ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3843/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3843/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față constată:

Prin cererea notificată sub

nr. 800 din 12 noiembrie 2001 de BEJ M.L.

, petentul C.L. a

cerut, în conformitate cu dispozițiile art. 20 -23 din Legea nr. 10/2001,

acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 716 mp teren situat în

municipiul Galați, care a fost expropriat de stat din patrimoniul său.

Prin dispoziția nr. 3215 din 18 decembrie 2006, Primarul

Municipiului Galați a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Legii nr.

247/2005, Titlul VII, pentru imobilul, teren în suprafață de 358 mp, situat în

municipiul Galați, imposibil de restituit în natură, în favoarea petentelor

C.M., C.C. și M.E.M., în calitate de moștenitoare ale petentului C.L., care a

decedat.

În motivarea dispoziției s-a reținut că soții C.L. și M. au

dobândit, conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1915 din 12

martie 1987 de fostul Notariat de stat Galați, în proprietate suprafața de 358

mp teren, care a fost expropriat de stat în baza

Decretului nr. 308 din 11 decembrie 1967 și care nu mai poate fi

retrocedat în

natură, în prezent fiind

afectat de detalii de sistematizare.

Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2007,

reclamantele M.E.M. și P. (născută C.) O., au cerut anularea dispoziției și

acordarea de măsuri reparatori în echivalent

pentru

întregul imobil expropriat de stat, în suprafață 716 mp, anume

pentru

358 mp în favoarea moștenirilor defunctului C.L. și,

respectiv, pentru 358 mp în favoarea reclamantei P.O., în calitate de

moștenitoare a coproprietarei, C.C.

Reclamanta M.E.M. a solicitat și rectificarea

prenumelui său menționat greșit în dispoziție ca

fiind M.I. în loc de

M.E.

În motivarea cererii reclamantele au susținut că imobilul,

construcții și 716 mp teren, a fost coproprietatea fraților C.L. și C.C., fiind

partajat în două loturi prin actul de partaj

voluntar

autentificat sub nr. 1915 din 12 martie1987, pentru ca, ulterior, să fie

expropriat

în întregime de stat, cu plata unor despăgubiri modice.

Reclamanta P.O., în calitate de moștenitoare a

coproprietarei C.C., a susținut că are calitatea de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii pentru partea de imobil care a aparținut autoarei sale și

că, împreună cu coproprietarul C.L., a cerut executorului judecătoresc M.L.

comunicarea unei notificării către entitatea

deținătoare, caz în care, în

mod eronat, prin dispoziția contestată

cererea sa de despăgubire nu a fost primită.

Prin sentința civilă nr. 821 din 13 aprilie 2007,

Tribunalul Galați a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei P.O., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtelor C.M. și C.C.

Prin aceiași sentință, instanța a respins, ca nefondată,

cererea dedusă judecății.

În motivarea sentinței instanța a reținut că dispoziția

atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente și în raport

de

conținutul notificării nr. 800/2001,

potrivit căreia numai C.L. a

formulat pretenții de despăgubire nu și

P.O.

Instanța a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 23

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cât timp se consideră persoană îndreptățită,

reclamanta P.O. are calitate să atace dispoziția

emisă de primar și că, atâta timp cât prin dispoziția atacată se stabilesc

drepturi

în favoarea mai multor persoane, se impunea introducerea lor în

proces, din oficiu, pentru ca hotărârea să

le fie opozabilă.

Prin decizia civilă nr 386 /A

din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel Galați,

secția

civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamante.

În motivarea deciziei instanța a reținut că pretenția de

rectificare

a prenumelui consemnat în

dispoziția atacată formulată de reclamanta

M.E.M. nu constituie un motiv

de nelegalitate a

dispoziției emisă de

pârât, fiind vorba de o eroare materială.

Instanța a reținut că atâta

timp cât prin dispoziția a cărei anulare se solicită au fost stabilite drepturi

atât în favoarea reclamantei M.E.M.

cât și în favoarea

comoștenitoarelor C.M. și C.C., în mod corect, prima instanță a dispus chemarea

în proces și a acestora. Instanța a apreciat că, sub acest aspect, nu

interesează dacă cele două corn ostenitoare au semnat cererea de chemare în

judecată sau dacă prin intermediul acestei cereri s-au formulat sau nu

pretenții împotriva lor.

