ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2007

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1340/ F din 21 noiembrie 2006, în baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata S.N., la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani în condițiile art. 81 – art. 82 C. pen., atrăgând atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A luat act că partea vătămată S.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., art. 346 C. proc.

pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpată la 1.049,69 lei către Spitalul Clinic de Urgență București, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpata la 700 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul, din analiza declarațiilor părții vătămate S.D., inculpatei S.N. și martorilor S.C.A., S.R.D. a reținut că începând din anul 2001, an în care partea vătămată și-a pierdut locul de muncă și a devenit șomer, armonia existentă până la acel moment în familia S. a dispărut, situațiile de tensiune și conflictele devenind permanente.

Aceste situații erau generate de conduita părții vătămate care pe fondul consumului de alcool, în exces, devenea violent agresând-o verbal și uneori și fizic pe inculpată, situație ce rezultă din declarațiile tuturor mențiunilor familiei S. Pe acest fond, în ziua de 1 mai 2005 partea vătămată S.D., care în noaptea ce a precedat acestei zile consumase băuturi alcoolice a intrat brusc în dormitorul în care se odihnea inculpata și fiul minor al acestora-martorul S.C.A., și a început să profereze injurii la adresa acesteia. Pentru a evita un conflict cu soțul său inculpata nu a părăsit dormitorul până aproximativ în jurul orelor 12,30 ceea ce nu l-a împiedicat pe S.D. să pătrundă de mai multe ori în încăperea în care se aflau aceștia și să le adreseze injurii.

În jurul orelor 12,30 – 13,00 după plecarea celor doi fii (martorii S.C.A. și S.R.D.), soții S. au rămas în apartament. Pe fondul unei puternice tulburări, a unei stări de surescitare nervoasă indusă inculpatei de conduita din acea zi și anterioară a părții vătămate, inculpata i-a aplicat părții vătămate lovituri de cuțit în partea superioară a toracelui provocându-i leziuni traumatice la nivelul toracelui drept, precum și o plagă tăiată înțepată la nivelul brațului drept, lateral pentru care a necesitat circa 15 zile îngrijiri medicale leziunile de la nivelul toracelui punând în primejdie viața victimei, în sensul că în lipsa unui tratament de specialitate prompt și eficient acestea ar fi condus în mod cert la decesul părții vătămate (astfel cum de reține în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală seria A 1/8554/2995).

Referitor la împrejurările esențiale în care a fost săvârșită fapta tribunalul a reținut declarațiile date de partea vătămată și inculpată în cursul urmăririi penale, declarații în care aceștia au arătat că inculpata se afla în bucătărie pentru a pregăti masa utilizând un cuțit de bucătărie, partea vătămată continuând să trântească ușile și să adreseze injurii, moment în care inculpata s-a îndreptat cu cuțitul în mână către partea vătămată, aceasta retrăgându-se în sufragerie unde a căzut, inculpata aplecându-se asupra acesteia și aplicându-i succesiv și repetat 4 lovituri cu cuțit, trei dintre acestea localizate în partea superioară dreaptă a toracelui, iar cea de-a patra la nivelul brațului drept.

În cursul cercetării judecătorești partea vătămată cât și inculpata au declarat că fapta s-a petrecut în baia imobilului, inculpata spălând vasele în chiuveta din acea încăpere iar partea vătămată aflându-se în cadrul ușii și încercând că o lovească pe inculpată, aceasta aflându-se în starea descrisă anterior l-a lovit cu cuțitul pe care tocmai îl spăla. După săvârșirea faptei, întrucât partea vătămată sângera, inculpata a aplicat peste leziunile produse un prosop umed cu intenția de a opri sângerarea, iar apoi i-a anunțat telefonic pe martorii S.R.D. și V.V. cărora le-a relatat cele petrecute și care l-au transportat pe S.D. la spital.

Declarațiile date de soții S. în cursul cercetării judecătorești cu privire la împrejurările esențiale ale comiterii faptei au fost determinate nu de o încercare a acestora de a denatura sub acest aspect adevărul ci de conștientizarea de către partea vătămată a culpei sale majore în degradarea relațiilor din această familie, în producerea de grave tulburări de sănătate a inculpatei și fiului major părților. Fapta inculpatei S.N., care la data de 1 mai 2005, pe fondul unei puternice tulburări și emoții induse de partea vătămată S.D. i-a aplicat acesteia în mod repetat și succesiv patru lovituri de cuțit în zona superioară a corpului producându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 10 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. proc.

pen.. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei tribunalul a avut în vedere criterii generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite precum și persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, obține venituri în mod licit și este singurul sprijin financiar al tuturor membrilor familiei sale. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive: - nu s-a dispus confiscarea specială a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii; - instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) C. pen.; - instanța fondului a pronunțat o hotărâre greșită sub aspectul individualizării pedepsei, cât și a aplicării dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen..

