ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2919/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 20 august 2009 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, în dosarul nr. 11875/3/2008 a fost menținută starea de arest a

inculpatului S.G.

Pentru a dispune astfel, instanța a

reținut că prin sentința penală nr. 1538 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 15

ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de

art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C.

pen., reținându-se că, în toamna anului 2006, împreună cu coinculpatul D.S. și

alții, a organizat procurarea, deținerea și transportul pe ruta Turcia-România

a cantității de 10 kg heroină, în vederea vânzării, droguri descoperite de

către autoritățile bulgare la 28 noiembrie 2006 asupra cetățeanului român C.V. De

asemenea, în primăvara anului 2007, împreună cu același inculpat, a organizat

introducerea în țară a cantității de 2947,1 grame heroină, în vederea vânzării,

droguri descoperite la 28 martie 2007 pe raza municipiului București.

Totodată, instanța sesizată cu apelul

declarat de inculpat împotriva hotărârii de condamnare, a considerat că se

impune menținerea stării de arest, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheierii a declarat

recurs inculpatul S.G. care a susținut că măsura arestării preventive nu mai

este justificată și a solicitat revocarea acesteia și judecarea sa în stare de

libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 300

1

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este

datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării

preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3) din același cod, când

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate, instanța, prin încheiere motivată, dispune menținerea

stării de arest.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că arestarea inculpatului S.G. s-a dispus, în baza art. 148

lit. f) C. proc. pen., existând motive verosimile de a bănui că acesta a comis

infracțiunile prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) și la

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

și art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că în toamna anului 2006,

împreună cu alți inculpați a organizat, procurat, deținut, transportat, pe ruta

Turcia-România cantitatea de 10 kg heroină iar în primăvara anului 2007, a

organizat introducerea în România a cantității de 2947,1 grame heroină în

vederea vânzării, droguri descoperite la 28 martie 2007 pe raza municipiului

București.

Având în vedere probele de vinovăție

administrate, Tribunalul București a dispus condamnarea inculpatului la

pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.

Ținând seama de probatoriul cauzei și de

soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei

măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată și conformă cu

dispozițiile legale evocate și cu cele ale art. 5 din Convenția Europeană

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și că lăsarea

în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică

derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptei și din

împrejurările comiterii ei.

Față de cele ce preced, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

urmează a respinge recursul declarat de inculpatul S.G., cu obligarea acestuia

la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul parțial

cuvenit pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.G. împotriva încheierii de ședință din 20 august 2009 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, în dosarul nr. 11875/3/2008.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 septembrie 2009.