ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1004/2009

Deliberând a

supra cauzei, constată:

Prin încheierea din ședința

publică de la data de 18 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut arestarea

preventivă a apelantului inculpat Ș.G., în baza art. 300

2

raportat

la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., considerând că se

mențin temeiurile ce au determinat arestarea inițială, existând indicii

temeinice că a săvârșit faptele pentru care a fost deja condamnat de Tribunalul

București.

În termen legal, inculpatul

a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând măsura instanței de

apel pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât lăsarea sa în libertate nu

va prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând criticile în

raport cu actele și lucrările cauzei, dar și din oficiu, sub toate aspectele de

fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce succed.

Prin sentința penală nr. 1538

din 23 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat

pe inculpat, la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 10

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că în toamna anului 2006,

împreună cu coinculpatul D.S. și alții a organizat procurarea, deținerea și

transportarea pe ruta Turcia-România a cantității de 10 kg heroină în vederea

comercializării. În primăvara anului 2007, cu același coinculpat a organizat

introducerea în România a 2947,1 grame heroină, în vederea comercializării.

Infracțiunea, prin

specificul ei, este o faptă deosebit de gravă, care atentează la sănătatea

populației și în special a tinerilor. Tocmai de aceea și limitele de pedeapsă

sunt deosebit de aspre, fiind sancționate cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.

Pe de altă parte, cantitatea mare de stupefiante introdusă pe teritoriul țării

în vederea comercializării reprezintă o altă coordonată ce trebuie avută în

vedere la aprecierea pericolului social concret al infracțiunii.

Nu în ultimul rând,

organizarea laborioasă pentru disimularea și transportul drogului din țara de

origine în cea de destinație, organizația pusă la punct în acest scop, este un

alt element ce caracterizează pericolul social concret al faptelor.

Existând indicii temeinice

în sensul comiterii faptelor pentru care deja a fost condamnat în prim ciclu

procesual, just a procedat instanța de apel când a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului.

Ca atare, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va

fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Ș.G. împotriva încheierii din 18 februarie 2009

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată în dosarul nr. 11875/3/2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 martie 2009.