ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2919/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 20 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 11875/3/2008 a fost menținută starea de arest a inculpatului S.G. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 1538 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., reținându-se că, în toamna anului 2006, împreună cu coinculpatul D.S.

și alții, a organizat procurarea, deținerea și transportul pe ruta Turcia-România a cantității de 10 kg heroină, în vederea vânzării, droguri descoperite de către autoritățile bulgare la 28 noiembrie 2006 asupra cetățeanului român C.V. De asemenea, în primăvara anului 2007, împreună cu același inculpat, a organizat introducerea în țară a cantității de 2947,1 grame heroină, în vederea vânzării, droguri descoperite la 28 martie 2007 pe raza municipiului București. Totodată, instanța sesizată cu apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii de condamnare, a considerat că se impune menținerea stării de arest, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheierii a declarat recurs inculpatul S.G. care a susținut că măsura arestării preventive nu mai este justificată și a solicitat revocarea acesteia și judecarea sa în stare de libertate. Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 300 1 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța, prin încheiere motivată, dispune menținerea stării de arest. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului S.G.

s-a dispus, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive verosimile de a bănui că acesta a comis infracțiunile prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) și la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că în toamna anului 2006, împreună cu alți inculpați a organizat, procurat, deținut, transportat, pe ruta Turcia-România cantitatea de 10 kg heroină iar în primăvara anului 2007, a organizat introducerea în România a cantității de 2947,1 grame heroină în vederea vânzării, droguri descoperite la 28 martie 2007 pe raza municipiului București. Având în vedere probele de vinovăție administrate, Tribunalul București a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.

Ținând seama de probatoriul cauzei și de soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale evocate și cu cele ale art. 5 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptei și din împrejurările comiterii ei. Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpatul S.G., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul parțial cuvenit pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva încheierii de ședință din 20 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 11875/3/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2009.