ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1330/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4206 din 27 martie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 1344/3/2007, s-a respins acțiunea formulată de S.C. R.B.D. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P. sector 1, ca rămasă fără obiect. În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. s-a redus onorariul de avocat la 5.000 lei. A fost obligată pârâta la 12.799 lei în favoarea reclamantei cheltuieli de judecată. În motivare s-a reținut că pârâta a achitat în totalitate suma pretinsă de reclamantă, iar dovada plății se face cu extrasele de cont de la dosar, cererea a rămas fără obiect. Sunt incidente dispozițiile art. 275 C. proc.

civ. teza finală, pârâtul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant întrucât a fost pus în întârziere anterior introducerii cererii introductive. Pârâta datorează deci cheltuieli de judecată în sumă de 12.799 lei, reprezentând taxe de timbru și onorariu de avocat. În ce privește onorariul de avocat, acesta a fost redus de la 45.000 la 5.000 lei, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta care a criticat măsura reducerii onorariului de avocat și, în consecință, cuantumul cheltuielilor de judecată cât și pârâta care a solicitat exonerarea de plata cheltuielilor de judecată. Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 393 din 19 septembrie 2007 a respins ca neîntemeiate ambele apeluri.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta A.P. Sector 1 București solicitând admiterea recursului și, pe fond, exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului se arată că instanța de apel în mod greșit a reținut că, fiind vorba de o obligație comercială, sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com., așa încât debitorul se afla de drept în întârziere întrucât ea, pârâta nu a fost parte în convenția încheiată de reclamantă cu Primăria sectorului 1, că reclamanta nu a îndeplinit obligații colaterale ce îi reveneau din acea convenție și că reclamanta nu a emis factura pentru suma pretinsă. Se mai arată că nu se poate reține culpa pârâtei întrucât a achitat imediat suma pretinsă iar reclamanta nu a acționat conform clauzelor prevăzute în convenție.

Deși confuză, dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea acestora de către instanță - în lipsa indicării de către recurentă a temeiului legal - în motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Examinând recursul prin prisma motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat întrucât instanța de apel, ca și instanța de fond, a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 - 275 C. proc. civ. prin prisma dispozițiilor art. 43 C. com. Astfel, corect s-a reținut că în cauză este vorba de o obligație comercială și ca atare își găsesc aplicare prevederile art. 1079 alin. (2) C. civ. coroborate cu cele ale art. 43 C. com. Drept urmare, pârâta debitoare fiind de drept în întârziere, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei formalități, nu își au aplicare prevederile art. 275 C. proc.

civ. privind exonerarea de plata cheltuielilor de judecată. Față de cele arătate Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.P. sector 1 București împotriva Deciziei comerciale nr. 393 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2008.