ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1459/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1459/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49

din 29 martie 2006, Tribunalul Buzău a dispus, printre alții, cu privire la

inculpatul P.I., prin sentința penală nr. 1135/2004 a Judecătoriei Târgoviște.

I. În baza art. 335 alin.

(2) C. proc. pen., s-a desființat în parte sentința penală nr. 1135 din 28

septembrie 2004 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr.

466 din 13 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești.

5

C. pen., a anulat suspendarea executării, sub supraveghere, a pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului D.F.

S-a descontopit această

pedeapsă în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în pedepsele componente:

- un an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen.

pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente:

- un an și 6 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen.

(2) C. proc. pen., a constatat că infracțiunea menționată în cauză la pct. III

rechizitoriu prevăzută de art. 26 raportat la art. 292 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită de inculpatul P.I., respectiv

infracțiunea menționată în sentința penală de mai sus, cu referire la pct. 1

din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 128/P/2004

la pct. 1; art. 26 raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., săvârșită de același inculpat, constituie actele materiale ale

aceleiași infracțiuni unice în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1)

C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru

trafic de influență, pct. 1 din rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen., a condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

de înșelăciune, pct. 11 rechizitoriu.

În baza art. 26 raportat la

art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 43 C. pen., a

condamnat inculpatul la 3 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea

de fals în declarații în formă continuată, pct. III și pct. I din cele două

rechizitorii.

În baza art. 26 raportat la

art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat

inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals

material în înscrisuri oficiale la forma continuată, pct. III rechizitoriu.

În baza art. 26 raportat la

art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea

de înșelăciune în forma continuată, pct. IV rechizitoriu.

În baza art. 26 raportat la

art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat

inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de uz de

fals în formă continuată, pct. IV rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) a condamnat inculpatul, la 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, pct. V

rechizitoriu.

În baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul, la 3 luni

închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă

continuată, pct. IV rechizitoriu.

În baza art. 26 raportat la

art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat

inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de uz de

fals în formă continuată, pct. IV rechizitoriu.

În baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul, la 3 luni

închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată, pct. V

rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen., a condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune, pct. IV din rechizitoriu.

În baza art. 291 C. pen., a

condamnat inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, pct.

VI rechizitoriu.

În baza art. 291 C. pen., a

condamnat inculpatul, la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, pct.

VII rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen., a condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune, pct. VII rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul,

la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, pct.

VIII rechizitoriu.

În baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul, la 3 luni

închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată, pct. VIII

rechizitoriu.

În baza art. 36 C. pen., a

constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu celelalte infracțiuni la

care a fost condamnat, la următoarele pedepse, prin sentința penală

nr,.1135/2005 a Judecătoriei Târgoviște, respectiv: un an și 6 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.; 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen.

A contopit aceste pedepse cu

cele aplicate prin sentință, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

5

alin. (2) C. pen., cu referire la art. 86

1

C. pen., s-a dispus

suspendarea executării acestei pedepse, sub supraveghere, pe durata termenului

de încercare de 8 ani, conform art. 86

2

C. pen., termen ce se

calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1135/2004 a

Judecătoriei Târgoviște.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S.P.V.R.S.

de pe lângă Tribunalul Buzău, la datele ce vot fi stabilite de consilierul de

reintegrare socială și supraveghere;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei

infracțiuni intenționate în cursul termenului de încercare.

În baza art. 86

4

alin. (2) C. pen., a atras atenția inculpatului că, dacă nu îndeplinește

măsurile de supraveghere, instanța poate să revoce suspendarea executării

pedepsei, dispunând executarea ei în întregime, sau poate să prelungească

termenul de încercare cu cel mult 3 ani. În baza art. 257 alin. (2) cu referire

la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.I. a

sumei de 1.000.000 lei (ROL).

În baza art. 118 lit. c) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.I. a sumei totale de 55.000.000

lei (ROL).

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.F. a ștampile rotunde ce a

aparținut fostei C.H., jud. Ialomița și a parafei personale de contabil pe

probleme sociale la această unitate, folosite la comiterea infracțiunilor de

fals aflare la I.P.J. Ialomița – S.I. a fraudelor unde au fost înaintate cu

adresa nr. 310017 din 28 ianuarie 2005 Serviciul Criminalistic al I.J.P.

