ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 858/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 858/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința nr. 380 pronunțată la data de 4

mai 2005 de către Tribunalul Comercial Mureș, s-a admis excepția prescripției

extinctive a dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul C.L. TÂRGU

MUREȘ și în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC M.T.S.C.

SRL TÂRGU MUREȘ pentru plata contravalorii facturilor emise în perioada 1995 - 1998

și a penalităților de întârziere.

Sentința a fost confirmată de către Curtea de

Apel Târgu Mureș, care prin decizia nr. 54 din 30 septembrie 2005, a respins,

ca nefondat, apelul reclamantei SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREȘ.

Prin decizia nr. 3400 din data de 3 noiembrie

2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de către reclamanta SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREȘ

împotriva deciziei nr. 54/ A din 30 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de

Apel Târgu Mureș.

La data de 19 iulie 2007, reclamanta SC M.T.S.C.

SRL a înregistrat la Curtea de Apel Târgu Mureș o cerere prin care a solicitat

restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 7.945,425 RON, achitată

conform chitanței nr. 4595137 seria MSVRB la data de 15 septembrie 2005 la C.M.

Târgu Mureș, pentru a fi depusă în dosarul nr. 2573/2005 al Curții de Apel

Târgu Mureș.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că

a achitat taxa judiciară de timbru urmare celor dispuse de către Curtea de Apel

Târgu Mureș, care a solicitat timbrarea cererii de apel într-un cuantum ce

reprezintă ½ din taxa de timbru achitată la fond, fiind vorba de o

acțiune în pretenții. Arată că instanța de fond a soluționat cauza în sensul

respingerii acțiunii ca prescrisă, fără a intra în cercetarea fondului, în

consecință datora o taxă judiciară de timbru fixă. Susține că această chestiune

a fost invocată, din oficiu, de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin

încheierea de ședință din data de 2 iunie 2006.

În consecință a solicitat, să se constate că

s-a plătit mai mult decât cuantumul legal, iar în baza dispozițiilor art. 30 alin.

(1) din Normele metodologice solicită avizarea cererii de restituire pentru a

fi transmisă beneficiarului plății.

Cererea a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Prin încheierea nr. 2A/ CA din data de 27

februarie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea pentru restituirea taxei de timbru, formulată de

reclamanta SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREȘ prin administrator M.T.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a

reținut că prin încheierea pronunțată de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, la data de 2 iunie 2006, nu s-a dispus cu privire la stabilirea

eronată a taxei judiciare de timbru. Pe de altă parte, instanța arată că nu

este ținută de aprecierile magistratului asistent cuprinse în practicaua unei

încheieri, prin intermediul referatului cauzei, aceasta neputând avea caracter

obligatoriu sau execuțional. S-a reținut că petentul avea la îndemână procedura

instituită de art. 23 din Legea nr. 146/1997, însă în condițiile în care

petentul nu a contestat cuantumul taxei judiciare de timbru, înseamnă că a

achiesat la soluția instanței.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel M.T.,

în calitate de reprezentant al reclamantei SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREȘ,

solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul

admiterii cererii privind restituirea taxei judiciare de timbru.

Cererea a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În esență a arătat că neobservarea formelor

legale, în speță a taxei de timbru datorată, este motiv de nulitate a

dispoziției în acest sens.

Prin încheierea de dezbateri din data de 8

februarie 2008, Înalta Curte a calificat calea de atac promovată împotriva

încheierii pronunțată de Curtea de Apel, fiind recurs și nu apel.

Prin întâmpinare intimatul C.L. Târgu Mureș a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul urmează a fi admis pentru următoarele

considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 23 alin.

(1) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, privind taxele judiciare

de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie,

la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:

a) când taxa plătită nu era datorată,

b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul

legal

c) când acțiunea sau cererea rămâne fără

obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale

d) când, în procesul de divorț părțile au

renunțat la judecată ori s-au împăcat

e) când contestația la executare a fost

admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.

Alin. (4) al aceluiași articol, dispune în

sensul că cererea de restituire se adresează instanței judecătorești sau, după

caz, parchetului la care s-a introdus acțiunea sau cererea.

Art. 30 din Normele Metodologice privind

aplicarea Legii nr. 146/1997 prevede că sumele achitate cu titlu de taxe

judiciare de timbru se restituie numai în cazurile prevăzute de lege.

În speță, recurenta SC M.T.S.C. SRL TÂRGU

MUREȘ a fost citată pentru termenul de judecată din data de 15 septembrie 2005,

de către Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ

și fiscal, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de

7945,4216 RON și 1,5 RON timbru judiciar.

Prin înscrisul existent la fila 20 a

dosarului de apel, apelanta a depus la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru,

în cuantumul solicitat de către instanță.

Taxele judiciare de timbru datorate în

litigii deduse judecății se stabilesc de către instanța judecătorească, iar

împotriva modului de stabilire a acestora, se poate formula cerere de

reexaminare în condițiile legi.

Chiar dacă recurentul a achitat cuantumul

taxei judiciare de timbru stabilită de către instanța de apel, iar împotriva

modului de calcul al taxei nu a utilizat procedura specială prevăzută de art. 18

din Legea nr. 146/1997, aceasta nu înlătură dreptul părții de a solicita

restituirea, în cazul în care suma nu este datorată.

Or, sub acest aspect dezlegarea instanței are

caracter formal, întrucât a reținut că petentul avea la îndemână procedura

prevăzută de art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind restituirea sumelor

achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, fără însă să examineze dacă suma

stabilită de către instanță, reprezentând taxă judiciară de timbru este

datorată sau nu, în raport de modul de soluționare a cererii de chemare în

judecată.

Într-o altă ordine de idei, instanța este în

eroare atunci când reține că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

încheierea din 2 iunie 2006, existentă la dosarul nr. 105/1/2006 ar fi stabilit

că taxa ar fi fost calculată greșit, pentru că s-a referit la taxa de timbru

din recurs și nu la taxa de timbru stabilită în apel.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 314

coroborat cu dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul,

va casa încheierea Curții de Apel Târgu Mureș și va trimite cauze spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursul declarat de petentul M.T. în

calitate de reprezentant al reclamantei SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREȘ împotriva

încheierii nr. 2A/ CA din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, casează încheierea recurată și

trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie

2008.