ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 554/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 iunie 2006, reclamantul

B.A. a chemat în judecată pe pârâții I.P.J.D. și I.G.P.R., solicitând anularea

dispozițiilor din 25 aprilie 2006 și din 4 mai 2006, reintegrarea pe postul

reținut anterior și suspendarea efectelor celor două acte administrative

atacate, până la soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, măsura destituirii din poliție este excesivă,având în

vedere că nu a mai săvârșit abateri, că a avut rezultate bune și foarte bune în

activitatea profesională.

Reclamantul a mai arătat că

a fost premiat cu diverse sume ce se acordă polițiștilor care s-au evidențiat

prin obținerea de rezultate exemplare în activitate, iar în anul 2006 a fost avansat la gradul de agent principal.

Reclamantul consideră că nu

a adus atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului

instituției din moment ce la data săvârșirii faptei se afla în timpul său

liber.

Prin întâmpinare, pârâtul I.P.J.D.

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fiind respectat principiul

proporționalității prevăzut de art. 39 lit. e) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004.

Prin sentința nr. 217 din 22

iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 9564/2006, Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că în data de 8 martie

2006 agentul principal B.A. era planificat în serviciu, schimbul 3, orele 22

00

- 06

00

urmând a executa atribuțiunile în postul C.P. și B.M. împreună

cu ag. șef adj. B.M.

La

data respectivă, așa cum rezultă din buletinul posturilor, comanda Secției 3

Poliție a luat decizia ca agenții de siguranță publică să intre în serviciu mai

devreme, în intervalul 20

00

- 04

00

, sens în care s-a

încercat contactarea telefonică a reclamantului care nu a răspuns, astfel încât

s-a luat hotărârea ca acesta să fie introdus în post la orele 22

00

.

Deși

consumase băuturi alcoolice, agentul a hotărât să se prezinte la

serviciu, astfel că în jurul orei 21

40

s-a urcat la volanul autoturismului personal

marca D. și deplasându-se

spre serviciu în zona Institutului a virat la dreapta, pierzând controlul

autoturismului datorită neadaptării vitezei la condițiile meteo și a intrat în

coliziune cu autoturismul marca A. condus regulamentar de J.R.M.

Urmare a impactului, autoturismul reclamantului nu a mai putut fi pus în

mișcare, astfel încât agentul, îmbrăcat în uniformă, a mers împreună cu

conducătorul autoturismului cu care a intrat în coliziune, la Secția 3 Poliție Craiova, unde inspectorul C.R., constatând emanația alcoolică i-a

comunicat reclamantului că nu-i va permite

intrarea în serviciu.

Fără

a raporta evenimentul rutier în care a fost implicat și fără a solicita

învoirea invocată ca motiv al plecării de acasă, reclamantul a părăsit

subunitatea revenind la locul accidentului, unde se afla ofițerul de serviciu

de la Poliția Rutieră anunțat de familia lui J.R.M.

La recomandarea ofițerului de serviciu de la Politia Rutieră, reclamantul împreuna cu celălalt conducător auto, s-au prezentat în jurul

orei 23

00

la sediul Poliției din Câmpia Izlaz unde au așteptat

efectuarea verificărilor, care s-au produs în jurul orei 1

25

oră

până la care, reclamantul a părăsit sediul Poliției Rutiere, a trecut pe la

sediul Secției 3 Poliție cu intenția de a intra în serviciu, însă i s-a

comunicat că a fost trecut absent în buletinul postului și a revenit îmbrăcat

civil.

S-a stabilit de asemenea cu ocazia verificărilor efectuate de Consiliul

de disciplină că la data de 27 februarie 2006 șeful Secției 3 Poliție Craiova a

prelucrat prevederile programului I.G.P.R. - Direcția P.O.P. nr. 177252 din 10

februarie 2006 pentru prevenirea faptelor contrare codului de etică și

deontologie profesională, reclamantul semnând de luarea la cunoștință în

tabelul întocmit în acest sens la poziția 58.

Cu

prilejul acelorași verificări s-a stabilit și că reclamantul a mai fost

sancționat pentru abaterea săvârșită la data de 26 iunie 2004, constând în

adresarea de injurii unor colegi de serviciu, fiind sub influența băuturilor

alcoolice, cu mustrare scrisă conform dispoziției din 13 iulie 2004 și a fost

atenționat la data de 7 noiembrie 2005 de șeful secției de poliție cu privire

la modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale.