Ialomița.

În baza art. 348 C. proc.

pen., a anulat înscrisurile false, fișe individuale de pensie, adeverințe emise

de inculpatul D.F. în numele C.H., jud. Ialomița, adeverințe și extrase de timp

util la pensie eliberate de C.J.P. Ialomița, mențiunilor privind extrasele de

timp util din registrul opis aflat la C.J.P. Ialomița.

În baza art. 353 C. proc.

pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile ale

inculpatului P.I., conform Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău

nr. 976/P/2004 din 13 iunie 2005 de instituire a acestei măsuri și procesului

verbal de aplicare din 15 iunie 2005.

În baza art. 14 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul P.I. la 195.759.250

lei (ROL) despăgubiri civile către partea civilă C.S.P. Buzău.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale nr. 1135/2004 a Judecătoriei Târgoviște.

În baza art. 191 alin. (2)

C. proc. pen., a obligat inculpații P.I. și D.F. la câte 25.000.0000 lei (ROL)

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond, în baza probelor administrate, a reținut că

inculpații P.I. și D.F. s-au cunoscut în perioada 1986 - 1990, când primul a

lucrat ca sezonier, fără a cotiza la asigurările sociale, în cadrul fostului C.H.,

jud. Ialomița, unde D.F. ocupa funcția de casier și contabil pentru problemele

sociale.

Ulterior, în perioada 1990 –

1995, inculpatul P.I. și soția sa P.Z., au lucrat la o asociație agricolă

creată după desființarea C.H., iar inculpatul D.F., a fost încadrat în perioada

1 ianuarie 1993 – 31 martie 1993 la C.S.P. Ialomița, revenindu-i sarcina să

întocmească situația necesară pentru evidențierea timpului util de muncă pentru

ieșirea la pensie a foștilor membrii cooperatori.

Inculpatul D.F. a întocmit

în perioada respectiv un registru opis centralizator cu evidența normelor de

muncă ale fiecărui membru cooperator, registrul a fost închis la poziția 369.

Ulterior, urmare

infracțiunilor comise de ci doi inculpați, inculpatul D.F. a înscris alte 90 de

poziții în registru, acestea referindu-se la persoane din județele Buzău,

Dâmbovița, Argeș, fără ca ele să fi desfășurat vreun fel de activitate la C.H.

Pe baza relațiilor dintre

cei doi, inculpatul D.F. a acceptat să-i întocmească inculpatului P.I. fișa

individuală de pensie nr. 691 în care a consemnat în mod nereal faptul că

acesta apare în evidențele C.H. ca având realizate un număr de 3514 norme

într-o perioadă de 14 ani (1964-1970 și 1984-1990). Totodată a întocmit și

adeverința datată 29 aprilie 1999 în care a consemnat, în mod fals, că P.I. a

lucrat în cadrul fostei C.H. în perioada 1964 - 1990 iar la desființarea

unității a ridicat fișa personală, fiindu-i necesară la pensionare, fișă ce nu

a fost trecută în registrul opis aflat în păstrarea Casei de pensii Ialomița.

Cu aceste înscrisuri false,

inculpatul P.I. a mers la sediul C.J.P. Ialomița unde s-a adresat referentului

T.I., în ziua de 3 mai 2001, care i-a întocmit adeverința nr. 1994 din care

rezultă că inculpatul a lucrat la fosta C.H., în perioada 1964 - 1970 și 1984 -

1990, realizând un număr de 3403 norme fizice.

În aceleași împrejurări,

inculpatul P.I. a obținut și adeverința nr. 1996/3 mai   2001 din care rezultă

că soția sa P.Z. (fostă O.V.) a activat în cadrul fostei C.H. în perioada 1976 -

1990, realizând un număr de 2886 norme fizice.

Adeverința are un conținut

nereal, din borderourile de evidență a muncii membrilor cooperator, aceasta

nefigurând că a realizat norme fizice, necotizând la asigurările sociale.

