ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 643/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Botoșani la data de 1 noiembrie 2006, T.L. a chemat în judecată C.N.P.D.A.S., I.N.E.M.R.C.M.

și M.M.S.S.F. solicitând:

- „stabilirea nulității

absolute și anularea Deciziei nr. 167 din 4 septembrie 2006” emisă de C.J.P.B., prin care s-a sistat sporul de condiții deosebite de muncă de 10% pe care îl

primea în calitate de medic specialist în expertiza medicală și recuperarea

capacității de muncă;

- „stabilirea nulității

absolute și anularea” adresei C.N.P.A.S. înregistrată la C.J.P.B. din 10 august 2006, datorită căreia a fost emisă decizia menționată ai sus;

- admiterea contestației

înregistrată la C.N.P.A.S. din 4 octombrie 2006 împotriva aceleiași decizii și implicit, a adresei;

- admiterea contestației înregistrate

la C.J.P.B. din 8 octombrie 2006 împotriva Deciziei nr. 167/2006;

- reacordarea sporului de

condiții deosebite de muncă;

- anularea și ulterior,

corectarea în carnetul de muncă a mențiunii „sistat spor condiții de muncă”;

- recuperarea prejudiciului

salarial de 119 RON/ lună cauzat prin sistarea sporului de condiții deosebite

de muncă, cu începere din luna septembrie 2006 și până la executarea sentinței

pronunțate în această cauză;

- plata de către pârâți a

unor daune morale pentru prejudiciul cauzat de stresul la care a fost supusă de

funcționarii publici care au nesocotit clauzele contractului individual de

muncă, inclusiv sancționarea lor pentru măsurile nelegale dispuse;

- obligarea pârâților C.N.P.D.A.S.,

I.N.E.M.R.C.M. București, să-i răspundă la solicitările formulate privind

sporul de condiții deosebite de muncă, precum și „anularea discriminării

privind cuantumul procentului acordat pentru condiții de muncă deosebite”.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că încă de la angajarea sa ca medic specialist în expertiza

medicală și recuperarea capacității de muncă a primit sporul de 10% pentru

condiții de muncă deosebite, conform art. 8 lit. b) din H.G. nr. 281/1993. Ca

atare, sistarea acordării acestui spor dispusă prin Decizia nr. 167 din 4 septembrie 2006, emisă în baza adresei nr. 18444 din 10 august 2006 este nelegală și discriminatorie în condițiile în care un spor similar de 15% pentru condiții de

muncă deosebite, cu efort neuropsihic este acordat în continuare medicilor

angajați la I.N.E.M.R.C.M. București.

Prin sentința civilă nr. 193

din 14 februarie 2007, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a disjuns

soluționarea capătului de cerere având ca obiect stabilirea nulității adresei C.N.P.D.A.S.

din 10 august 2006 și totodată, a dispus în acest scop, înființarea unui nou

dosar.

De asemenea, a anulat Decizia

n. 167 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâta C.J.P.B. și a obligat această

autoritate publică să acorde reclamantei sporul de 10% prevăzut de art. 8 lit.

b) din H.G. nr. 281/2003, începând cu data de 1 septembrie 2006 până la data executării sentinței, suma urmând a fi actualizată în funcție de dobânda legală

prevăzută de O.G. nr. 9/2001, de la data punerii în întârziere, 1 noiembrie 2006 și până la data plății efective.

Capetele de cerere având ca

obiect anularea discriminării privind sporul de condiții deosebite, plata

daunelor morale și a cheltuielilor de judecată au fost respinse ca neîntemeiate

și în sfârșit, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata celorlalte

capete de cerere.

Prin sentința civilă nr. 200

din 15 februarie 2007, același Tribunal și-a declinat competența de soluționare

a cererii reclamantei pentru constatarea nulității absolute a adresei, în

favoarea Curții de Apel Suceava.

Secția comercială,

contencios administrativ și fiscal a acestei curți, a pronunțat apoi, sentința

civilă nr. 145 din 8 octombrie 2007, respingând acțiunea reclamantei ca

neîntemeiată.

