ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3334/2009

Deliberând asupra recursului de față, din

actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3116 din 4

martie 2008 pronunțată de Secția a VII-a comercială a Tribunalului București,

în dosarul nr. 12255/3/2007, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de

reclamanta

SC T.A.A. SA în

contradictoriu cu pârâta SC A.R.A. SA.

Pârâta a fost obligată la plata următoarelor

sume: 52.659,29 lei contravaloarea reparații, 690 lei cheltuieli transport

autovehicul avariat și 33.343,31 lei penalități de 0,1 % pe zi de întârziere

calculate de la data de 22 martie 2006 până la 7 decembrie 2007 și la 4.786 lei

cheltuieli de judecată.

A fost respins capătul de cerere privind

contravaloarea constatării pagubei ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâta SC A.R.A. SA criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia comercială nr. 224 din 28

aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

anulat, ca insuficient timbrat, apelul pârâtei și a obligat pe apelant la

15.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a

reținut că, la data de 21 octombrie 2008, instanța a dispus suspendarea judecății

apelului în temeiul art. 155

1

C. proc. civ., întrucât apelanta nu a

depus precizări cu privire la cuantumul pretențiilor contestate în vederea

stabilirii taxei judiciare de timbru datorată în apel.

La data de 10 februarie 2009, apelanta a

depus la dosar cerere de repunere a cauzei pe rol la care a anexat: cerere

precizatoare, Ordinul de plată nr. 1440432/2008 pentru suma de 2.138 lei și

timbre judiciare mobile în cuantum de 10 lei.

Totodată, s-a depus și cerere de restituire a

taxei judiciare de timbru achitată în plus, prin care s-a arătat că totalul de

plată era în realitate de 1.068,89 lei și nu de 2.138 lei cum greșit s-a achitat.

În ședința publică de la data de 31 martie

2009 i s-a restituit apelantei taxa de timbru achitată, cu obligația să depună

la termenul următor taxa de timbru aferentă în apel pentru pretențiile

contestate, astfel cum le-a precizat și pentru cererea de repunere a cauzei pe

rol.

În ședința publică din 28 aprilie 2009,

Curtea a luat act de faptul că apelanta, cu termen în cunoștință, nu s-a mai

prezentat pentru a face dovada achitării taxelor judiciare de timbru datorate

în apel.

În contra celei din urmă hotărâri pârâta a

declarat recurs criticând soluția dată în apel numai în ceea ce privește cheltuielile

de judecată în sumă de 15.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, acordate reclamantei

în apel.

În motivarea acestei critici recurenta

susține că onorariul de avocat în sumă de 15.000 lei, la care a fost obligată

cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, este prea mare și are o valoare

nejustificată în raport de soluția dată, în sensul judecării pricinii exclusiv pe

excepția timbrării insuficiente a apelului.

Prin urmare, recurenta solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul diminuării cheltuielilor de

judecată la o valoare rezonabilă, invocând ca temei de drept art. 274 alin. (3)

C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:„

Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii”.

Din examinarea criticilor formulate de

recurentă circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304

C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat corect

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., incidente în cauză, având în

vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.

proc. civ.:” Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată”.

Textul de lege enunțat prevede temeiul

juridic de acordarea a cheltuielilor de judecată, în stabilirea cărora instanța

de judecată este obligată să rețină culpa procesuală a părții care pierde

procesul și obligarea acesteia la restituirea tuturor cheltuielilor suportate

de partea adversă care câștigă procesul.

În cauză, pârâta nu s-a conformat obligației

legale de depunere a taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a

apelului, deși i s-a pus în vedere această obligație, astfel încât instanța de

apel a reținut culpa procesuală a pârâtei, situație în care, în mod corect s-a

dispus de către instanța de apel obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 15.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Prin urmare, în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., invocate de recurentă, întrucât

ipoteza prevăzută de textul de lege evocat se referă numai la reducerea,

micșorarea sau mărirea onorariilor avocaților, or în cauză acordarea

cheltuielilor de judecată suportate de intimată s-a datorat culpei procesuale a

apelantei prin nedepunerea taxei judiciare de timbru aferentă.

Faptul că întâmpinarea depusă de intimată

este semnată de consilierul juridic al societății reclamante și nu de avocat nu

are nicio relevanță sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate potrivit

dovezilor depuse care atestă plata onorariului de avocat prin asistență

juridică acordată intimatei.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC A.R.A. SA BUCUREȘTI

împotriva deciziei comerciale nr. 224 din 28

aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

decembrie 2009.