La eliberarea acestei

adeverințe de către C.S.P. Ialomița, a stat fișa individuală de pensie nr. 692

întocmită de inculpatul D.F. cu date false și adeverința datată 20 aprilie 1999

eliberată tot de acesta din care rezultă că P.Z. a lucrat la fosta C.H. în

perioada 1976 - 1990, iar la lichidarea unității a ridicat fișa personală,

nefiind înscrisă în registrul opis de la C.J.P. Ialomița.

Pe toate actele întocmite în

fals de către inculpatul D.F., cele două fișe și cele două adeverințe, acesta a

aplicat ștampila rotundă fostei C.H. în dreptul rubricii „președinte”, ștampilă

ce nu o predase la lichidarea unității și a semnat atât în locul președintelui,

cât și la rubrica de contabil șef.

În baza documentelor false

întocmite de inculpatul D.F., inculpatul P.I. a obținut două înscrisuri

oficiale, respectiv cele două adeverințe cu nr. 1994 din 3 mai 2001 și nr. 1996

din 3 mai 2001, de la C.J.P. Ialomița, care conțin date nereale, preluând

mențiunile false din fișele individuale de pensie.

Ulterior, inculpatul P.I. a

depus cerere la C.J.P. Buzău pentru a solicita luarea în calcul la dosarul

înregistrat sub nr. 183184/1997 (în care beneficia de pensie de stat pe motive

medicale) și a adeverinței nr. 1994/2001 eliberată de C.J.P. Ialomița, cerere

înregistrată sub nr. 5949/2002.

Casa județeană de pensii

Buzău a emis decizia nr. 138184 din 22 octombrie 2002 privind acordarea pensiei

de invaliditate pentru inculpatul P.I. prin care a stabilit că acesta

beneficiază, începând cu 1 mai 2002 de o pensie netă de asigurări sociale de

1.062.753 lei, cu 169.766 lei mai mult decât suma încasată la 1 mai   2002 ce

era de 892.977 lei.

În perioada 1 mai 2002-30

mai 2004, când a fost sistată pensia, urmare cercetărilor penale, a beneficiat

în mod necuvenit de suma totală de 4.244.150 lei.

S-a reținut că, fapta

inculpatului P.I. de a solicita C.J.P. Buzău, în baza unei adeverințe despre

care știa că include date false, obținerea unor drepturi bănești suplimentare,

în bugetul asigurărilor sociale, inducând în eroare funcționarii abilitați,

încasând în mod necuvenit în perioada 1 mai 2002 – 30 mai 2004, suma totală de

4.244.150 lei cu titlu de pensie, constituie infracțiunea continuă prevăzută de

art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., epuizată la 1 iunie 2004.

S-a mai reținut că fapta

inculpatului D.F. de a pune la dispoziția inculpatului P.I. în data de 29

aprilie 1999 fișa individuală de pensie nr. 691 ce conține aspecte nereale,

prin intermediul căreia acesta a obținut adeverința falsă eliberată de C.J.P.

Ialomița și în baza căreia P.I. a obținut în mod necuvenit pensie din bugetul

asigurărilor sociale, în cuantum de 4.244.150 lei, în perioada 1 mai 2002 - 31

mai 2004, constituie complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

În perioada ianuarie 2002 - septembrie

2003 inculpatul P.I. s-a deplasat în diferite localități din județul Buzău

(Cislău, Viperești, Măgura Sat, Ciuta, Berca, Cilibia, Padina, mun. Buzău) unde

s-a prezentat ca având relații la fosta C.H., jud. Ialomița și poate ajuta

persoanele să obțină drept de pensionare, să aducă adeverințele care să rezulte

că au lucrat la acea unitate.

A contactat 58 persoane

cărora le-a promis că le va procura adeverințele necesare, în schimbul unor

sume de bani sau alte bunuri.

În aceeași perioadă

inculpatul P.I. a contactat și alte persoane din jud. Dâmbovița, în legătură cu

care, alături de inculpatul D.F. a fost condamnat prin sentința penală nr.

1134/2004 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 466 din

13 mai 2004 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 466

din 13 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești.

În ceea ce privește pe

numita V.F., inculpatul P.I., i-a promis că o poate ajuta atât pe ea cât și pe

V.P., să iasă la pensie.

