ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2511/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată în Dosar nr. 5282/108/2006 al

Curții de Apel Timișoara, având ca obiect recursul formulat de reclamantul N.D.O.

împotriva sentinței civile nr. 2023 din 5 octombrie 2006, pronunțată de

Tribunalul Arad, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, aprobate

prin H.G. nr. 123/2002.

Reclamantul a susținut că

prin aceste norme se adaugă la prevederile art. 7 din Legea nr. 544/2001, în

sensul că termenele au fost stabilite pe zile lucrătoare și nu pe zile

calendaristice, așa cum se prevede în lege, astfel că s-a încălcat principiul

ierarhiei și forței juridice corespunzătoare a actelor normative.

Curtea de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate prin

sentința civilă nr. 55 din 6 martie 2007, reținând că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru că soluționarea

recursului declarat de reclamant nu depinde de legalitatea art. 16 din H.G. nr.

123/2002, în condițiile în care sentința recurată nu a fost motivată prin

aplicarea acestor prevederi legale.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică.

Recurentul a susținut că

hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a altei

Instanțe,deoarece Instanța de contencios administrativ nu are competența să

aprecieze asupra legăturii dintre actul administrativ atacat și soluționarea

litigiului de fond; această legătură a fost stabilită prin încheierea motivată

a Instanței de Recurs, care a suspendat judecata cauzei, până la soluționarea

excepției de nelegalitate.

Chiar în cazul în care Instanța

de contencios administrativ se poate pronunța și asupra acestei condiții

prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurentul a arătat că

legătura dintre excepția invocată și dosarul de fond trebuia analizată în

raport de motivele de recurs formulate și nu de considerentele hotărârii

atacate.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța de Fond a aplicat

corect dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora

legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată pe cale de

excepție numai în situația în care de acest act depinde soluționarea litigiului

pe fond.

Investită să se pronunțe

asupra excepției de nelegalitate invocată de reclamantul N.D.O., Instanța de

contencios administrativ a procedat corect la verificarea îndeplinirii acestei

condiții obligatorii prevăzute de lege și a constatat că actul administrativ

contestat pe cale incidentă nu are legătură cu obiectul litigiului de fond.

În consecință, recurentul a

invocat neîntemeiat necompetența Instanței de Fond de a se pronunța asupra

condiției prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la neîndeplinirea

acestei condiții, Instanța de Fond a avut în vedere obiectul litigiului și

dispozițiile legale aplicate în hotărârea atacată, reținând întemeiat că numai

în raport de acestea se stabilește legătura cu excepția invocată și nu în

funcție de motivele recursului declarat.

Pentru motivele expuse,

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.D.O. împotriva sentinței civile nr. 55 din 6 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 mai 2007.