ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 858/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 380 pronunțată la data de 4 mai 2005 de către Tribunalul Comercial Mureș, s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul C.L. TÂRGU MUREȘ și în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREȘ pentru plata contravalorii facturilor emise în perioada 1995 - 1998 și a penalităților de întârziere. Sentința a fost confirmată de către Curtea de Apel Târgu Mureș, care prin decizia nr. 54 din 30 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREȘ. Prin decizia nr. 3400 din data de 3 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de către reclamanta SC M.T.S.C.

SRL TÂRGU MUREȘ împotriva deciziei nr. 54/ A din 30 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș. La data de 19 iulie 2007, reclamanta SC M.T.S.C. SRL a înregistrat la Curtea de Apel Târgu Mureș o cerere prin care a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 7.945,425 RON, achitată conform chitanței nr. 4595137 seria MSVRB la data de 15 septembrie 2005 la C.M. Târgu Mureș, pentru a fi depusă în dosarul nr. 2573/2005 al Curții de Apel Târgu Mureș. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achitat taxa judiciară de timbru urmare celor dispuse de către Curtea de Apel Târgu Mureș, care a solicitat timbrarea cererii de apel într-un cuantum ce reprezintă ½ din taxa de timbru achitată la fond, fiind vorba de o acțiune în pretenții.

Arată că instanța de fond a soluționat cauza în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă, fără a intra în cercetarea fondului, în consecință datora o taxă judiciară de timbru fixă. Susține că această chestiune a fost invocată, din oficiu, de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea de ședință din data de 2 iunie 2006. În consecință a solicitat, să se constate că s-a plătit mai mult decât cuantumul legal, iar în baza dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Normele metodologice solicită avizarea cererii de restituire pentru a fi transmisă beneficiarului plății. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. Prin încheierea nr. 2A/ CA din data de 27 februarie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ și fiscal, a respins cererea pentru restituirea taxei de timbru, formulată de reclamanta SC M.T.S.C.

SRL TÂRGU MUREȘ prin administrator M.T. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut că prin încheierea pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 2 iunie 2006, nu s-a dispus cu privire la stabilirea eronată a taxei judiciare de timbru. Pe de altă parte, instanța arată că nu este ținută de aprecierile magistratului asistent cuprinse în practicaua unei încheieri, prin intermediul referatului cauzei, aceasta neputând avea caracter obligatoriu sau execuțional. S-a reținut că petentul avea la îndemână procedura instituită de art. 23 din Legea nr. 146/1997, însă în condițiile în care petentul nu a contestat cuantumul taxei judiciare de timbru, înseamnă că a achiesat la soluția instanței.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel M.T., în calitate de reprezentant al reclamantei SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREȘ, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii privind restituirea taxei judiciare de timbru. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În esență a arătat că neobservarea formelor legale, în speță a taxei de timbru datorată, este motiv de nulitate a dispoziției în acest sens. Prin încheierea de dezbateri din data de 8 februarie 2008, Înalta Curte a calificat calea de atac promovată împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel, fiind recurs și nu apel. Prin întâmpinare intimatul C.L.

Târgu Mureș a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul urmează a fi admis pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri: a) când taxa plătită nu era datorată, b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale d) când, în procesul de divorț părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.

Alin. (4) al aceluiași articol, dispune în sensul că cererea de restituire se adresează instanței judecătorești sau, după caz, parchetului la care s-a introdus acțiunea sau cererea. Art. 30 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 146/1997 prevede că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie numai în cazurile prevăzute de lege. În speță, recurenta SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREȘ a fost citată pentru termenul de judecată din data de 15 septembrie 2005, de către Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ și fiscal, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 7945,4216 RON și 1,5 RON timbru judiciar. Prin înscrisul existent la fila 20 a dosarului de apel, apelanta a depus la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru, în cuantumul solicitat de către instanță.

Taxele judiciare de timbru datorate în litigii deduse judecății se stabilesc de către instanța judecătorească, iar împotriva modului de stabilire a acestora, se poate formula cerere de reexaminare în condițiile legi. Chiar dacă recurentul a achitat cuantumul taxei judiciare de timbru stabilită de către instanța de apel, iar împotriva modului de calcul al taxei nu a utilizat procedura specială prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997, aceasta nu înlătură dreptul părții de a solicita restituirea, în cazul în care suma nu este datorată. Or, sub acest aspect dezlegarea instanței are caracter formal, întrucât a reținut că petentul avea la îndemână procedura prevăzută de art. 23 din Legea nr. 146/1997 privind restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, fără însă să examineze dacă suma stabilită de către instanță, reprezentând taxă judiciară de timbru este datorată sau nu, în raport de modul de soluționare a cererii de chemare în judecată.

Într-o altă ordine de idei, instanța este în eroare atunci când reține că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea din 2 iunie 2006, existentă la dosarul nr. 105/1/2006 ar fi stabilit că taxa ar fi fost calculată greșit, pentru că s-a referit la taxa de timbru din recurs și nu la taxa de timbru stabilită în apel. Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 314 coroborat cu dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea Curții de Apel Târgu Mureș și va trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Admite recursul declarat de petentul M.T. în calitate de reprezentant al reclamantei SC M.T.S.C. SRL TÂRGU MUREȘ împotriva încheierii nr. 2A/ CA din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, casează încheierea recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.