ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1330/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 4206 din 27 martie 2007 a Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 1344/3/2007, s-a respins acțiunea

formulată de S.C. R.B.D. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P. sector 1, ca

rămasă fără obiect.

În

temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. s-a redus onorariul de avocat la 5.000

lei.

A

fost obligată pârâta la 12.799 lei în favoarea reclamantei cheltuieli de

judecată.

În

motivare s-a reținut că pârâta a achitat în totalitate suma pretinsă de

reclamantă, iar dovada plății se face cu extrasele de cont de la dosar, cererea

a rămas fără obiect.

Sunt

incidente dispozițiile art. 275 C. proc. civ. teza finală, pârâtul fiind

obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant întrucât a

fost pus în întârziere anterior introducerii cererii introductive. Pârâta

datorează deci cheltuieli de judecată în sumă de 12.799 lei, reprezentând taxe

de timbru și onorariu de avocat.

În

ce privește onorariul de avocat, acesta a fost redus de la 45.000 la 5.000 lei,

conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta care a criticat măsura

reducerii onorariului de avocat și, în consecință, cuantumul cheltuielilor de

judecată cât și pârâta care a solicitat exonerarea de plata cheltuielilor de

judecată.

Curtea de Apel

București, prin Decizia nr. 393 din 19 septembrie 2007 a respins ca

neîntemeiate ambele apeluri.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen, pârâta A.P. Sector 1 București solicitând

admiterea recursului și, pe fond, exonerarea sa de plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea

recursului se arată că instanța de apel în mod greșit a reținut că, fiind vorba

de o obligație comercială, sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com., așa

încât debitorul se afla de drept în întârziere întrucât ea, pârâta nu a fost

parte în convenția încheiată de reclamantă cu Primăria sectorului 1, că

reclamanta nu a îndeplinit obligații colaterale ce îi reveneau din acea

convenție și că reclamanta nu a emis factura pentru suma pretinsă.

Se mai arată că nu se

poate reține culpa pârâtei întrucât a achitat imediat suma pretinsă iar

reclamanta nu a acționat conform clauzelor prevăzute în convenție.

Deși confuză,

dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea acestora de către instanță -

în lipsa indicării de către recurentă a temeiului legal - în motivul prevăzut

de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Examinând recursul

prin prisma motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat

întrucât instanța de apel, ca și instanța de fond, a făcut o corectă aplicare a

prevederilor art. 274 - 275 C. proc. civ. prin prisma dispozițiilor art. 43 C.

com.

Astfel, corect s-a

reținut că în cauză este vorba de o obligație comercială și ca atare își găsesc

aplicare prevederile art. 1079 alin. (2) C. civ. coroborate cu cele ale art. 43

C. com. Drept urmare, pârâta debitoare fiind de drept în întârziere, fără a mai

fi necesară îndeplinirea vreunei formalități, nu își au aplicare prevederile art.

275 C. proc. civ. privind exonerarea de plata cheltuielilor de judecată.

Față de cele arătate Înalta

Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta A.P. sector 1 București împotriva Deciziei comerciale nr. 393

din 19 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 aprilie 2008.