ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

București, reclamanta SC M.C. SRL București a chemat în judecată C.P., prin

primarul acesteia, solicitând obligarea la plata sumelor de 413.067,72 lei contravaloare

lucrări „canalizare strada Drumul Gării" și 106.788,52 lei penalități de

întârziere pentru perioada 27 iulie - 25 noiembrie 2004.

Tribunalul București, prin sentința nr. 1719

din 18 aprilie 2005, a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată

reținând că reclamanta a executat lucrările precizate în acțiune în baza

contractului nr. 7750/2004 și că pârâta a recepționat aceste lucrări dar a

achitat suma cerută.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâta iar acesta a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel

București, prin decizia nr. 19 din 16 ianuarie 2006.

Reclamanta a declarat recurs, în termen,

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia și, drept

urmare, exonerarea ei de plata penalităților și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului se invocă motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu se aduce nici o critică anume

ce ar putea viza nelegalitatea deciziei atacate. Se critică faptul că instanța

de apel i-a respins cererea de exonerare de plata penalităților și a

cheltuielilor de judecată și se invocă lipsa culpei sale în neplata creanței

întrucât sumele pentru bugetul comunei sunt virate prin intermediul consiliului

județean și nu a primit la timp fondurile necesare efectuării plăților către

creditoarea reclamantă.

Recurenta mai solicită ca, în cazul

respingerii recursului său, să i se acorde un termen de grație de 6 luni pentru

achitarea eșalonată a debitului rămas neachitat, în raport de „alimentarea

bugetară” și lichiditățile disponibile.

Recursul este nefondat, instanța de fond și

cea de apel, în pronunțarea soluțiilor lor, făcând o corectă interpretare și

aplicare a prevederilor legale în materie.

Recurenta nu contestă executarea lucrărilor

de către reclamantă și obligația sa de plată a acestora, iar lipsa

disponibilului în cont, datorită nevirării sumelor necesare în bugetul său, nu

este de natură să înlăture obligarea sa la plata penalităților de întârziere,

conform contractului dintre părți.

Instanțele au făcut și o corectă aplicare a

prevederilor art. 274 C. proc. civ., obligând-o pe pârâta la plata

cheltuielilor de judecată, întrucât aceasta „a căzut în pretenții”.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte urmează

ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat, iar

în temeiul art. 274 C. proc. civ., să oblige pe recurenta pârâtă să plătească

intimatei-reclamante cheltuielile de judecată din recurs reprezentând onorariul

de avocat.

Înalta Curte nu va da curs cererii pârâtei

debitoare de acordare a termenului de grație și de eșalonare a plății debitului

său întrucât, în cauză nu își găsesc aplicarea prevederile art. 262 C. proc.

civ. și cele ale art. 1101 alin. (l) și art. 1201 C. civ.

Astfel, potrivit art. 44 C. com., „în

obligațiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de grație permis

de art. 1201 C. civ.”. Rațiunea acestei interdicții în acordarea termenului de

grație constă în aceea că necesitarea apărării creditului și a circulației

bunurilor cer ca obligațiile să se execute întocmai și la termenul stipulat.

Obligațiile comerciale sunt, în general, înlănțuite, neexecutarea uneia

atrăgând, în mod fatal, pe aceea a celorlalte și adeseori insolvabilitatea, cu

consecința chiar a falimentului.

În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a

funcționa interdicția prevăzută de art. 44 C. com., respectiv raportul juridic

dintre părți are natură comercială, legea comercială aplicându-se, în temeiul art.

56 C. com., ambelor părți, chiar dacă actul este comercial numai pentru una

dintre ele, obligația este bilaterală, sinalagmatică și are un termen de

executare (potrivit art. 720

8

C. proc. civ. hotărârile date în

materie comercială, chiar și în primă instanță, sunt executorii).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta P.O.P. împotriva

deciziei nr. 19 din 16 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la 9.900 lei cheltuieli

de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

ianuarie 2007.