Aceasta a arătat inițial că

inculpatul P.I. i-a cerut, iar ea i-a dat suma de 5.000.000 lei, sumă despre

care el a afirmat că trebuie să o dea inculpatului D.F., precum și directorului

sau inspectorului abilitat de la C.J.P. ialomița, ce-i va rezolva problema

respectivă.

Ulterior, la confruntarea cu

inculpatul P.I., acesta a revenit și a arătat că i-a dat numai suma de

1.000.000 lei în scopul arătat.

Inculpatul D.F. a înscris în

fals în fișa individuală de pensie a acesteia cu nr. 469 faptul că a lucrat 27

de ani la fosta C.H., cu care ea împreună cu inculpatul P.I. s-a deplasat la

Casa județeană de Pensii Ialomița, de unde inculpatul a obținut o adeverință ce

a preluat datele din fișă.

Cu această adeverință nr.

8930/2002 și cu cererea de pensie completată de inculpatul P.I., V.F. s-a

prezentat la C.J.P. Buzău, depunând dosar de pensionare, ceea ce i-a fost

respinsă deoarece primii doi ani menționați, 1963 - 1964, nu i-au fost luați în

considerație.

S-a reținut că fapta

inculpatului P.I. de a pretinde și a primi în luna mai 2002 suma de 1.000.000

lei de la V.F. pentru a interveni pe lângă funcționarul abilitat din cadrul C.J.P.

Ialomița, director sau inspector referent, în vederea eliberării unei

adeverințe care să ateste în mod nereal că ea a lucrat o perioadă de timp la

fosta C.H., jud. Ialomița, constituie infracțiunea de trafic de influență

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

În privința celorlalte

persoane inculpatul P.I. a luat actele de identitate cu care a mers la

domiciliul inculpatului D.F. care a întocmit fișe individuale de pensie pentru

acestea, în care a inclus mențiuni nereale, în realitate acestea nelucrând în

cadrul fostei C.H.

Pe aceste fișe inculpatul

D.F. a aplicat ștampila rotundă a fostei C.H., parafa personală cu titulatura

contabil pe probleme sociale și a semnat la rubrica sa și a președintelui.

Cu aceste acte, inculpatul P.I.

s-a prezentat la C.J.P. Ialomița, pretinzând că este fostul șef de echipă de la

C.A.P. ce a fost delegat de persoanele respectivă să obțină adeverințe sau

extrase cu timpul util la pensie.

Fiind indus în eroare de

conținutul fișelor individuale de pensie întocmite de inculpatul D.F., martorul

T.I. a întocmit pe numele persoanelor în cauză extrase sau adeverințe cu

situația timpului util la pensie, pe care le-a dat spre semnare directorului

executiv P.G., apoi le-a semnat și el și le-a ștampilat.

Adeverințele și extrasele

respective erau predate de către inculpatul P.I. persoanelor nominalizate.

Unele dintre ele au pretins

că nu au intrat în posesia acestor acte sau, deși le-au primit, le-au pierdut

sau le-au rupt.

S-a reținut că, în drept,

fapta inculpatului D.F. de a cuprinde declarații scrise necorespunzătoare

adevărului și înscrisuri tip fișe individuale de pensie și adeverințe privind

evidența activității mai multor persoane la fosta C.H., declarații pe care le-a

prezentat prin intermediul inculpatului P.I., la Casa C.J.P. Ialomița, în

vederea eliberării unor acte oficiale (adeverințe sau extrase cu situația

timpului util la pensie), în perioada martie 2002 – 1 septembrie 2003,

constituie infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., cu

aplicarea  art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta acestui inculpat de a

semna înscrisurile în locul președintelui fostei C.H. și a le ștampila,

constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă

continuată prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Că fapta inculpatului de a-l

sprijini nemijlocit pe inculpatul D.F. în desfășurarea activităților infracționale

menționate (prin procurarea actelor de identitate ale persoanelor, înțelegerea

comună de a comite faptele, prezentarea înscrisurilor false la Casa județeană

de Pensii Ialomița) constituie complicitate la infracțiunea de fals material în

înscrisuri oficiale și fals de declarații prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26

C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Și în sfârșit că fapta inculpatului

P.I. de a sprijini în perioada 28 noiembrie 2002 – 1 septembrie 2003 aceste

persoane să obțină în mod necuvenit pensie din bugetul asigurărilor sociale de

stat prin procurarea actelor false, în baza cărora le-au fost acordate drepturi

bănești și au fost emise decizii de pensionare, îndemnul sau însoțirea la C.J.P.,

completarea pentru unele cereri de pensionare, constituie infracțiunile de

complicitate la înșelăciune în formă continuată și complicitate la uz de fals

în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin.