În

baza aspectelor stabilite, consiliul de disciplină a propus sancționarea

cu destituirea din poliție prin încheierea din 18

aprilie 2006.

Prin dispoziția din 25 aprilie 2006 Șeful I.P.J.D., a sancționat în

conformitate cu prevederile art. 58 alin. (1) lit. d) și art. 57 alin. (1) lit.

a) și b) din Legea 360/2002 privind statutul polițistului și art. 15

lit. b) și art. 17 lit. e) din Ordinul M.A.I. nr.

400/2004 privind regimul disciplinar al

personalului din M.A.I., pe ag.

principal B.A. cu destituirea din poliție pentru abaterea săvârșită în seara

zilei de 8 martie 2006, constând în conducere sub influența băuturilor

alcoolice și implicare într-un accident rutier în timp ce se deplasa către

sediul secției de poliție pentru a intra în serviciu.

Față de cele reținute, Instanța de Fond a constatat că sancțiunea

disciplinară a fost aplicată corect, iar dispoziția de destituire din funcție

este legală și temeinică.

Instanța de Fond și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 14 și art. 17

lit. a) - e) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, pentru

motivele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul consideră că măsura dispusă este prea aspră comparativ cu

fapta săvârșită, putându-se aplica, astfel cum a solicitat prin precizarea

acțiunii, o sancțiune mai ușoară, amânarea promovării în grade profesionale sau

funcții superioare sau trecerea într-o funcție inferioară.

Instanța de Fond a confirmat actele emise de intimați fără a raporta

fapta la activitatea desfășurată anterior de recurent.

Instanța a reținut că deși recurentul consumase băuturi alcoolice,

acesta a luat hotărârea să se prezinte la serviciu cu toate că inițial a fost

planificat pentru schimbul III, între orele 22

00

- 6

00

,

iar comanda Secției 3 Poliție a hotărât că ag. de siguranță publică să intre în

serviciu mai devreme, decalând schimburile, aspect ce nu i-a fost comunicat.

Sancțiunea disciplinară aplicată anterior nu mai putea fi luată în

considerare.

Intimații - pârâți I.P.J.D. și I.G.P.R. au formulat întâmpinare prin

care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind respectat

principiul proporționalității prevăzut de art. 39 lit. e) din Ordinul M.A.I. nr.

400/2004.

La termenul de judecată din 17 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și

Justiție a ridicat din oficiu excepția tardivității formulării recursului,

având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată recurentului în data de

17 iulie 2007, iar recursul a fost declarat în data de 16 august 2007, peste

termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Au fost încuviințate recurentului probe în apărare, pe excepția

tardivității formulării recursului.

Recurentul a depus la dosar copia cărții de identitate, din care rezultă

că domiciliul acestuia este în Municipiul Craiova, județul Dolj, comunicarea

hotărârii recurate făcându-se la o adresă greșită.

Prin urmare, se va respinge excepția tardivității formulării recursului.

Cu privire la recursul formulat urmează a se constata netemeinicia

acestuia.

Recurentul a săvârșit abaterea disciplinară în momentul în care se îndrepta

spre serviciu și nu în timpul liber astfel cum pretinde.

Recurentul se afla sub influența băuturilor alcoolice și din acest motiv

nu i s-a permis intrarea în serviciu.

Recurentul a mai săvârșit anterior o abatere disciplinară, constând în

adresarea de injurii unor colegi, fiind sub influența băuturilor alcoolice.

Recurentul nu a raportat evenimentul rutier.

În mod corect Instanța de Fond a constatat legalitatea și temeinicia

actelor administrative atacate, deoarece fapta agentului de poliție de a se

prezent la serviciu în stare de ebrietate, provocarea unui accident rutier

neraportat și părăsirea serviciului fără învoire se încadrează în categoria

faptelor disciplinare grave.

O asemenea faptă aduce cu certitudine atingere onoarei și probității

profesionale a polițistului.

Având în vedere și antecedentele comportamentale ale recurentului,

precum și consecințele faptei (impactul în presa locală, plata contravalorii a

două zile de muncă conducătorului autoturismului cu care reclamantul a intrat

în coliziune), se va aprecia că principiul proporționalității a fost respectat.

În consecință, apreciindu-se că motivele de recurs nu sunt întrunite, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității recursului.

Respinge recursul declarat

de B.A. împotriva sentinței civile nr. 217 din 22 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.