ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1186/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 245/ S din 5 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 1407/62/2006, s-a dispus condamnarea inculpatului A.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, fixând un termen de încercare de 8 ani pe durata căruia i-a stabilit următoarele obligații: a) să se prezinte la S.P.

de pe lângă Tribunalul Brașov, conform, programului stabilit de acest serviciu; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 86 3 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să desfășoare activități de voluntariat în favoarea unui orfelinat de pe raza municipiului Brașov, stabilit de S.P. de pe lângă Tribunalul Brașov. Măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite de instanță pentru inculpat se vor comunica S.P.

de pe lângă Tribunalul Brașov. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., referitor la neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor stabilite de instanță. S-a făcut aplicarea art. 13 C. pen., cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii. S-a constatat că inculpatul a fost reținut o zi la data de 9 mai 2006. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 și 999 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului A.I. la plata sumei de 4183,18 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean Brașov. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 și 999 C. civ., a obligat inculpatul A.I. să plătească daune morale în cuantum de 15.000 lei către partea civilă C.A.M.

și în cuantum de 15.000 lei către partea civilă B.N., sume ce vor fi actualizate conform ratei inflației la data plății, rata stabilită de D.S. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a obligat inculpatul A.I. să plătească părții civile B.N. suma de 3.804,8 lei, suma reprezentând daune materiale, actualizată conform ratei inflației la data plății stabilită conform D.S. și a respins restul pretențiilor formulate de partea civilă B.N. cu titlu de daune materiale. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a obligat inculpatul A.I. să plătească părții civile C.A.M. suma de 1.680 lei cu titlu de prestație periodică globală. În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească părților civile C.A.M.

și B.N. suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 820 lei reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpatul A.I. și partea vătămată B.M. se cunoșteau de mai multă vreme, aflându-se în relații de prietenie până cu aproximativ un an înainte de momentul incidentului. La data de 29 aprilie 2006, în jurul orelor 15,00, inculpatul însoțit de martorele M.E. și M.S. a oprit autoturismul proprietate personală în parcarea stației de benzină aparținând O.M.V., situată pe Calea Făgărașului, la ieșirea din Brașov spre localitatea Ghimbav.

Ajungând în incinta benzinăriei aparținând O.M.V. de pe strada Calea Făgărașului, pe fondul unor relații conflictuale, a unor discuții anterioare purtate pe un ton neprincipial, victima B.M., sesizând prezența inculpatului în acel loc, ajungând în dreptul său i s-a adresat spunându-i „un nenorocit ai fost și un nenorocit vei rămâne”. Inculpatul s-a întors cu corpul ușor către aceasta, răspunzându-i la rândul său prin cuvinte obscene, vădit deranjat de afirmațiile făcute. La rândul său, deranjată de injuria adusă de inculpat, B.M. l-a prins pe acesta de brațul drept pentru a-i atrage atenția asupra celor afirmate, adresându-i-se: „ce-ai spus mă?”, moment în care inculpatul, ridicând brațele în lateral a lovit-o cu putere, dosul palmei sale drepte atingând maxilarul drept al acesteia.

Datorită loviturii puternice primite, victima și-a compresat limba între arcadele dentare suferind un șoc traumatic, care a produs dezechilibre la nivelul centrilor nervoși centrali, culminând cu rigiditatea corpului, cu căderea sa pe carosabil. Potrivit raportului de autopsiere moartea victimei a survenit urmare a hemoragiei meningo-cerebrale și a contuziilor cerelero-cerebeloase, consecutive fracturii oaselor craniului. Prima instanță a constatat existenta legăturii de cauzalitate între acțiunea de lovire a inculpatului și compresarea limbii victimei între arcadele dentare, între șocul traumatic produs în acest fel și căderea victimei cu capul pe caldarâm, precum și între lovitura suferită de victimă la cap și decesul acesteia, produs câteva zile mai târziu la spital.

Inculpatul a urmărit doar aplicarea unei corecții victimei, care, în opinia sa, i-a adus jigniri în public de față cu persoane cunoscute ambelor părți, iar rezultatul mai grav produs, moartea victimei, i se atribuie pe baza culpei. El a acționat numai cu intenția de a lovi victima sau de a-i produce numai o vătămare a integrității corporale nu cu intenția de a o ucide, motiv pentru care tribunalul a apreciat că rezultatul produs nu a fost urmărit și nici prevăzut de inculpat. Privitor la starea de legitimă apărare invocată de către inculpat, prima instanță a reținut că atacul victimei nu a fost unul material, nu a avut caracter fizic, câtă vreme apucarea de braț a inculpatului nu s-a produs în scopul lovirii acestuia, nu a provocat un pericol fizic, nu a amenințat cu producerea unor consecințe negative ireparabile sau greu de remediat, victima dorind doar să-l atenționeze asupra comportamentului jignitor adoptat.

Pe de altă parte, riposta inculpatului nu a fost proporțională cu agresiunea verbală a victimei încât intensitatea apărării nu poate fi echivalată cu cea a agresiunii inculpatului, neproducându-i-se o tulburare a capacității normale de a discerne condițiile în care să-și exercite apărarea. Considerând că inculpatul este bine integrat în societate, că are o activitate socială diversă, deținând o poziție importantă în cadrul activităților comerciale din comunitatea brașoveană, tribunalul i-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, apreciind-o a fi perfect adaptată cazului individual concret.

