ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2007

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința penală nr. 1340/ F din 21 noiembrie 2006, în baza art.

20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe

inculpata S.N., la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani în condițiile art. 81 – art. 82 C.

pen., atrăgând atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A luat act că partea

vătămată S.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 C. proc.

pen., art. 998 – art. 999 C. civ., art. 346 C. proc. pen., art. 313 din Legea nr.

95/2006, a obligat pe inculpată la 1.049,69 lei către Spitalul Clinic de

Urgență București, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a

părții vătămate.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a obligat inculpata la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre tribunalul, din analiza declarațiilor părții vătămate S.D., inculpatei

S.N. și martorilor S.C.A., S.R.D. a reținut că începând din anul 2001, an în

care partea vătămată și-a pierdut locul de muncă și a devenit șomer, armonia

existentă până la acel moment în familia S. a dispărut, situațiile de tensiune

și conflictele devenind permanente.

Aceste situații erau

generate de conduita părții vătămate care pe fondul consumului de alcool, în

exces, devenea violent agresând-o verbal și uneori și fizic pe inculpată,

situație ce rezultă din declarațiile tuturor mențiunilor familiei S.

Pe acest fond, în ziua de 1

mai 2005 partea vătămată S.D., care în noaptea ce a precedat acestei zile

consumase băuturi alcoolice a intrat brusc în dormitorul în care se odihnea

inculpata și fiul minor al acestora-martorul S.C.A., și a început să profereze injurii

la adresa acesteia. Pentru a evita un conflict cu soțul său inculpata nu a

părăsit dormitorul până aproximativ în jurul orelor 12,30 ceea ce nu l-a

împiedicat pe S.D. să pătrundă de mai multe ori în încăperea în care se aflau

aceștia și să le adreseze injurii.

În jurul orelor 12,30 –

13,00 după plecarea celor doi fii (martorii S.C.A. și S.R.D.), soții S. au

rămas în apartament.

Pe fondul unei puternice

tulburări, a unei stări de surescitare nervoasă indusă inculpatei de conduita

din acea zi și anterioară a părții vătămate, inculpata i-a aplicat părții

vătămate lovituri de cuțit în partea superioară a toracelui provocându-i

leziuni traumatice la nivelul toracelui drept, precum și o plagă tăiată

înțepată la nivelul brațului drept, lateral pentru care a necesitat circa 15

zile îngrijiri medicale leziunile de la nivelul toracelui punând în primejdie

viața victimei, în sensul că în lipsa unui tratament de specialitate prompt și

eficient acestea ar fi condus în mod cert la decesul părții vătămate (astfel

cum de reține în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală seria A

1/8554/2995).

Referitor la împrejurările

esențiale în care a fost săvârșită fapta tribunalul a reținut declarațiile date

de partea vătămată și inculpată în cursul urmăririi penale, declarații în care

aceștia au arătat că inculpata se afla în bucătărie pentru a pregăti masa

utilizând un cuțit de bucătărie, partea vătămată continuând să trântească ușile

și să adreseze injurii, moment în care inculpata s-a îndreptat cu cuțitul în

mână către partea vătămată, aceasta retrăgându-se în sufragerie unde a căzut,

inculpata aplecându-se asupra acesteia și aplicându-i succesiv și repetat 4

lovituri cu cuțit, trei dintre acestea localizate în partea superioară dreaptă

a toracelui, iar cea de-a patra la nivelul brațului drept.

În cursul cercetării

judecătorești partea vătămată cât și inculpata au declarat că fapta s-a

petrecut în baia imobilului, inculpata spălând vasele în chiuveta din acea

încăpere iar partea vătămată aflându-se în cadrul ușii și încercând că o

lovească pe inculpată, aceasta aflându-se în starea descrisă anterior l-a lovit

cu cuțitul pe care tocmai îl spăla.

După săvârșirea faptei,

întrucât partea vătămată sângera, inculpata a aplicat peste leziunile produse

un prosop umed cu intenția de a opri sângerarea, iar apoi i-a anunțat telefonic

pe martorii S.R.D. și V.V. cărora le-a relatat cele petrecute și care l-au

transportat pe S.D. la spital.

Declarațiile date de soții S.

în cursul cercetării judecătorești cu privire la împrejurările esențiale ale

comiterii faptei au fost determinate nu de o încercare a acestora de a denatura

sub acest aspect adevărul ci de conștientizarea de către partea vătămată a

culpei sale majore în degradarea relațiilor din această familie, în producerea

de grave tulburări de sănătate a inculpatei și fiului major părților.

Fapta inculpatei S.N., care

la data de 1 mai 2005, pe fondul unei puternice tulburări și emoții induse de

partea vătămată S.D. i-a aplicat acesteia în mod repetat și succesiv patru

lovituri de cuțit în zona superioară a corpului producându-i leziuni traumatice

ce i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 10 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. proc. pen..

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatei tribunalul a avut în vedere criterii generale prevăzute de art.

