ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3843/2008

Asupra recursului de față constată: Prin cererea notificată sub nr. 800 din 12 noiembrie 2001 de BEJ M.L. , petentul C.L. a cerut, în conformitate cu dispozițiile art. 20 -23 din Legea nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 716 mp teren situat în municipiul Galați, care a fost expropriat de stat din patrimoniul său. Prin dispoziția nr. 3215 din 18 decembrie 2006, Primarul Municipiului Galați a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII, pentru imobilul, teren în suprafață de 358 mp, situat în municipiul Galați, imposibil de restituit în natură, în favoarea petentelor C.M., C.C. și M.E.M., în calitate de moștenitoare ale petentului C.L., care a decedat.

În motivarea dispoziției s-a reținut că soții C.L. și M. au dobândit, conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1915 din 12 martie 1987 de fostul Notariat de stat Galați, în proprietate suprafața de 358 mp teren, care a fost expropriat de stat în baza Decretului nr. 308 din 11 decembrie 1967 și care nu mai poate fi retrocedat în natură, în prezent fiind afectat de detalii de sistematizare. Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2007, reclamantele M.E.M. și P. (născută C.) O., au cerut anularea dispoziției și acordarea de măsuri reparatori în echivalent pentru întregul imobil expropriat de stat, în suprafață 716 mp, anume pentru 358 mp în favoarea moștenirilor defunctului C.L.

și, respectiv, pentru 358 mp în favoarea reclamantei P.O., în calitate de moștenitoare a coproprietarei, C.C. Reclamanta M.E.M. a solicitat și rectificarea prenumelui său menționat greșit în dispoziție ca fiind M.I. în loc de M.E. În motivarea cererii reclamantele au susținut că imobilul, construcții și 716 mp teren, a fost coproprietatea fraților C.L. și C.C., fiind partajat în două loturi prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1915 din 12 martie1987, pentru ca, ulterior, să fie expropriat în întregime de stat, cu plata unor despăgubiri modice. Reclamanta P.O., în calitate de moștenitoare a coproprietarei C.C., a susținut că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru partea de imobil care a aparținut autoarei sale și că, împreună cu coproprietarul C.L., a cerut executorului judecătoresc M.L.

comunicarea unei notificării către entitatea deținătoare, caz în care, în mod eronat, prin dispoziția contestată cererea sa de despăgubire nu a fost primită. Prin sentința civilă nr. 821 din 13 aprilie 2007, Tribunalul Galați a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P.O., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C.M. și C.C. Prin aceiași sentință, instanța a respins, ca nefondată, cererea dedusă judecății. În motivarea sentinței instanța a reținut că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente și în raport de conținutul notificării nr. 800/2001, potrivit căreia numai C.L. a formulat pretenții de despăgubire nu și P.O.

Instanța a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cât timp se consideră persoană îndreptățită, reclamanta P.O. are calitate să atace dispoziția emisă de primar și că, atâta timp cât prin dispoziția atacată se stabilesc drepturi în favoarea mai multor persoane, se impunea introducerea lor în proces, din oficiu, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă. Prin decizia civilă nr 386 /A din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamante. În motivarea deciziei instanța a reținut că pretenția de rectificare a prenumelui consemnat în dispoziția atacată formulată de reclamanta M.E.M. nu constituie un motiv de nelegalitate a dispoziției emisă de pârât, fiind vorba de o eroare materială.

