ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1186/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1186/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 245/

S din 5 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 1407/62/2006,

s-a dispus condamnarea

inculpatului A.I.,

la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 cu aplicarea

art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus

suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, fixând un termen de încercare

de 8 ani pe durata căruia i-a stabilit următoarele obligații:

a) să

se prezinte la S.P. de pe lângă Tribunalul Brașov,

conform, programului stabilit de

acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza

art. 86

3

alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata

termenului

de încercare să desfășoare activități de voluntariat în favoarea unui

orfelinat de pe raza

municipiului Brașov, stabilit de S.P. de pe lângă Tribunalul Brașov.

Măsurile

de supraveghere și obligațiile stabilite de instanță pentru inculpat

se vor

comunica S.P. de pe lângă Tribunalul Brașov.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.,

referitor la neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere

sau a

obligațiilor stabilite de instanță.

S-a

făcut aplicarea art. 13 C. pen., cu privire la neaplicarea pedepsei

accesorii.

S-a

constatat că inculpatul a fost reținut o zi la data de 9 mai 2006.

În

baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 și 999 C. civ., s-a dispus

obligarea

inculpatului A.I. la plata sumei de 4183,18 lei reprezentând

cheltuieli

de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean Brașov.

În

baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 și 999 C. civ., a obligat

inculpatul A.I. să plătească

daune morale în cuantum de 15.000 lei

către

partea civilă C.A.M. și în cuantum de 15.000 lei către

partea civilă B.N.,

sume ce vor fi actualizate conform ratei inflației la data plății, rata

stabilită de D.S.

În baza art. 346 C. proc.

pen., art. 998, 999 C. civ., a obligat inculpatul A.I. să plătească părții

civile B.N. suma de 3.804,8 lei, suma reprezentând daune materiale, actualizată

conform ratei

inflației la data plății

stabilită conform D.S. și a respins restul

pretențiilor formulate de

partea civilă B.N. cu titlu de daune materiale.

În baza

art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a obligat

inculpatul A.I. să plătească părții

civile C.A.M. suma de 1.680 lei cu titlu de prestație periodică globală.

În

baza art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească

părților civile C.A.M. și B.N.

suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza

art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească

statului suma de 820 lei

reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul A.I. și partea

vătămată B.M. se cunoșteau de mai multă vreme, aflându-se în relații de

prietenie până cu aproximativ un an înainte de momentul incidentului.

La data de 29 aprilie 2006,

în jurul orelor 15,00, inculpatul însoțit de martorele M.E. și M.S. a oprit

autoturismul proprietate personală în parcarea stației de benzină aparținând O.M.V.,

situată pe Calea Făgărașului, la ieșirea din Brașov spre localitatea Ghimbav.

Ajungând în incinta

benzinăriei

aparținând

O.M.V. de pe strada Calea Făgărașului, pe fondul unor relații conflictuale, a

unor discuții anterioare purtate pe un ton neprincipial, victima B.M., sesizând

prezența inculpatului în acel loc, ajungând în dreptul său i s-a adresat

spunându-i „un nenorocit ai fost și un nenorocit vei rămâne”. Inculpatul s-a

întors cu corpul ușor către aceasta, răspunzându-i la rândul său prin cuvinte

obscene, vădit deranjat de afirmațiile făcute. La rândul său, deranjată de

injuria adusă de inculpat, B.M. l-a prins pe acesta de brațul drept pentru a-i

atrage atenția asupra celor afirmate, adresându-i-se: „ce-ai spus mă?”, moment

în care

inculpatul, ridicând brațele în

lateral a lovit-o cu putere, dosul palmei sale drepte

atingând maxilarul

drept al acesteia. Datorită loviturii puternice primite, victima și-a compresat

limba între arcadele dentare suferind un șoc traumatic, care a

produs dezechilibre la nivelul centrilor nervoși

centrali, culminând cu rigiditatea

corpului, cu căderea sa pe carosabil.

Potrivit raportului de

autopsiere moartea victimei a survenit urmare a

hemoragiei meningo-cerebrale și a contuziilor cerelero-cerebeloase,

consecutive

fracturii oaselor craniului.

Prima instanță a constatat

existenta legăturii de cauzalitate între acțiunea de lovire a inculpatului și

compresarea limbii victimei între arcadele dentare, între șocul traumatic

produs în acest fel și căderea victimei cu capul pe caldarâm, precum și între

lovitura suferită de victimă la cap și decesul acesteia, produs câteva zile mai

târziu la spital.

