ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2511/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată în Dosar nr. 5282/108/2006 al Curții de Apel Timișoara, având ca obiect recursul formulat de reclamantul N.D.O. împotriva sentinței civile nr. 2023 din 5 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Arad, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, aprobate prin H.G. nr. 123/2002. Reclamantul a susținut că prin aceste norme se adaugă la prevederile art. 7 din Legea nr. 544/2001, în sensul că termenele au fost stabilite pe zile lucrătoare și nu pe zile calendaristice, așa cum se prevede în lege, astfel că s-a încălcat principiul ierarhiei și forței juridice corespunzătoare a actelor normative.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate prin sentința civilă nr. 55 din 6 martie 2007, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru că soluționarea recursului declarat de reclamant nu depinde de legalitatea art. 16 din H.G. nr. 123/2002, în condițiile în care sentința recurată nu a fost motivată prin aplicarea acestor prevederi legale. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a altei Instanțe,deoarece Instanța de contencios administrativ nu are competența să aprecieze asupra legăturii dintre actul administrativ atacat și soluționarea litigiului de fond; această legătură a fost stabilită prin încheierea motivată a Instanței de Recurs, care a suspendat judecata cauzei, până la soluționarea excepției de nelegalitate. Chiar în cazul în care Instanța de contencios administrativ se poate pronunța și asupra acestei condiții prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurentul a arătat că legătura dintre excepția invocată și dosarul de fond trebuia analizată în raport de motivele de recurs formulate și nu de considerentele hotărârii atacate.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Instanța de Fond a aplicat corect dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată pe cale de excepție numai în situația în care de acest act depinde soluționarea litigiului pe fond. Investită să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate invocată de reclamantul N.D.O., Instanța de contencios administrativ a procedat corect la verificarea îndeplinirii acestei condiții obligatorii prevăzute de lege și a constatat că actul administrativ contestat pe cale incidentă nu are legătură cu obiectul litigiului de fond. În consecință, recurentul a invocat neîntemeiat necompetența Instanței de Fond de a se pronunța asupra condiției prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la neîndeplinirea acestei condiții, Instanța de Fond a avut în vedere obiectul litigiului și dispozițiile legale aplicate în hotărârea atacată, reținând întemeiat că numai în raport de acestea se stabilește legătura cu excepția invocată și nu în funcție de motivele recursului declarat. Pentru motivele expuse, constatând că, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.D.O. împotriva sentinței civile nr. 55 din 6 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 mai 2007.