Referitor la pretențiile formulate de reclamanta P.O.,

instanța de apel a constat că atâta timp cât nu a făcut dovada că ar fi

formulat notificare pentru declanșarea procedurii administrative prevăzute de

Legea nr. 10/2001, solicitarea sa de anulare a dispoziției emisă în favoarea

moștenitorilor celuilalt

coproprietar al

imobilului, C.L., este neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că soluția se impune și motivat

de faptul că această reclamantă nu a probat că ar fi existat un exemplar al

notificării formulată de C.L. pe care să îl fi semnat și ea, exemplar care să

fi dispărut de la dosarul constituit la comisie, astfel cum susține, sub acest

aspect fiind irelevantă corespondența purtată cu pârâta pe parcursul

soluționării notificării formulată de C.L.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele,

invocând incidența art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.

proc. civ.

În motivarea recursului reclamantele reiterează aspectele

de fapt ale pricinii, evocând modalitatea de dobândire a imobilului de autorii

lor și împrejurările în care s-a produs exproprierea, precum și împrejurările

în care, la data de 7 noiembrie 2001, a fost depusă notificarea, susținând că

exemplarul nesemnat aflat la dosarul cauzei nu este "notificarea

reală" care, probabil, a fost ruptă în mai multe

bucăți, după care s-a reconstituit, ulterior, exemplarul depus la

dosarul

comisie și al cauzei.

Reclamantele apreciază că atâta timp cât exemplarul

notificării cuprindea totuși numele ambilor coproprietari ai imobilului, C.L.

și C.C. și în cuprinsul său se indica suprafața de

716

mp, se impunea acordarea de despăgubiri moștenitorilor ambilor

coproprietari, cu precizarea că prin soluțiile pronunțate instanțele au

încercat să ascundă greșelile comise de executorul judecătoresc cu ocazia

întocmirii notificării.

Totodată, recurentele au reiterat excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtelor C.M. și C.C.,

pentru aceleași argumente invocate și la judecata în fond a cauzei și

au susținut că nu există o altă procedură judiciară în cadrul căreia să

își valorifice pretențiile deduse judecății în

prezenta cauză.

Recurenta M.E.M. reiterează critica privind consemnarea

greșită a prenumelui său Miorița, aspect de natură a o împiedica să încaseze

despăgubirea, sens în care solicită admiterea recursului.

Analizând criticile formulate, care se

circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

constată

că recursul nu poate fi primit

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001,

persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni (prelungit succesiv prin

O.U.G. nr. 109/2001 și prin O.U.G. nr. 145/2001) de la data intrării în vigoare

a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în

natură a imobilului. în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile,

se va face câte o notificare pentru fiecare

imobil [alin. (1)].

Potrivit alin. (3) al articolului menționat,

notificarea va fi

comunicată prin

executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a

cărei

circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei

circumscripție își are sediul persoana juridică

deținătoare a imobilului.

Executorul judecătoresc va înregistra

notificarea și o va comunica

persoanei

notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.

Potrivit alin.

(5) al aceluiași articol, nerespectarea termenului de 6

luni,

astfel cum a fost prelungit, prevăzut pentru trimiterea notificării,

atrage pierderea dreptului de a solicita în

justiție măsuri reparatorii în

natură sau prin echivalent.

În speța supusă analizei instanțele au avut a

verifica

respectarea dispozițiilor

prevăzute de Legea nr. 10/2001, fapt care nu

presupune și analizarea

oportunității declanșării altor proceduri judiciare în raport de soluția

adoptată, astfel cum se invocă prin recurs.

Or, în cauză, procedura administrativă

prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost declanșată în baza unei notificării

adresată Primăriei municipiului Galați, înregistrată și comunicată sub nr.

800/N/2001 la data de 12 noiembrie 2001, conform dovezii de îndeplinire a

procedurii de citare întocmită de Cabinetul individual al executorului

judecătoresc M.A.

Notificarea menționată, datată 7

noiembrie 2001, este confuz redactată și nu este semnată.

Astfel, din cuprinsul notificării

rezultă că a fost întocmită de „C.L., în calitate de moștenitor al def.

C.C.", fapt care nu este real întrucât din probatoriul administrat rezultă

că

notificatorul C.L. nu a avut o astfel de

calitate, moștenitoarea

defunctei C.C., decedată la data de 13 iulie

1989 fiind P.O., conform mențiunilor certificatului de moștenitor 9440/1989

eliberat de Notariatul Județean de Galați.

Notificarea menționată nu este semnată

de nici o persoană, la

această rubrică

fiind tehnoredactat doar numele de „C.L.".

Deși viciile notificării nu au fost

complinite, pârâta Primăria Galați a apreciat că este investită cu soluționarea

cereri în

despăgubire formulată de C.L.,

care a decedat la data de 17

aprilie

2002, sens în care a emis în favoarea moștenitorilor săi, M.E.M.