Privitor la latura civilă, ținând cont că în calitate de victime indirecte, urmașii victimei imediate au la dispoziție o acțiune directă împotriva celui responsabil, ei nesolicitând reparația prejudiciului lui „de cujus”, ci a prejudiciilor lor personale determinate de deces, prima instanță, luând în calcul, pe de o parte dispozițiile art. 1169 C. civ., iar pe de altă parte înscrisurile prezentate în probațiune relative la cheltuielile de înhumare, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.804,8 lei reprezentând daune materiale, apreciind că restul pretențiilor pecuniare până la plafonul de 5.000 lei nu sunt dovedite. Constatând că decesul victimei directe a cauzat victimelor indirecte și un prejudiciu moral, de afecțiune, tribunalul, date fiind suferințele morale ale pierderii unei ființe dragi, a obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale (15.000 lei către soțul supraviețuitor și 15.000 lei către fiul victimei).

Părții civile C.A.M. i s-a stabilit pensie de urmaș după decesul mamei sale, plata intervenind din luna octombrie 2006, iar diferența dintre cuantumul ei și sprijinul material de care a fost privată prin lipsa susținerii materiale din partea mamei a fost suportată de inculpat sub forma unei prestații periodice globale. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul A.I. și părțile civile B.N. și C.A.M. Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând înlăturarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Inculpatul a solicitat pronunțarea unei hotărâri de achitare conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen. și în subsidiar redozarea pedepsei. Părțile civile B.N. și C.A. au solicitat înlăturarea circumstanțelor judiciare atenuante reținute în favoarea inculpatului și obligarea acestuia la plata integrală a despăgubirilor materiale. Prin decizia penală nr. 4/ Ap din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 1407/62/2006, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de parchet, inculpat și partea civilă B.N., desființând hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei rețineri a dispozițiilor art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și al întinderii cuantumului despăgubirilor materiale acordate părții civile B.N. Rejudecând cauza în aceste limite, au fost înlăturate dispozițiile art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

A fost reținută circumstanța judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., menținând cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, precum și modalitatea de executare a pedepsei stabilite. A majorat cuantumul despăgubirilor acordate părții civile B.N. de la 3.804,8 lei la 5.000 lei și a obligat inculpatul să-i plătească acestei părți civile suma actualizată potrivit ratei inflației la data plății. A respins apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de partea civilă C.A.M. A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată critica ce privește circumstanțele judiciare atenuante, în sensul că în speță, sunt incidente prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen., și nu art. 76 lit. b) cum greșit a reținut instanța de fond. De asemenea, sub aspectul întinderii despăgubirilor acordate părții civile B.N. a considerat că se impune majorarea despăgubirilor, acestea constituind un substitut pentru prețul suferințelor morale ale pierderii unei ființe dragi. Celelalte critici formulate de apelanți au fost apreciate ca nefiind întemeiate. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs, în termen legal, părțile civile B.N. și C.A.M. și inculpatul A.I. Inculpatul recurent a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și pe fond, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e), fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 alin. (3) C. pen., sau reținerea ca temei al achitării, a prevederilor art. 10 lit. b) C. proc.

pen. De asemenea, a criticat modul de soluționare a laturii civile considerând prea mare cuantumul despăgubirilor. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. Recurentele părți civile au criticat hotărârea sub aspectul laturii penale a cauzei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, constând în aceea că inculpatul A.I., în data de 29 aprilie 2006, aflându-se pe terasa stației O.M.V., a lovit victima B.M.

cu dosul palmei drepte în zona submandibulară stângă. Datorită loviturii, victima și-a pierdut cunoștința, izbindu-se violent cu capul de carosabil, fracturându-și oasele craniului. De asemenea, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este corectă, iar vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza unui material probator interpretat corect de către ambele instanțe. Primul motiv de recurs invocat de inculpat, în sensul săvârșirii faptei în condițiile prevăzute de art. 44 alin. (3) C. pen., nu este fondat. Potrivit textului, este în stare de legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Pentru a fi incident acest text de lege, trebuie îndeplinite prioritar, condițiile privitoare la starea de deplină apărare prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen. și anume: a) să existe un atac material, direct, imediat și injust; b) atacul să fie îndreptat împotriva contra unei persoane sau contra drepturilor acestuia, ori împotriva unui interes obștesc; c) atacul să creeze un pericol grav pentru persoana celui atacat sau pentru drepturile acestuia, și pentru un interes obștesc; d) săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru înlăturarea atacului; e) apărarea să fie proporțională cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Primele patru condiții sunt comune legitimei apărări și stării de legitimă apărare, iar cea de a cincea este o condiție numai a legitimei apărări, nu și a stării de legitimă apărare, aceasta stare reținându-se anterior acțiunii de apărare.

Din probele administrate în cauză, nu rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen. și nici cele prevăzute d ar.44 alin. (3) C. pen. Victima nu a avut un comportament de natură a justifica reacția violentă a inculpatului care a lovit-o în zona feței, lovitura determinând căderea acesteia și ulterior decesul. Prinderea inculpatului de braț nu reprezintă, în sensul legii penale un atac material, direct, imediat, injust de natură să pune în pericol persoana inculpatului. Apărarea acestuia a depășit limitele proporționalității agresiunii provenită de la victimă, ceea ce exclude reținerea stării de legitimă apărare. Nefondat este și cel de al doilea motiv de recurs ce vizează achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. Fapta săvârșită de inculpat este prevăzută de legea penală, constituind infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Nici criticile recurentului inculpat și nici ale părților civile privind individualizarea judiciară a pedepsei nu sunt întemeiate. Instanțele au respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de natură a satisface scopul cerut de prevederile art. 52 C. pen. Este justificată reținerea circumstanței judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă nu se impune schimbarea modalității de executare în raport de gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului.

În fine, latura civilă a cauzei a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, nefiind necesară reformarea hotărârilor atacate nici sub acest aspect. Față de cele menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile B.N. și C.A.M. și de inculpatul A.I. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile B.N. și C.A.M. și de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 4/ AP din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentele părți civile la plata sumelor de câte 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2008.