror, nerelevându-se încălcări ale prevederilor ce guvernează urmărirea penală, măsurile și actele efectuate fiind de competența sa nu există elemente care să contureze săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 alin. (2) C. pen.

Pentru considerentele expuse, plângerea nefiind fondată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă. Potrivit dispozițiile art. 192 din același cod, cu referire la art. 189 alin. (1), petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.C. împotriva rezoluției din 19 aprilie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 221/P/2007. Obligă petiționarul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2007.