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 88/ A din 7 martie 2007, a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinței pe ale nr. 1340 din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală. A desființat în parte sentința și în fond: A majorat pedeapsa aplicată inculpatei S.N. de la 2 ani la 2 ani și 5 luni închisoare. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Nemulțumit și de această soluție, în termen legal, parchetul a declarat recursul de față, solicitând a se vedea că pedeapsa aplicată la 2 ani și 5 luni este într-o limită nelegală prin aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., dar și modalitatea de executare nu este corespunzătoare gravității faptei comise și se impune schimbarea acesteia pentru ca inculpata să poată fi monitorizată în întreaga sa activitate să i se aplice prevederile art. 86 1 C. pen., în locul art. 81 C. pen. Recursul este fondat doar pentru considerentele ce urmează.

Curtea, după examinarea probatoriului cauzei reține că, ambele instanțe (fond și apel) au stabilit corect, situația de fapt și de asemenea, pe deplin justificat, la aprecierea pedepsei au recunoscut scuza provocării în care s-a aflat inculpata, ca circumstanță atenuantă, datorită comportamentului jignitor al victimei (ce îi este și soț) față de ea și deci legal, s-au aplicat prevederile art. 73 lit. b) și art. 74 și 76 alin. (2) C. pen. Drept urmare, ca efect al recunoașterii acestor circumstanțe atenuante și încadrarea juridică făcută legal, de ambele instanțe, ca fiind tentativă la infracțiunea de omor calificat, coborârea cuantumului pedepsei sub limita minimă nu se putea face decât până la 2 ani și 6 luni închisoare și nu până la 2 ani și 5 luni închisoare, după cum, deci nelegal au dispus primele 2 instanțe.

Apoi, se mai constată că ambele instanțe au omis, a aplica și pedeapsa complementară deși este o dispoziție obligatorie potrivit textului ce încriminează fapta comisă, dar și potrivit art. 65 alin. (2) C. pen.. Pentru aceste considerente și numai în limita acestora, recursul declarat de parchet, urmează a fi admis, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și după casarea ambelor hotărâri se va dispune în sensul celor analizate. Mai constată, instanța de recurs, că cel de al 2-lea motiv de reformare solicitat de parchet și privitor la schimbarea modalității de executare, respectiv prin aplicarea art. 86 1 C. pen., în locul art. 81 C. pen. (dispus de ambele instanțe), nu este fondat, nu-i este mai favorabil inculpatei.

Se mai reține aceasta, deoarece operația juridică, a individualizării pedepsei, cu privire la toate comandamentele prevăzute de art. 72 și 52 C. pen. și instanțele când realizează stabilirea cuantumului dar și a modalității de executare, nu pot omite condițiile concrete, în care inculpatul a comis fapta, precum și starea de sănătate a acestuia. Astfel, la speță, nu numai că partea vătămată a provocat-o pe inculpată, dar aceasta era și este suferindă psihic, afecțiune pe care victima cu atât mai mult o cunoștea și trebuia s-o ocrotească, în calitatea sa și de soț. Apoi, nu trebuie ignorat că, orice pedeapsă are ca scop și reeducarea făptuitorului.

Ori, revenind la speță și în raport de starea sănătății inculpatei (afecțiuni psihice), suspendarea executării pedepsei, poate asigura reinserția sa socială prin intermediul atmosferei familiare în condiții mai optime decât, cele solicitate de către parchet, prin aplicarea art. 86 1 C. pen., deoarece inculpata având o fragilitate psihică, ar urma a fi expusă, unei atmosfere dintr-un colectiv cu totul necunoscut și care nu i-ar fi favorabilă, tocmai față de gravitatea faptei comise. Așa deci, recursul declarat de parchet urmează a fi admis dar în parte, după cum s-a analizat, se va menține suspendarea executării pedepsei dar se va modifica durata termenului de încercare. Toate celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 88/ A din 7 martie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimata inculpată S.N. Casează decizie penală atacată și sentința penală nr. 1340/ F din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatei S.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen., de la 2 ani și 5 luni închisoare la 3 ani închisoare și un an închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține aplicarea art. 81 C. pen. Majorează termenul de încercare de la 4 ani la 5 ani. Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 alin. (1) C. proc. pen., dispunând suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata termenului de încercare. Face aplicarea art. 83 C. pen. și art. 359 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2007.