ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 772/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 454 din 27 septembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

admis contestația formulată de reclamantul O.I., a anulat Hotărârea nr. 21430

din 27 iunie 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și a

recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000,

în perioada 15 martie 1941 - 6 martie 1945 începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului din localitatea de domiciliu,

într-o altă localitate din motive de persecuție etnică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.J.P.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare recurenta a

arătat că intimatul - reclamant nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000

întrucât declarațiile martorilor nu specifică în concret refugiul

reclamantului.

Examinând cauza

și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Din declarațiile martorilor

B.I. și P.V., date în fața Instanței, rezultă că aceștia cunosc împrejurarea că

reclamantul, împreună cu mama sa au fost nevoiți să se refugieze din motive de

persecuție etnică din localitatea de domiciliu Palatca, în luna martie 1941 în

localitatea Chesău unde au locuit până în martie 1945, când au revenit în

localitatea de domiciliu.

Potrivit art. (1)

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, tară a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.C. împotriva sentinței nr. 454 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2008.