ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, reclamanta SC M.C. SRL București a chemat în judecată C.P., prin primarul acesteia, solicitând obligarea la plata sumelor de 413.067,72 lei contravaloare lucrări „canalizare strada Drumul Gării" și 106.788,52 lei penalități de întârziere pentru perioada 27 iulie - 25 noiembrie 2004. Tribunalul București, prin sentința nr. 1719 din 18 aprilie 2005, a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată reținând că reclamanta a executat lucrările precizate în acțiune în baza contractului nr. 7750/2004 și că pârâta a recepționat aceste lucrări dar a achitat suma cerută.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta iar acesta a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, prin decizia nr. 19 din 16 ianuarie 2006. Reclamanta a declarat recurs, în termen, împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia și, drept urmare, exonerarea ei de plata penalităților și a cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului se invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu se aduce nici o critică anume ce ar putea viza nelegalitatea deciziei atacate. Se critică faptul că instanța de apel i-a respins cererea de exonerare de plata penalităților și a cheltuielilor de judecată și se invocă lipsa culpei sale în neplata creanței întrucât sumele pentru bugetul comunei sunt virate prin intermediul consiliului județean și nu a primit la timp fondurile necesare efectuării plăților către creditoarea reclamantă.

Recurenta mai solicită ca, în cazul respingerii recursului său, să i se acorde un termen de grație de 6 luni pentru achitarea eșalonată a debitului rămas neachitat, în raport de „alimentarea bugetară” și lichiditățile disponibile. Recursul este nefondat, instanța de fond și cea de apel, în pronunțarea soluțiilor lor, făcând o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie. Recurenta nu contestă executarea lucrărilor de către reclamantă și obligația sa de plată a acestora, iar lipsa disponibilului în cont, datorită nevirării sumelor necesare în bugetul său, nu este de natură să înlăture obligarea sa la plata penalităților de întârziere, conform contractului dintre părți. Instanțele au făcut și o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc.

civ., obligând-o pe pârâta la plata cheltuielilor de judecată, întrucât aceasta „a căzut în pretenții”. Pentru motivele arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., să oblige pe recurenta pârâtă să plătească intimatei-reclamante cheltuielile de judecată din recurs reprezentând onorariul de avocat. Înalta Curte nu va da curs cererii pârâtei debitoare de acordare a termenului de grație și de eșalonare a plății debitului său întrucât, în cauză nu își găsesc aplicarea prevederile art. 262 C. proc. civ. și cele ale art. 1101 alin. (l) și art. 1201 C. civ. Astfel, potrivit art. 44 C. com., „în obligațiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de grație permis de art. 1201 C. civ.”.

Rațiunea acestei interdicții în acordarea termenului de grație constă în aceea că necesitarea apărării creditului și a circulației bunurilor cer ca obligațiile să se execute întocmai și la termenul stipulat. Obligațiile comerciale sunt, în general, înlănțuite, neexecutarea uneia atrăgând, în mod fatal, pe aceea a celorlalte și adeseori insolvabilitatea, cu consecința chiar a falimentului. În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a funcționa interdicția prevăzută de art. 44 C. com., respectiv raportul juridic dintre părți are natură comercială, legea comercială aplicându-se, în temeiul art. 56 C. com., ambelor părți, chiar dacă actul este comercial numai pentru una dintre ele, obligația este bilaterală, sinalagmatică și are un termen de executare (potrivit art. 720 8 C. proc.

civ. hotărârile date în materie comercială, chiar și în primă instanță, sunt executorii).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta P.O.P. împotriva deciziei nr. 19 din 16 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă la 9.900 lei cheltuieli de judecată. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2007.