Instanța a reținut că sporul

la a cărui sistare se referă adresa C.N.P.D.A.S. este reglementat de art. 8 alin.

(1) lit. b) din H.G. nr. 281/1993. Dar, conform alin. (2) al aceluiași articol,

locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea și condițiile de acordare a

sporului se stabilesc prin Regulamentul elaborat de M.S.M.M.P.S. la propunerea

instituțiilor centrale interesate.

În speță, pârâta C.N.P.D.A.S.

este o asemenea instituție centrală interesată și prin urmare, ea a omis adresa

respectivă cu respectarea legii.

S-a mai menționat că de

altfel, Decizia nr. 167 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâta C.N.P.D.A.S. în baza acelei adrese, a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta T.L.

Recurenta a susținut că

această hotărâre este nelegală și netemeinică deoarece:

- pronunțarea ei a fost făcută

cu încălcarea competenței altei instanțe de judecată;

- Curtea de Apel a depășit

atribuțiile puterii judecătorești și „nu s-a pronunțat asupra excepției de

autoritate a lucrului judecat privind necompetența materială a secției de

contencios administrativ”;

- prin hotărârea dată, Instanța

a nesocotit formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

sub sancțiunea nulității;

- sentința conține motive

contradictorii și este lipsită de temei legal, din moment ce reține validitatea

adresei contestate și ignoră cererea sa pentru plata daunelor morale cuvenite,

în cuantum de 35.000 RON.

Recursul este nefondat sub

aspectul tuturor criticilor formulate.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, reclamanta T.L. a învestit Tribunalul

Botoșani cu o acțiune prin care, în principal a cerut să se constate nulitatea

absolută a Deciziei nr. 167 din 4 septembrie 2006, emisă de pârâta C.N.P.D.A.S. (de sistare a sporului de condiții deosebite de muncă) și a adresei din 10 august 2006, despre care a susținut că a stat la baza emiterii deciziei menționate mai

sus.

Capetele de cerere accesorii

vizau reacordarea sporului respectiv și pretenții ale reclamantei derivând din

modificarea nelegală a unui drept salarial, ca un element important al

contractului său individual de muncă.

Prin sentința civilă nr. 193

din 14 februarie 2007, Tribunalul Botoșani, secția civilă a disjuns

soluționarea capătului de cerere privind anularea adresei C.N.P.D.A.S. din 10 august 2006 și a dispus înființarea unui nou dosar, iar prin sentința civilă nr. 200

din 15 februarie 2007 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel

Suceava, cu motivarea că obiectul cererii respective atrage competența

materială a acestei din urmă Instanțe.

Ambele hotărâri judecătorești

au rămas irevocabile și în consecință, secția de contencios administrativ a

Curții de Apel astfel investită, era obligată să judece pricina dintre părți în

limitele stabilite prin sentința pronunțată în soluționarea litigiului de

muncă.

Așa fiind, fără temei se

susține în recurs că Instanța a încălcat normele de competență și în același

timp, a depășit atribuțiile conferite puterii judecătorești prin soluționarea

acestui litigiu în fond.

Motivarea sentinței se

limitează la natura juridică a adresei și la caracterul nefondat al cererii

reclamantei, de anulare a acesteia, fără a conține considerente contradictorii.

Deși adresa contestată nu

are natura unui act administrativ de autoritate, în sensul definit prin

dispozițiile art. 2 lit. c) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

(constituind o simplă corespondență prin e-mail între două autorități publice),

consecințele sale au fost înlăturate ca urmare a desființării Deciziei nr. 167

din 4 septembrie 2006 emisă de C.J.P.B. și a obligării acestei autorități

publice să plătească reclamantei sporul salarial cuvenit, în cuantumul

actualizat.

Capetele de cerere

subsecvente privind celelalte pretenții patrimoniale ale reclamantei, inclusiv

acordarea unor daune morale au fost respinse și, întrucât hotărârea

judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat, ele nu mai puteau forma

obiectul unei noi analize din partea instanței de contencios administrativ.

Având în vedere aceste

considerente și inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine

publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din

oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.L., împotriva sentinței civile nr. 145 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2008.