ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.07.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2469/2008

HOTĂRÂRE
23.07.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2469/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului se rețin următoarele:

Prin adresa nr. 33619/2007/SR

Ministerul Justiției, D.D.I.T. a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 modificată,

cererea formulată de numitul N.M., cetățean al Republicii Turcia, în care

solicită transferarea sa într-un penitenciar din Turcia, pentru a continua

executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin decizia nr. 4864/ F din

18 aprilie 2006 a Tribunalului București, modificată prin decizia penală nr. 501

din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 728 din 08 februarie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Totodată, a fost transmisă

și hotărârea nr. 9 a Înaltei Curți de Justiție din Republica Turcia emisă în

dosarul nr. 2007/404/DIS, prin care sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa de

12 ani și 6 luni închisoare și care cuprinde acordul pentru transferarea sa,

precum și faptul că va fi aplicată procedura conform art. 9/1 și art. 11 din C.E.

asupra transferării persoanelor condamnate în conformitate cu declarația făcută

de Republica Turcia la data depunerii instrumentului său de ratificare.

În fapt, s-a stabilit că

numitul A.E. cu ajutorul numitului N.M., în cursul lunii septembrie 2005, a

introdus pe teritoriul României, din Ucraina, cantitatea de 250 kg heroină pe

care a transportat-o până în apropiere de Arad, sus-numitul conducând un auto

tir remorcă cu număr fals de înmatriculare.

Prin sentința penală nr. 464/

F din 18 aprilie 2006, modificată prin decizia penală nr. 501 din 28 iunie 2006

și definitivă prin decizia penală nr. 728 din 08 februarie 2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, numitul N.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de 15 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 77 alin. (2)

din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin aceeași hotărâre s-a

dispus deducerea perioadei de arest preventiv, de la data de 20 septembrie 2005.

Din adresa A.N.P.,

Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță București, Rahova nr. 80225 din 28

martie 2007 rezultă că executarea pedepsei urmează să expire la data de 19

septembrie 2020, iar din referatul medical întocmit rezultă că deținutul N.M.

este clinic aparent sănătos.

La data de 18 iunie 2008

numitul N.M. și-a exprimat consimțământul pentru transferare într-un

penitenciar din Republica Turcia și a precizat că în acest fel poate păstra mai

bine legătura cu membrii familiei sale, menționând totodată că nu mai este

cercetat în vreun alt dosar penal pe teritoriul României.

Cu adresa nr. 61775 din 20

august 2007, Ministerul Justiției - A.N.P. a comunicat faptul că numitul N.M. a

fost citat la termenele din 16 aprilie 2007, 07 mai 2007 și 12 iunie 2007 în

dosarul nr. 3146/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București, respectiv

Tribunalului București, în vederea soluționării unor cereri de comisie

rogatorie și delegări, iar de la această dată nu a mai fost citat de nicio

instanță de judecată sau organ de urmărire penală.

S-a mai reținut că toată

cantitatea de droguri susmenționată, a fost ascunsă în cabina unui autotren,

care avea aplicate numere false de înmatriculare și că a fost surprins în

flagrant, la data de 19 septembrie 2005 iar arestarea preventivă (după cum de

asemenea s-a arătat) a început la 20 septembrie 2005.

Așa fiind, și pe baza

datelor comunicate de A.N.P., rezultă că executarea pedepsei a început la data

de 20 septembrie 2005 și expiră, în termen, la data de 19 septembrie 2020, iar

condamnatul devine propozabil pentru a fi discutat în comisia de propuneri

pentru liberare condiționată, la data de 19 decembrie 2016.

Se mai constată că, până la

29 martie 2007, condamnatul M.N., cel care face prezenta cerere de transfer

pentru executarea restului de pedeapsă din cei 15 ani de închisoare, în Turcia,

unde își are domiciliu acesta, a executat doar 556 zile de închisoare.

Prezenta cerere de transfer

formulată de condamnat s-a apreciat de către instanța de fond, că nu

îndeplinește cerințele art. 140 lit. d) din Legea nr. 302/2004 cu modificările

la zi, deoarece persoana condamnată nu a achitat sumele la care a fost obligat,

cu titlu de cheltuieli judiciare, de către instanțele române, respectiv 3000

lei prin sentința penală nr. 469/2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală;

300 lei conform deciziei penale nr. 501/2006 a Curții de Apel București, secția

I penală și 200 lei prin decizia penală nr. 728/2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Pentru aceste considerente,

nefiind îndeplinite și cerințele art. 140 lit. d) din Legea nr. 302/2004 prin

sentința penală nr. 182 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I

penală, s-a respins cererea formulată de persoana condamnată M.N. privind

transferul său într-un Penitenciar din Turcia, pentru continuarea executării

pedepsei închisorii.

Persoana condamnată,

nemulțumită de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recursul de față

și prin care a reluat cererile sale de transfer.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând actele și

lucrările dosarului, reține că acestea au fost apreciate corect și legal și ca

atare, hotărârea atacată va fi menținută.

Până și în prezent, persoana

condamnată recurentă, neachitându-și toate cheltuielile judiciare, la care a

fost obligată de instanțele române, pe deplin întemeiat, i s-a respins cererea

de transfer într-un penitenciar din Turcia, nefiind îndeplinite cu adevărat și

cerințele art. 140 lit. d) din Legea nr. 302/2004.

În consecință, hotărârea

atacată fiind temeinică și legală va fi menținută, iar recursul va fi respins,

ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată M.N. împotriva sentinței penale nr. 182

din 30 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3722/2/2008.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul

de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iulie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-02-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 700/2007
tor strâns la urmărirea penală, astfel cum acesta a fost nemijlocit administrat la cercetarea judecătorească, stabilind în fapt următoarele: a) în cursul anilor 2003 - 2004 a fost organizată, condusă și finanțată de inculpații de cetățenie
ÎCCJ 2009-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3755/2009
2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs, precum și copia mandatului de executare a pedepsei închisorii, copia Hotărârii nr. 2008/735 din 5 august 2008, pronunțată de Tribunalul 11 din Ankara - Turcia, precum și tra
ÎCCJ 2010-03-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 872/2010
. proc. pen. și art. 133 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, reprezentantul parchetului a solicitat instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate și retrimiterea cauzei la Curtea de Apel București în vederea pronunțării unei soluț
ÎCCJ 2006-05-03
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2793/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74 din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4209/2/2006, s-a respins, ca neîntemeiată,
ÎCCJ 2012-07-18
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2435/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 131/F din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 162 din Legea nr. 302/2004 republicată, a respins s
Sursă