ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8 februarie 2006, reclamantul M.S.A., în contradictoriu cu M.S., a solicitat instanței să constate că, în raport cu procedura aprobării tacite, pârâtul a aprobat, prin derogare de la prevederile O.M.S. nr. 418/2005, înscrierea sa la programul de studii complementare în Farmacie homeopată, organizat prin C.N.P.D.S.B. sau prin orice altă instituție acreditată în acest sens, precum și susținerea examenului final, pentru obținerea atestatului respectiv. Totodată, reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat să îi elibereze un document oficial care să ateste aprobările solicitate.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1-5 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2, 3, 6, 7, art. 8 alin. (1) și art. 9-11 din O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este medic de medicină dentară cu drept de liberă practică, este licențiat în biologie și în fiziokinetoterapie, este foarte preocupat de aplicațiile terapeutice ale Homeopatiei, iar, prin adresa din 22 decembrie 2005, a solicitat M.S. ca, prin derogare de la prevederile O.M.S. nr. 418/2005, să îi aprobe înscrierea la programul de studii susmenționat și susținerea examenului final pentru obținerea atestatului. La termenul din 5 septembrie 2006, reclamantul a învederat faptul că pe rolul acestei instanțe a mai promovat o acțiune, ce formează obiectul dosarului nr. 3652/2006, față de împrejurarea că cererea sa de derogare nu a fost analizată de M.S.

Instanța a amânat judecarea cauzei pentru ca reclamantul, cu referire la dosarul nr. 3652/2006, să depună certificat de grefă, temeiul juridic al cauzei și copia acțiunii pentru a se verifica dacă există identitate de obiect între cauza de față și cauza ce formează obiectul dosarului respectiv. La data de 22 septembrie 2006, conform celor dispuse la termenul din 5 septembrie, reclamantul M.S.A. a depus, cu referire la dosarul nr. 3652/2/2006, certificat de grefa, cererea de chemare în judecată, recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate în dosarul respectiv, cererea de comunicare a hotărârii atacate cu recurs și cererea de comunicare a încheierii de ședință din data de 30 mai 2006. Având în vedere documentele depuse de reclamant la data de 22 septembrie 2006 (dosarul Curții de apel), prin încheierea din 3 octombrie 2006, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., Curtea de apel a suspendat judecarea cauzei apreciind că dezlegarea pricinii de față atârnă de soluția ce va fi pronunțată în dosarul nr. 3652/2/2006. Împotriva încheierii din data de 3 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 1805/2/2006, a declarat recurs reclamantul M.S.A. În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că suspendarea judecății este netemeinică și nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 244 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că dezlegarea pricinii nu atârnă de existența sau inexistența vreunui drept care face obiectul judecății dosarului nr. 3652/2/2006 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În acest sens, recurentul-reclamant a arătat că în cauză de față se judecă intervenirea aprobării tacite a cererii din 22 decembrie 2006, în timp ce dosarul nr. 3652/2/2006 are ca obiect cererile din 8 februarie 2006. Prin urmare, obiectul acțiunilor fiind distinct, hotărârea din cauza de față nu depinde de hotărârea din cauza ce formează obiectul celuilalt dosar, în condițiile în care în sistemul de drept românesc jurisprudența este doar orientativă. Recurentul-reclamant a invocat, de asemenea, și îngrădirea accesului liber la justiție prin încălcarea dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8 februarie 2006, sub nr. 1805/2/2006, reclamantul M.S.A. a solicitat la constatarea aprobării tacite a cererii din 22 decembrie 2005, privind aprobarea înscrierii în programul de studii complementare în Farmacie homeopată organizat prin C.N.P.D.S.B. sau prin orice altă instituție acreditată în acest sens. Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că acțiunea înregistrată la aceeași instanță cu nr. 3652/2/2006 a avut ca obiect constatarea aprobării tacite a cereri din 8 februarie 2006, prin care reclamantul a solicitat M.S.

să-i aprobe înscrierea la programele de studii complementare în Dermato – cosmetologie, Sexologie, Tratamentul infertilității cuplului și reproducerea umană asistată și Psihoterapie. În consecință, cele două cereri de chemare în judecată au un obiect complet diferit, referindu-se la aprobarea tacită a înscrierii la programe de studii complementare în materii distincte, între care nu există interdependență. Singurul element comun al celor două cereri de chemare în judecată constă în temeiul de drept invocat și calea procesuală aleasă de reclamant pentru a obține recunoașterea dreptului pretins în fiecare dintre cele două acțiuni. În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., întrucât dezlegarea pricinii de față nu depinde de dreptul ce face obiectul celuilalt dosar. Constatând astfel întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant, ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 244 1 și 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa încheierea atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.S.A. împotriva încheierii din 3 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 1805/2/2006. Casează încheierea atacată și trimite cauza la aceeași instanță în vederea continuării judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007