(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen.,

raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din declarațiile persoanelor

contactate de inculpat s-a reținut că inculpatul P.I. a primit diferite sume de

bani pentru cheltuielile de transport până în comuna Horia, jud. Ialomița, sau

alte bunuri.

Urmare a pensiilor încasate

în mod necuvenit de aceste persoane, C.J.P. Buzău i-a fost cauzat un prejudiciu

total de 237.839.316 lei.

În cazul unor persoane

inculpatul P.I. le-a însoțit pe acestea sau pe soții lor la C.J.P. Buzău

atașând personal la cererile de pensionare adeverințele sau extrasele de timp

util la pensie. Astfel, l-a însoțit pe V.P. pentru a depune dosarele de

pensionare pentru el și pentru soția sa, V.A., anterior procurându-le două

adeverințe emise de C.J.P. Ialomița din care rezultă că lucrase la C.A.P. Horia

o perioadă de 25 ani, respectiv 21 ani, situație nereală.

Celor doi, C.J.P. Buzău le-a

emis deciziile de pensionare nr. 176519/2002 și nr. 176515/2002, ei încasând în

mod necuvenite 14.232.971 lei (V.P.) și 13.427.670 lei (V.A.) în perioada 11

martie 2002 - 1 iunie 2004.

S-a reținut că fapta

inculpatului P.I. de a depune la 11 martie 2002 la dosarele de pensionare ale

numiților V.P. și V.A. două adeverințe cu conținut fals și de a le preda

funcționarului abilitat de la C.J.P. Buzău, urmare căreia cei doi au încasat

sumele menționate, necuvenite, constituie infracțiunile de înșelăciune și uz de

fals în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În data de 11 aprilie 2002,

inculpatul P.I. a depus la registratura C.J.P. Buzău cererea de pensie a

numitei T.P., pe care a completat-o el și atașat cererii adeverința nr.

4485/2002 emisă de C.J.P. Ialomița, ce conține date nereale preluate din fișa

întocmită de inculpatul D.F. și urmare activității inculpatului, Tănase Puica a

beneficiat de pensie în cuantum de 12.582.640 lei, în perioada 11 aprilie 2002

– 29 februarie 2004.

S-a reținut că faptele

inculpatului P.I. de a depune cerere de pensie în numele lui Tănase Puica, la

care a atașat un înscris fals, cu consecința stabilirii pensiei acesteia și

încasarea sumei de 12.582.640 lei, în perioada 11 aprilie 2002 – 29 februarie

2004, constituie infracțiunile de înșelăciune în formă continuată și uz de fals

prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 291 C. pen.

La data de 4 iunie 2003 inculpatul

P.I. a depus la C.J.P. Buzău cererea de pensionare a numitului J.I. pe care el

i-a completat-o, iar la cerere i-a atașat extrasul eliberat de Casa C.J.P.

Ialomița, cu conținutul nereal, urmare a fișei eliberate de primul inculpat,

urmare a fost emisă decizia de pensionare nr. 184658/2003 prin care s-a

stabilit dreptul la pensie al numitului J.I. care, în perioada 4 iunie 2003 –

31 august 2004, a încasat 21.733.089 lei.

S-a reținut că, fapta

inculpatului P.I. de a formula cerere de pensionare în numele J.I., de a atașa

la aceste documente și extrasul de tip util care atestă în fals că acesta a

lucrat 18 ani în cadrul fostei C.H., cu consecința emiterii deciziei de

pensionare și încasarea sumei menționate, constituie infracțiunile de uz de

fals și înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. și art.

215 alin. (1) și (2) C. pen.

În data de 13 iunie 2003

inculpatul P.I. a depus la C.J.P. Buzău, cereri de pensionare pe care le-a

completat și semnat în numele lui A.O. și J.N. la care a atașat extrase de tip

util emise de C.J.P. Ialomița, eliberate în aceleași condiții ca și cele

menționate anterior.

