ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1602/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Hunedoara, reclamanta SC T.D. SA Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu

intimata A.N.R.M. să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de

contravenție din 9 mai 2006 și exonerarea de plata amenzii în sumă de 20.000

lei.

Întrucât în procesul-verbal

de contravenție s-a arătat că nu au fost respectate prevederile Ordinului

A.N.R.M. nr. 74/2004 raportat la Legea nr. 85/2003, reclamanta a invocat în

baza prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a

dispozițiilor pct. I B.2 lit. a) teza I din Ordinul A.N.R.M. nr. 74 din 29

martie 2004 și ca urmare Judecătoria Hunedoara, prin încheierea din 11

septembrie 2006 a dispus suspendarea judecării dosarului nr. 241/243/2006 până

la soluționarea excepției de nelegalitate, înaintând dosarul la Curtea de Apel Alba Iulia pentru judecarea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă.

Examinând excepția de

nelegalitate a dispozițiilor pct. I B.2 lit. a) teza I din Ordinul nr. 74/2004

emis de A.N.R.M., această instanță a reținut că dispozițiile acestuia contravin

prevederilor art. 45 alin. (3) din Legea minelor nr. 85/2003 cu privire la

modalitatea de calcul a redevenței miniere.

Prevederile art. 45 alin.

(3) din Legea minelor nr. 85/2003 potrivit cărora „în valoarea producției

miniere nu intră valoarea rezultată din activitatea de prelucrare a produselor

extrase” se alică tuturor titularilor de licențe ori permise de exploatare fără

a face deosebire de data obținerii acestor licențe sau permise de exploatare.

Prin Ordinul A.N.R.M. nr.

74/2004, însă, contrar prevederilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 85/2003

s-au creat două categorii distincte de contribuabili în ce privește modul de

calcul al redevenței miniere, pe care titularii de licențe ori permise de

exploatare o datorează bugetului de stat, pe simplu criteriu al datei obținerii

acestor licențe sau permise de exploatare.

Astfel, conform pct. I B.2 lit.

a), titularii de licențe de exploatare încheiate înainte de data intrării în vigoare

a O.U.G. nr. 47/2002 de modificare și completare a Legii minelor nr. 61/ 1998,

nu vor scădea cheltuielile de prelucrare din valoarea producției miniere, iar

conform pct. b lit. b) din același ordin, pentru titularii de licențe sau

permise de exploatare încheiate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr.

47/2002, valoarea producției miniere se calculează cu scăderea cheltuielilor de

prelucrare.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs A.N.R.M., care a invocat prevederile art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în

mod greșit prevederile Legii minelor nr. 85/2003, pronunțând o soluție nelegală

și netemeinică.

Astfel, a argumentat

recurenta, dispozițiile pct. b din Ordinul nr. 74/2004 emis de președintele

A.N.R.M. nu fac altceva decât să pună în aplicare prevederile art. 21 alin. (2)

și ale art. 60 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, prin care au fost

create două categorii de licențe: licențele încheiate anterior legii minelor

și, respectiv, licențele încheiate după intrarea în vigoare a acestei legi.

Societatea comercială

reclamantă a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului și a

susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică care

a reținut, în mod corect, că dispozițiile Cap. I, pct. I B.2 lit. a) teza I din

Ordinul A.N.R.M. nr. 74/2004 este nelegal în raport cu prevederile art. 45

alin. (3) din Legea nr. 85/2003, potrivit cărora în valoarea producției minime

nu intră valoarea rezultată din activitatea de prelucrare a produselor extrase.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, prin

dispozițiile pct. I B.2 lit. a) alin. (1) din Anexa I la Ordinul nr. 74/2004 emis de președintele A.N.R.M., pentru aprobarea instrucțiunilor tehnice

privind modul de raportare și de calcul a valorii producției și redevenței

minime datorate de către titularii actelor de dare în administrare sau de

concesiune, s-a prevăzut:

„2. Valoarea producției

miniere care stă la baza calculului redevenței miniere se determină astfel: a)

pentru titularii de licențe de exploatare încheiate înainte de data intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 47/2002 de modificare și completare a Legii minelor nr.

61/1998 și a Legii petrolului nr. 134/1995, conform prevederilor art. 60 alin.

(1) din Legea nr. 85/2003, redevența este dată de valoarea producției miniere,

care se calculează pe baza prețurilor de livrare practicate în perioada de

raportare și a cantităților de produse miniere comercializate în această

perioadă, indiferent de modul de comercializare (în stare brută sau

prelucrate). Din valoarea producției miniere rezultate nu se vor scădea

cheltuielile de prelucrare conform prevederilor actualelor acte normative. Cota

procentuală a redevenței miniere datorate este cea prevăzută în licențele de

explorare/ exploatare, stabilită conform prevederilor legale în vigoare la data

încheierii acestora”.

De asemenea, este adevărat

că, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 85/2003, în valoarea producției

miniere, nu intră valoarea rezultată din activitatea de prelucrare a produselor

extrase, dar dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate au ca temei legal prevederile

art. 21 și art. 60 din aceeași lege, Ordinul nr. 74/2004 fiind emis de

conducătorul A.N.R.M. în temeiul art. 119 alin. (2) din Normele pentru

aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin H.G. nr. 1298/2003.

Or, prin prevederile art. 21

alin. (2) și art. 60 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, în privința licențelor de

explorare și/ sau exploatare au fost create două regimuri juridice diferite, în

raport de împrejurarea dacă aceste licențe au fost încheiate înainte sau după

intrarea în vigoare a acestei legi.

Astfel, potrivit art. 60

alin. (1), prevederile licențelor de explorare și/ sau exploatare încheiate

înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și aprobate sau în curs de

aprobare de către Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condițiile

în care au fost încheiate.

Cum dispozițiile pct. I B.2

lit. a) alin. (1) din Anexa I la Ordinul nr. 74/2004 au fost emise pentru

organizarea cadrului de executare a prevederilor art. 60 alin. (1) din Legea

nr. 85/2003, iar aceste prevederi nu au fost declarate ca fiind

neconstituționale, dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate sunt legale,

fiind conforme cu prevederile art. 60 alin. (1).

Astfel fiind, recursul de

față este întemeiat, soluția instanței de fond fiind nelegală, urmând să fie

casată și, rejudecând cauza, excepția de nelegalitate va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.N.R.M., împotriva sentinței civile nr. 151 din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

în fond respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. I B.2 lit. a)

teza I din Anexa I la Ordinul nr. 74/2004 emis de președintele A.N.R.M.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2007.