ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1382/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 505 din 18 iunie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta I.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, și pe cale de consecință, a anulat hotărârea nr. 22683 din 14 februarie 2008, emisă de pârâtă, obligând pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada iulie 1944 – martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2007. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor P.V.

și O.I., precum și actele de stare civilă ale reclamantei, atestă cu caracter unitar împrejurarea că aceasta, împreună cu părinții săi, s-a refugiat, în perioada iulie 1944 – martie 1945, din comuna Palatca, în localitatea Chesău, ca urmare a persecuțiilor etnice suferite.

Instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care, la rândul lor, sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiați prin hotărâri similare, fapt apreciat ca suficient, în susținerea și dovedirea persecuției etnice ale persoanelor pretins refugiate, astfel cum s-a reținut în deciziile nr. 4050 din 24 octombrie 2007 și nr. 4049 din 24 octombrie 2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție . Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că, potrivit pluralului legii sunt necesare două surse de informație care să indice împreună aceleași date, respectiv data plecării, localitatea de plecare, motivul plecării la calitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantei.

S-a susținut de asemenea că, în speță, fiind vorba de date insuficiente și contradictorii, acest fapt poate decide în defavoarea reclamantei, în condițiile în care se apreciază că declarațiile notariale, ca mijloc de probă, sunt dovezi precare ce pot face dovada numai până la înscrierea în fals și numai pentru aspecte care intră în puterea de verificare a notarului. În ceea ce privește împrejurarea că tot recurenta a recunoscut martorilor calitatea de refugiu, s-a susținut că această calitate este personală și trebuie riguros analizată pentru fiecare caz în parte.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate. În conformitate cu dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță, sunt îndeplinite aceste exigențe ale legii întrucât cei doi martori menționați mai sus, atât în declarațiile autentificate depuse la dosar, cât și în depozițiile date în fața instanței, au fost unanime în susținerile lor potrivit cărora intimata și familia acesteia s-au refugiat din comuna de domiciliu Palanca, în urma persecuției suferite după cedarea Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena, localitate în care s-au întors în martie 1945, martorii precizând că ei însuși au fost în aceeași situație și sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000, astfel cum atestă hotărârile emise de recurentă. Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000.

Față de considerentele expuse, constatând că, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 505 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.