72 C. pen. și anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de

pericol social al faptei săvârșite precum și persoana inculpatei care nu este

cunoscută cu antecedente penale, obține venituri în mod licit și este singurul

sprijin financiar al tuturor membrilor familiei sale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:

- nu s-a dispus confiscarea

specială a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii;

- instanța trebuia să facă

aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) C. pen.;

- instanța fondului a

pronunțat o hotărâre greșită sub aspectul individualizării pedepsei, cât și a

aplicării dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen..

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 88/ A din 7 martie 2007, a admis apelul

declarat de parchet împotriva sentinței pe ale nr. 1340 din 21 noiembrie 2006 a

Tribunalului București, secția a II-a penală.

A desființat în parte

sentința și în fond:

A majorat pedeapsa aplicată

inculpatei S.N. de la 2 ani la 2 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței.

Nemulțumit și de această

soluție, în termen legal, parchetul a declarat recursul de față, solicitând a

se vedea că pedeapsa aplicată la 2 ani și 5 luni este într-o limită nelegală

prin aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., dar și modalitatea

de executare nu este corespunzătoare gravității faptei comise și se impune schimbarea

acesteia pentru ca inculpata să poată fi monitorizată în întreaga sa activitate

să i se aplice prevederile art. 86

1

C. pen., în locul art. 81 C.

pen.

Recursul este fondat doar

pentru considerentele ce urmează.

Curtea, după examinarea

probatoriului cauzei reține că, ambele instanțe (fond și apel) au stabilit

corect, situația de fapt și de asemenea, pe deplin justificat, la aprecierea

pedepsei au recunoscut scuza provocării în care s-a aflat inculpata, ca circumstanță

atenuantă, datorită comportamentului jignitor al victimei (ce îi este și soț)

față de ea și deci legal, s-au aplicat prevederile art. 73 lit. b) și art. 74

și 76 alin. (2) C. pen.

Drept urmare, ca efect al

recunoașterii acestor circumstanțe atenuante și încadrarea juridică făcută

legal, de ambele instanțe, ca fiind tentativă la infracțiunea de omor

calificat, coborârea cuantumului pedepsei sub limita minimă nu se putea face

decât până la 2 ani și 6 luni închisoare și nu până la 2 ani și 5 luni închisoare,

după cum, deci nelegal au dispus primele 2 instanțe.

Apoi, se mai constată că

ambele instanțe au omis, a aplica și pedeapsa complementară deși este o

dispoziție obligatorie potrivit textului ce încriminează fapta comisă, dar și

potrivit art. 65 alin. (2) C. pen..

Pentru aceste considerente

și numai în limita acestora, recursul declarat de parchet, urmează a fi admis,

potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și după casarea

ambelor hotărâri se va dispune în sensul celor analizate.

Mai constată, instanța de

recurs, că cel de al 2-lea motiv de reformare solicitat de parchet și privitor

la schimbarea modalității de executare, respectiv prin aplicarea art. 86

1

C. pen., în locul art. 81 C. pen. (dispus de ambele instanțe), nu este fondat,

nu-i este mai favorabil inculpatei. Se mai reține aceasta, deoarece operația

juridică, a individualizării pedepsei, cu privire la toate comandamentele

prevăzute de art. 72 și 52 C. pen. și instanțele când realizează stabilirea cuantumului

dar și a modalității de executare, nu pot omite condițiile concrete, în care

inculpatul a comis fapta, precum și starea de sănătate a acestuia.

Astfel, la speță, nu numai

că partea vătămată a provocat-o pe inculpată, dar aceasta era și este suferindă

psihic, afecțiune pe care victima cu atât mai mult o cunoștea și trebuia s-o

ocrotească, în calitatea sa și de soț.

Apoi, nu trebuie ignorat că,

orice pedeapsă are ca scop și reeducarea făptuitorului.

Ori, revenind la speță și în

raport de starea sănătății inculpatei (afecțiuni psihice), suspendarea

executării pedepsei, poate asigura reinserția sa socială prin intermediul

atmosferei familiare în condiții mai optime decât, cele solicitate de către

parchet, prin aplicarea art. 86

1

C. pen., deoarece inculpata având o

fragilitate psihică, ar urma a fi expusă, unei atmosfere dintr-un colectiv cu

totul necunoscut și care nu i-ar fi favorabilă, tocmai față de gravitatea

faptei comise.

Așa deci, recursul declarat

de parchet urmează a fi admis dar în parte, după cum s-a analizat, se va

menține suspendarea executării pedepsei dar se va modifica durata termenului de

încercare.

Toate celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate, vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 88/

A din 7 martie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

intimata inculpată S.N.

Casează decizie penală

atacată și sentința penală nr. 1340/ F din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatei

S.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen.,

de la 2 ani și 5 luni închisoare la 3 ani închisoare și un an închisoare

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Menține aplicarea art. 81 C.

pen.

Majorează termenul de

încercare de la 4 ani la 5 ani.

Face aplicarea art. 71 alin.

(5) C. pen. și art. 359 alin. (1) C. proc. pen., dispunând suspendarea

executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe durata termenului de încercare.

Face aplicarea art. 83 C.

pen. și art. 359 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iunie 2007.