Inculpatul a urmărit doar

aplicarea unei corecții victimei, care, în opinia sa, i-a adus jigniri în

public de față cu persoane cunoscute ambelor părți, iar rezultatul mai grav

produs, moartea victimei, i se atribuie pe baza culpei.

El a acționat numai cu

intenția de a lovi victima sau de a-i produce numai

o vătămare a integrității corporale nu cu intenția de a o ucide, motiv

pentru care

tribunalul a apreciat că rezultatul produs nu a fost urmărit

și nici prevăzut de inculpat.

Privitor la starea de

legitimă apărare invocată de către inculpat, prima instanță a reținut că atacul

victimei nu a fost unul material, nu a avut caracter fizic, câtă vreme apucarea

de braț a inculpatului nu s-a produs în scopul lovirii acestuia, nu a provocat

un pericol

fizic, nu a amenințat cu

producerea unor consecințe negative ireparabile sau greu

de remediat,

victima dorind doar să-l atenționeze asupra comportamentului jignitor adoptat.

Pe de altă parte, riposta inculpatului nu a fost proporțională cu

agresiunea verbală a victimei încât intensitatea

apărării nu poate fi echivalată cu cea a agresiunii inculpatului,

neproducându-i-se o tulburare a capacității normale

de a discerne

condițiile în care să-și exercite apărarea.

Considerând

că inculpatul este bine integrat în societate, că are o activitate

socială

diversă, deținând o poziție importantă în cadrul activităților comerciale

din

comunitatea brașoveană, tribunalul i-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare,

apreciind-o

a fi perfect adaptată cazului individual concret.

Privitor la latura civilă,

ținând cont că în calitate de victime indirecte,

urmașii victimei imediate au la dispoziție o acțiune directă împotriva

celui

responsabil, ei nesolicitând reparația prejudiciului lui „de cujus”,

ci a

prejudiciilor lor personale

determinate de deces, prima instanță, luând în calcul, pe de o parte

dispozițiile art. 1169 C. civ., iar pe de altă parte înscrisurile

prezentate

în probațiune relative la cheltuielile de înhumare, l-a obligat pe

inculpat la plata sumei de 3.804,8 lei

reprezentând daune materiale, apreciind că

restul pretențiilor pecuniare până la plafonul de 5.000 lei nu sunt

dovedite.

Constatând

că decesul victimei directe a cauzat victimelor indirecte și un

prejudiciu moral, de

afecțiune, tribunalul, date fiind suferințele morale ale pierderii unei ființe

dragi, a obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 lei cu

titlu de daune morale (15.000 lei către soțul

supraviețuitor și 15.000 lei către fiul

victimei).

Părții

civile C.A.M. i s-a stabilit pensie de urmaș după

decesul mamei sale, plata

intervenind din luna octombrie 2006, iar diferența

dintre cuantumul ei și sprijinul material de care a fost privată prin

lipsa susținerii

materiale din

partea mamei a fost suportată de inculpat sub forma unei prestații

periodice

globale.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,

inculpatul A.I. și părțile civile B.N. și C.A.M.

Parchetul a criticat

hotărârea sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând înlăturarea dispozițiilor

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpatul a solicitat

pronunțarea unei hotărâri de achitare conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și în subsidiar redozarea pedepsei.

Părțile civile B.N. și C.A.

au solicitat înlăturarea circumstanțelor judiciare atenuante reținute în

favoarea inculpatului și obligarea acestuia la plata integrală a despăgubirilor

materiale.

Prin decizia penală nr. 4/ Ap

din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 1407/62/2006, s-a dispus admiterea

apelurilor declarate de parchet, inculpat și partea civilă B.N., desființând

hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 74

alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și al întinderii cuantumului

despăgubirilor materiale acordate părții civile B.N.

Rejudecând cauza în aceste

limite, au fost înlăturate dispozițiile art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C.

pen.

A fost reținută circumstanța

judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin.

(2) C. pen., menținând cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, precum și

modalitatea de executare a pedepsei stabilite.

A majorat cuantumul

despăgubirilor acordate părții civile B.N. de la 3.804,8 lei la 5.000 lei și a

obligat inculpatul să-i plătească acestei părți civile suma actualizată

potrivit ratei inflației la data plății.

A respins apelul declarat

împotriva aceleiași sentințe de partea civilă C.A.M.

A obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a apreciat

ca fiind întemeiată critica ce privește circumstanțele judiciare atenuante, în

sensul că în speță, sunt incidente prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., și nu art. 76 lit. b) cum greșit a reținut

instanța de fond.

De asemenea, sub aspectul

întinderii despăgubirilor acordate părții civile B.N. a considerat că se impune

majorarea despăgubirilor, acestea constituind un substitut pentru prețul suferințelor

morale ale pierderii unei ființe dragi.

Celelalte critici formulate

de apelanți au fost apreciate ca nefiind întemeiate.

Împotriva ambelor hotărâri

au declarat recurs, în termen legal, părțile civile B.N. și C.A.M. și

inculpatul A.I.

Inculpatul recurent a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și pe fond, achitarea

inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. e), fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 alin. (3) C. pen.,

sau reținerea ca temei al achitării, a prevederilor art. 10 lit. b) C. proc.

pen.

De asemenea, a criticat

modul de soluționare a laturii civile considerând prea mare cuantumul

despăgubirilor.

În subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei în

condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.

Recurentele părți civile au

criticat hotărârea sub aspectul laturii penale a cauzei, invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că prima instanță a

reținut în mod corect situația de fapt, constând în aceea că inculpatul A.I.,

în data de 29 aprilie 2006, aflându-se pe terasa stației O.M.V., a lovit

victima B.M. cu dosul palmei drepte în zona submandibulară stângă. Datorită

loviturii, victima și-a pierdut cunoștința, izbindu-se violent cu capul de

carosabil, fracturându-și oasele craniului.

De asemenea, încadrarea

juridică a faptei în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută

de art. 183 C. pen., este corectă, iar vinovăția inculpatului a fost stabilită

pe baza unui material probator interpretat corect de către ambele instanțe.

Primul motiv de recurs

invocat de inculpat, în sensul săvârșirii faptei în condițiile prevăzute de art.

44 alin. (3) C. pen., nu este fondat.

Potrivit textului, este în

stare de legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a

depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu

împrejurările în care s-a produs atacul.

Pentru a fi incident acest

text de lege, trebuie îndeplinite prioritar, condițiile privitoare la starea de

deplină apărare prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen. și anume:

a) să existe

un atac

material, direct, imediat și injust;

b) atacul să fie

îndreptat împotriva contra unei persoane sau contra drepturilor acestuia, ori

împotriva unui interes obștesc;

c)

atacul să creeze un pericol grav pentru persoana celui atacat

sau pentru drepturile acestuia, și pentru un interes obștesc;

d) săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru

înlăturarea atacului;

e) apărarea să fie proporțională cu

gravitatea pericolului

și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Primele patru

condiții sunt comune legitimei apărări și stării de legitimă apărare, iar cea

de a cincea este o condiție numai a legitimei apărări, nu și a stării de

legitimă apărare, aceasta stare reținându-se anterior acțiunii de apărare.

Din probele

administrate în cauză, nu rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 44

alin. (2) C. pen. și nici cele prevăzute d ar.44 alin. (3) C. pen.

Victima nu a

avut un comportament de natură a justifica reacția violentă a inculpatului care

a lovit-o în zona feței, lovitura determinând căderea acesteia și ulterior

decesul.

Prinderea

inculpatului de braț nu reprezintă, în sensul legii penale un atac material,

direct, imediat, injust de natură să pune în pericol persoana inculpatului.

Apărarea

acestuia a depășit limitele proporționalității agresiunii provenită de la

victimă, ceea ce exclude reținerea stării de legitimă apărare.

Nefondat este și

cel de al doilea motiv de recurs ce vizează achitarea inculpatului în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Fapta săvârșită

de inculpat este prevăzută de legea penală, constituind infracțiunea de

lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Nici criticile

recurentului inculpat și nici ale părților civile privind individualizarea

judiciară a pedepsei nu sunt întemeiate.

Instanțele au respectat

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o

pedeapsă de natură a satisface scopul cerut de prevederile art. 52 C. pen.

Este justificată

reținerea circumstanței judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., însă nu se impune schimbarea modalității de executare în raport de

gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului.

În fine, latura

civilă a cauzei a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale în

materie, nefiind necesară reformarea hotărârilor atacate nici sub acest aspect.

Față de cele

menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile B.N. și C.A.M. și de inculpatul A.I.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de părțile civile B.N. și C.A.M. și de inculpatul A.I.

împotriva deciziei penale nr. 4/ AP din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentele părți

civile la plata sumelor de câte 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 martie 2008.