Instanța a reținut că atâta timp cât prin dispoziția a cărei anulare se solicită au fost stabilite drepturi atât în favoarea reclamantei M.E.M. cât și în favoarea comoștenitoarelor C.M. și C.C., în mod corect, prima instanță a dispus chemarea în proces și a acestora. Instanța a apreciat că, sub acest aspect, nu interesează dacă cele două corn ostenitoare au semnat cererea de chemare în judecată sau dacă prin intermediul acestei cereri s-au formulat sau nu pretenții împotriva lor. Referitor la pretențiile formulate de reclamanta P.O., instanța de apel a constat că atâta timp cât nu a făcut dovada că ar fi formulat notificare pentru declanșarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, solicitarea sa de anulare a dispoziției emisă în favoarea moștenitorilor celuilalt coproprietar al imobilului, C.L., este neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că soluția se impune și motivat de faptul că această reclamantă nu a probat că ar fi existat un exemplar al notificării formulată de C.L. pe care să îl fi semnat și ea, exemplar care să fi dispărut de la dosarul constituit la comisie, astfel cum susține, sub acest aspect fiind irelevantă corespondența purtată cu pârâta pe parcursul soluționării notificării formulată de C.L. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, invocând incidența art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului reclamantele reiterează aspectele de fapt ale pricinii, evocând modalitatea de dobândire a imobilului de autorii lor și împrejurările în care s-a produs exproprierea, precum și împrejurările în care, la data de 7 noiembrie 2001, a fost depusă notificarea, susținând că exemplarul nesemnat aflat la dosarul cauzei nu este "notificarea reală" care, probabil, a fost ruptă în mai multe bucăți, după care s-a reconstituit, ulterior, exemplarul depus la dosarul comisie și al cauzei. Reclamantele apreciază că atâta timp cât exemplarul notificării cuprindea totuși numele ambilor coproprietari ai imobilului, C.L. și C.C. și în cuprinsul său se indica suprafața de 716 mp, se impunea acordarea de despăgubiri moștenitorilor ambilor coproprietari, cu precizarea că prin soluțiile pronunțate instanțele au încercat să ascundă greșelile comise de executorul judecătoresc cu ocazia întocmirii notificării.

Totodată, recurentele au reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C.M. și C.C., pentru aceleași argumente invocate și la judecata în fond a cauzei și au susținut că nu există o altă procedură judiciară în cadrul căreia să își valorifice pretențiile deduse judecății în prezenta cauză. Recurenta M.E.M. reiterează critica privind consemnarea greșită a prenumelui său Miorița, aspect de natură a o împiedica să încaseze despăgubirea, sens în care solicită admiterea recursului. Analizând criticile formulate, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit pentru următoarele considerente: Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni (prelungit succesiv prin O.U.G.

nr. 109/2001 și prin O.U.G. nr. 145/2001) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil [alin. (1)]. Potrivit alin. (3) al articolului menționat, notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea și o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării. Potrivit alin. (5) al aceluiași articol, nerespectarea termenului de 6 luni, astfel cum a fost prelungit, prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

În speța supusă analizei instanțele au avut a verifica respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, fapt care nu presupune și analizarea oportunității declanșării altor proceduri judiciare în raport de soluția adoptată, astfel cum se invocă prin recurs. Or, în cauză, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost declanșată în baza unei notificării adresată Primăriei municipiului Galați, înregistrată și comunicată sub nr. 800/N/2001 la data de 12 noiembrie 2001, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare întocmită de Cabinetul individual al executorului judecătoresc M.A. Notificarea menționată, datată 7 noiembrie 2001, este confuz redactată și nu este semnată.

Astfel, din cuprinsul notificării rezultă că a fost întocmită de „C.L., în calitate de moștenitor al def. C.C.", fapt care nu este real întrucât din probatoriul administrat rezultă că notificatorul C.L. nu a avut o astfel de calitate, moștenitoarea defunctei C.C., decedată la data de 13 iulie 1989 fiind P.O., conform mențiunilor certificatului de moștenitor 9440/1989 eliberat de Notariatul Județean de Galați. Notificarea menționată nu este semnată de nici o persoană, la această rubrică fiind tehnoredactat doar numele de „C.L.". Deși viciile notificării nu au fost complinite, pârâta Primăria Galați a apreciat că este investită cu soluționarea cereri în despăgubire formulată de C.L., care a decedat la data de 17 aprilie 2002, sens în care a emis în favoarea moștenitorilor săi, M.E.M.