, C.M.

și C.C., o dispoziție prin care a propus acordarea de despăgubiri.

Î

ntrucât prin dispoziție au fost

stabilite drepturi în favoarea celor trei comoștenitoare, în mod corect, prima

instanță a dispus chemarea în proces, în calitate de pârâte a lui C.M. și C.C.,

sub acest aspect, fiind irelevant dacă cele două comoștenitoare au semnat

cererea de chemare în judecată sau dacă prin intermediul acesteia s-au formulat

sau nu pretenții împotriva lor, cât timp o eventuală anulare a dispoziției era

de natură a le vătăma drepturile recunoscute și, pe cale de consecință, nu

poate fi primită excepția lipsei calității lor procesuale pasive.

Viciile notificării, de natură a

atrage, în anumite condiții, anularea acesteia (de exemplu, nesemnarea), nu pot

fi luate în discuție în contestația formulată de unul dintre beneficiarii

dispoziției, M.E.M., întrucât acest fapt ar echivala cu o agravare a situația

sale juridice în propria cale de atac, caracteristică pe care o îmbracă și

contestația formulată în procedura prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001.

De altminteri, solicitarea reclamantei M.E.M.

de a se rectifica prenumele său trecut greșit ca fiind „M.I." în

dispoziția nr. 3215 din 18 decembrie 2006, reprezintă o cerere de îndreptare a

unei erori și nu o critică de nelegalitate a dispoziției, caz în care, nu poate

face obiectul unei contestații, în sensul art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001.

Referitor la această cerere, este de observat

că greșeala menționată, referitoare la prenumele M.E., este strecurată și în

certificatul de moștenire nr. 114/17 mai 2002 de BNPA C.L.B. și Z.V.I. (fila

38), cu care reclamanta și-a justificat calitatea de moștenitoare după

defunctul C.L., decedat la data de 7 aprilie 2002 .

Așa fiind, prealabil formulării solicitării de

rectificare a prenumelui consemnat în dispoziția nr. 3215/2006, recurenta

M.E.M.

are a solicita mai întâi

rectificarea greșelii strecurată în

certificatul de moștenitor mai sus

arătat, act în baza căruia a fost emisă dispoziția menționată.

Referitor la cererea formulată de P.O., este de

observat că prin ea se urmărește completarea dispoziției nr. 3215 din 18

decembrie 2006 de către Primarul Municipiului Galați, în sensul de a se

constata și dreptul său la măsuri reparatorii, în calitate de moștenitoarea a

defunctei C.C., pentru imobilul deținut de

acesta în urma partajului voluntar

autentificat sub nr. 1915 din 12 martie1987

de fostul

Notariat de stat Galați.

Această

cerere însă nu poate fi primită, cum corect au reținut și

instanțele

de fond, atâta cât timp reclamanta P.O. nu a

făcut

dovada formulării unei notificări, cerință prevăzută de dispozițiile

art.

22 din Legea nr. 10/2001, sub sancțiunea pierderii dreptului de a

solicita în justiție măsuri reparatorii în natură

sau prin echivalent.

Soluția se impune și în raport de cuprinsul

notificării datată 7 noiembrie 2001, în forma vizată „spre neschimbare"

sub semnătura executorului judecătoresc (fila 86), în care nu se face nicio

referire la persoana acestei reclamante (nume sau prenume) și care nu poartă

semnătura acesteia.

Mențiunile din

cuprinsul notificării referitoare la numele autoarei

reclamantei,

C.C., și cele referitoare întinderea imobilului situat în municipiul Galați, în

lipsa unei formulări explicite din care să rezulte că P.O., în calitate

de moștenitoare a defunctei, a formulat cerere în

despăgubire, nu pot

duce la concluzia solicitată, anume că ar fi fost

autoarea acestui act de procedură.

În acest context al analizei, este de menționat

că eventualele

deficiențe în activitatea

biroului execuțional ales pentru înregistrarea și

comunicarea

notificării, chestiuni care exced competențelor acestei instanțe, și lipsa de

diligentă de care au dat dovadă părțile, prin omisiunea verificării

conținutului notificării cu soluționarea căreia s-a investit entitatea

deținătoare în vederea complinirii eventualelor lipsuri în termenul prevăzut de

lege, le sunt imputabile.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte constată că

hotărârea

recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care recursul

dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantele

P.O. și M.E.M.

împotriva deciziei nr. 386 A din 16 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 11

iunie 2008.