Celor doi le-au fost emise

deciziile de pensie nr. 184808/6 aprilie  2002 (A.O.) și nr. 184783 din 8 iulie

2003 (J.N.) care au încasat în mod necuvenit 9.611.153 lei (A.O.) și 14.959.049

lei (J.N.), reținându-se că fapta inculpatului P.I. de a depune în data de 13

iunie 2003 cererile de pensionare ale acestora la care a atașat extrase de tip

util cu conținut nereal, cu consecința încasării în mod necuvenit a sumelor de

bani de mai sus, constituie infracțiunile de înșelăciune și uz de fals

prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. și

art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul D.F. a eliberat

adeverințe ce conțineau date inexacte și numiților M.G., în prezent decedat și

M.M., ce au fost atașate la cererile de pensionare. Le-au fost emise decizii de

pensionare încasând în perioada 1 iunie 2000 – 1 iunie 2004, M.M., suma de

14.453.535 lei, iar M.G., suma de 11.690.419 lei, în perioada 1 iulie 2002 - 1

iunie 2004.

S-a reținut că fapta

inculpatului D.F. de a pune la dispoziția numiților M.G. două adeverințe,

pentru el și soția sa, M.M., cu conținut nereal, privitoare la perioada de timp

la care aceștia ar fi lucrat la fosta C.H., deși ei nu lucraseră niciodată la

unitatea în cauză, adeverințe ce au determinat eliberarea de către C.J.P. Ialomița

a altor adeverințe cu mențiuni nereale și plata sumelor de mai sus, cu titlu de

pensie constituie infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.

26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a concluzionat că

inculpații, pe parcursul procesului penal au recunoscut comiterea faptelor,

recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor ce au beneficiat de

pensii, procesele verbale de confruntare a inculpaților și martorilor, raportul

de constatare tehnico-științifică nr. 210017/2005.

Reținând vinovăția

inculpaților, instanța a avut în vedere la individualizarea pedepselor, criteriile

generale prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

concret al faptelor evidențiat de împrejurările în care au fost comise, pe

fondul situației materiale precare a persoanelor vârstnice ce au beneficiat de

sumele respective, valoarea prejudiciilor cauzate Casei județene de Pensii ce

nu au fost acoperite, limitele pedepselor prevăzute de lege pentru aceste

infracțiuni.

Totodată, a avut în vedere,

persoana fiecărui inculpat, faptul că au avut o poziție sinceră pe parcursul

procesului, au antecedente penale, prin sentința penală nr. 1135/2004 a

Judecătoriei Târgoviște, fiind condamnați la pedepse rezultante de câte 3 ani

închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., unele dintre

infracțiuni fiind concurente cu cele din prezenta cauză, iar altele constituind

acte materiale ale aceleiași infracțiuni în formă continuată.

Inculpatul D.F. este în

vârstă de 74 de ani, are afecțiuni ce au necesitat intervenție chirurgicală,

așa cum rezultă din actele depuse la dosar.

Inculpatul P.I. este în

vârstă de 56 ani, are afecțiuni psihice, concluzionându-se prin raportul de

expertiză medico-legală neuropsihiatrică nr. 408/2005, că discernământul a fost

păstrat în momentul comiterii faptelor.

Astfel, instanța a apreciat

că pedepsele orientate la limitele minime prevăzute de textele de lege sunt de

natură a realiza scopul pedepsei conform art. 52 C. pen.

S-a reținut că, în cauză, C.J.P.

Buzău s-a constituit parte civilă, potrivit adresei nr. 50345 din 24 octombrie

2005, cu suma de 223.345.682 lei iar ulterior, prin adresa nr. 10539 din 16

ianuarie 2006, partea civilă a precizat că solicită numai suma de 195.759.250

lei, numitele L.E. și B.I. achitând integral debitul.

Totodată, a solicitat și

dobânzile aferente potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 19/2005.

S-a mai reținut că, în

raport de dispozițiile art. 15 C. proc. pen., potrivit cărora constituirea de

parte civilă se face în fața instanței de judecată până la citirea actului de

sesizare, având în vedere faptul că la momentul constituirii de parte civilă nu

au fost solicitate aceste dobânzi, ele nu vor fi acordate.

