ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6947/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 10 iulie 2007 reclamantul L.L. a

solicitat, în contradictoriu cu Primarul comunei Carastelec, anularea

dispoziției nr. 506 din 6 iunie 2007, obligarea pârâtului la emiterea unei noi

dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri bănești pentru

imobilele, terenuri și construcții, naționalizate în mod abuziv, precum și

obligarea la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei pe zi de

întârziere.

În motivarea acțiunii reclamantul

a arătat că imobilele în litigiu au aparținut bunicii sale, A.C., născută S. și

mamei sale, B.A. și au fost naționalizate în perioada 1948-1949 și trecute în

mod abuziv în proprietatea statului.

Prin sentința civilă nr.

2306 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj acțiunea a fost

respinsă ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că terenul în suprafață de 3240 mp solicitat de reclamant

nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 deoarece a făcut obiectul Legii nr.

1/2000, fiind inclus în suprafață de 18,18 ha teren, pentru care s-a propus

reconstituirea în natură prin Hotărârea nr. 890/2005, reclamantul fiind înscris

în anexa 39, validată prin Hotărârea nr. 57 din 2 februarie 2007 emisă în

temeiul art. 6 din Legea nr. 1/2000.

Reclamantul a declarat apel

împotriva acestei sentințe, pe care o consideră nelegală și netemeinică,

susținând că terenul în litigiu a fost expropriat și construcțiile aflate pe el

demolate, astfel că devin incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) și alin.

(5)-(7) din Legea nr. 10/2001, că el nu și-a dat acordul la măsura compensării

prevăzute de art. 25-26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și că solicită

acordarea de măsuri reparatorii și pentru casa în suprafață de 190 mp

menționată în notificarea nr. 241/E din 6 decembrie 2001, omisă prin

dispoziție.

Prin decizia civilă nr. 84/A

din 19 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie apelul a fost respins ca

nefondat.

În motivarea acestei decizii

s-a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală față de

incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, situația juridică a

terenului fiind rezolvată prin prisma reglementărilor Legii fondului funciar.

Astfel, terenul în suprafață

de 3240 mp înscris în C.F. 1597 nr. top 141 a făcut obiectul Legii nr. 1/2000,

fiind inclus în suprafață de 18,18 ha teren agricol validat în anexa 39 poz.1,

conform Hotărârii nr. 57 din 2 februarie 2007 a Comisiei județene Sălaj pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

S-a mai reținut că prin art.

2 al dispoziției atacate s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru

construcțiile demolate, în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor.

Reclamantul a declarat

recurs împotriva acestei decizii, susținând că a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ceea ce atrage incidența motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs se susține că instanțele au reținut în mod eronat că terenul în litigiu

face obiectul legilor fondului funciar și intră sub incidența art.8 din Legea

nr. 10/2001, deoarece acesta a fost expropriat iar construcțiile aflate pe el

demolate, astfel că devin aplicabile prevederile art. 11 alin. (5), (6) și (7)

din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, se arată în continuare în dezvoltarea

motivelor de recurs, teza potrivit căreia terenul în litigiu ar fi inclus în

anexa nr. 39 la Legea nr. 1/2000 și înscris în anexa 3 în baza Legii nr.

247/2005 nu poate fi primită întrucât orice formă de compensare se poate face

doar în condițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că se impune

identificarea terenului ce poate fi restituit în natură, pentru diferența de

teren urmând a primi măsuri reparatorii prin echivalent.

Intimatul-pârât a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul declarat în cauză

este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.

Contrar susținerilor

recurentului, instanțele care s-au pronunțat anterior în cauză au reținut

corect situația de fapt și regimul juridic al bunurilor solicitate.

Astfel, prin cererea

înregistrată sub nr. 5 din 10 decembrie 1997 reclamantul în cauză a solicitat,

în baza Legii nr. 169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai

multe terenuri ce au aparținut antecesorilor săi în suprafață totală de 18,50

ha teren nerestituit.

Prin cererea înregistrată

sub nr. 235 din 1 martie 2000 reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului

de proprietate pentru aceleași terenuri, în baza Legii nr. 1/2000.

Între aceste terenuri se

regăsește și cel ce formează obiectul litigiului de față, respectiv cel în

suprafață de 3240 mp, înscris în C.F. nr. 1597 Carastelec nr. top 141.

Prin hotărârea nr. 2 din 7

aprilie 1998 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 reclamantul a

primit despăgubiri bănești pentru imobilul situat în intravilanul comunei

Carastelec, compus din terenul de 3240 mp și casă de locuit cu anexe, înscris

în C.F. nr. 1597 nr. top 140.

Pentru diferența de 18,18 ha

teren agricol, în care este inclus și terenul în litigiu, reclamantul i s-a

făcut ofertă de restituire în natură, validat pe anexa 39 despăgubiri, poziția

1, în parcela Orjan (fila 95 – dosar fond).

Reclamantul a acceptat

această ofertă, prin cererea adresată Comisiei locale de fond funciar la data

de 8 noiembrie 2006 (fila 96 – dosar fond).

Urmare acceptării ofertei,

reclamantul a fost înscris pe anexa 3 la Legea nr. 247/2005, care a fost validată

prin Hotărârea nr. 57 din 2 februarie 2007 emisă de Comisia județeană Sălaj

pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Față de cele expuse, rezultă

fără echivoc că situația imobilului în litigiu a fost rezolvată în baza Legii

nr. 1/2000, regimul juridic al acestuia fiind reglementat de legile fondului

funciar, ceea ce exclude incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, după cum se

arată expres prin art. 8 din acest act normativ.

Aceste considerente au fost

reținute și prin decizia pronunțată în apel, astfel că recursul declarat

împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul A.L.L. împotriva deciziei nr. 84/A/2008 din 19 martie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 noiembrie 2008.