, C.M. și C.C., o dispoziție prin care a propus acordarea de despăgubiri. Î ntrucât prin dispoziție au fost stabilite drepturi în favoarea celor trei comoștenitoare, în mod corect, prima instanță a dispus chemarea în proces, în calitate de pârâte a lui C.M. și C.C., sub acest aspect, fiind irelevant dacă cele două comoștenitoare au semnat cererea de chemare în judecată sau dacă prin intermediul acesteia s-au formulat sau nu pretenții împotriva lor, cât timp o eventuală anulare a dispoziției era de natură a le vătăma drepturile recunoscute și, pe cale de consecință, nu poate fi primită excepția lipsei calității lor procesuale pasive.

Viciile notificării, de natură a atrage, în anumite condiții, anularea acesteia (de exemplu, nesemnarea), nu pot fi luate în discuție în contestația formulată de unul dintre beneficiarii dispoziției, M.E.M., întrucât acest fapt ar echivala cu o agravare a situația sale juridice în propria cale de atac, caracteristică pe care o îmbracă și contestația formulată în procedura prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. De altminteri, solicitarea reclamantei M.E.M. de a se rectifica prenumele său trecut greșit ca fiind „M.I." în dispoziția nr. 3215 din 18 decembrie 2006, reprezintă o cerere de îndreptare a unei erori și nu o critică de nelegalitate a dispoziției, caz în care, nu poate face obiectul unei contestații, în sensul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Referitor la această cerere, este de observat că greșeala menționată, referitoare la prenumele M.E., este strecurată și în certificatul de moștenire nr. 114/17 mai 2002 de BNPA C.L.B. și Z.V.I. (fila 38), cu care reclamanta și-a justificat calitatea de moștenitoare după defunctul C.L., decedat la data de 7 aprilie 2002 . Așa fiind, prealabil formulării solicitării de rectificare a prenumelui consemnat în dispoziția nr. 3215/2006, recurenta M.E.M. are a solicita mai întâi rectificarea greșelii strecurată în certificatul de moștenitor mai sus arătat, act în baza căruia a fost emisă dispoziția menționată.

Referitor la cererea formulată de P.O., este de observat că prin ea se urmărește completarea dispoziției nr. 3215 din 18 decembrie 2006 de către Primarul Municipiului Galați, în sensul de a se constata și dreptul său la măsuri reparatorii, în calitate de moștenitoarea a defunctei C.C., pentru imobilul deținut de acesta în urma partajului voluntar autentificat sub nr. 1915 din 12 martie1987 de fostul Notariat de stat Galați. Această cerere însă nu poate fi primită, cum corect au reținut și instanțele de fond, atâta cât timp reclamanta P.O. nu a făcut dovada formulării unei notificări, cerință prevăzută de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, sub sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Soluția se impune și în raport de cuprinsul notificării datată 7 noiembrie 2001, în forma vizată „spre neschimbare" sub semnătura executorului judecătoresc (fila 86), în care nu se face nicio referire la persoana acestei reclamante (nume sau prenume) și care nu poartă semnătura acesteia. Mențiunile din cuprinsul notificării referitoare la numele autoarei reclamantei, C.C., și cele referitoare întinderea imobilului situat în municipiul Galați, în lipsa unei formulări explicite din care să rezulte că P.O., în calitate de moștenitoare a defunctei, a formulat cerere în despăgubire, nu pot duce la concluzia solicitată, anume că ar fi fost autoarea acestui act de procedură.

În acest context al analizei, este de menționat că eventualele deficiențe în activitatea biroului execuțional ales pentru înregistrarea și comunicarea notificării, chestiuni care exced competențelor acestei instanțe, și lipsa de diligentă de care au dat dovadă părțile, prin omisiunea verificării conținutului notificării cu soluționarea căreia s-a investit entitatea deținătoare în vederea complinirii eventualelor lipsuri în termenul prevăzut de lege, le sunt imputabile. Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele P.O. și M.E.M. împotriva deciziei nr. 386 A din 16 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 iunie 2008.