S-a reținut că instanța

fiind sesizată numai cu privire la infracțiunea comisă de inculpatul P.I.

urmează a fi obligat numai acesta către partea civilă C.J.P. Buzău.

Totodată, s-a reținut că

având în vedere că partea civilă nu a solicitat recuperarea sumelor în cadrul

procesului penal ceea ce înseamnă că va avea posibilitatea recuperării lor în

condițiile Legii nr. 19/2000, în baza art. 14, 15, 346 C. proc. pen., art.

998-999 C. civ., inculpatul P.I. va fi obligat la plata sumei de 195.759.250

lei despăgubiri civile către partea civilă C.S.P. Buzău.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul P.I. criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și a

solicitat în esență admiterea apelului, desființarea sentinței în latură civilă

în sensul de a fi obligat în solidar cu coinculpatul D.F.

Curtea de Apel Ploiești,

examinând sentința apelată în raport de situația de fapt reținută, de probele

administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele

conform art. 371 și art. 378 C. proc. pen., constată că apelul este nefondat.,

că situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii,

au fost corect reținute de prima instanță, fiind recunoscute în parte de

inculpat pe parcursul procesului penal, că probele administrate în cauză,

respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile de

martori, acte contabile, adeverințe de venituri și vechime, fișele individuale

de pensii, extrase de pe cărțile de muncă, declarațiile inculpatului și fișa de

cazier judiciar a acestuia, au fost bine analizate și interpretate de instanța

de fond.

S-a mai reținut că și

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei a fost bine individualizată atât ca întindere cât și ca

modalitate de executare, instanța de fond ținând cont de modalitatea concretă

de săvârșire a infracțiunilor, de pericolul social concret, de cuantumul

prejudiciului, de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este

cunoscut cu antecedente penale dar și de împrejurarea că a recunoscut și

regretat faptele comise.

Cu privire la apelul

declarat de inculpat în latură civilă, Curtea apreciază că instanța de fond, în

mod corect l-a obligat pe inculpat la despăgubiri civile în raport de

infracțiunile la care a fost condamnat cu precizarea că o parte dintre acestea

sunt „infracțiuni de prejudiciu” pentru care inculpatul trebuie să răspundă și

în latură civilă.

Așa fiind, prin decizia

penală nr. 343 din 20 noiembrie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I. împotriva sentinței penale nr. 49

din 29 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a formulat recurs, critica vizând greșita sa obligare la plata

despăgubirilor către partea civilă deși la săvârșirea faptei a participat și

inculpatul D.F., solicitând a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art.

1003 C. civ., în raport de dispozițiile art. 14 pct. 3 C. proc. pen.

Examinând cauza, prin prisma

motivului invocat cât și din oficiu, constată că recursul este fondat.

Este de observat că în apel,

critica inculpatului P.I. a vizat latura civilă a cauzei, solicitând să se facă

aplicarea dispozițiilor art. 1003 C. civ., privitoare la repararea pagubelor în

solidar.

S-a subliniat faptul că în

soluționarea laturii civile, instanța fondului reține că a fost sesizată numai

cu privire la infracțiunea comisă de inculpatul P.I., motiv pentru care a fost

obligat numai acesta la plata despăgubirilor civile către C.J.P. Buzău, deși

instanța a fost sesizată cu privire la infracțiunile săvârșite de inculpatul

D.F., în calitate de complice.

Cu toate acestea, instanța

de apel, în examinarea apelului pe latură civilă, se limitează a constata că

„instanța de fond în mod corect l-a obligat pe inculpat la despăgubiri civile

în raport de infracțiunea la care a fost condamnat”.

Cum latura civilă cuprinde

mai multe dispoziții, respectiv, cele cu privire la sechestru cu privire la

obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către persoane fizice, etc., iar

critica viza punctual solidaritatea răspunderii civile, instanța de apel nu a

răspuns criticii formulate.

Procedând astfel, a

pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică care urmează a fi casată, potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., fiind în

prezența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 343 din 20 noiembrie 2006 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Casează în totalitate

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului inculpatului P.I.

la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 martie 2007.