ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2008

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a, reclamantul N.C.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R. anularea dispoziției din 5 septembrie 2003 prin care s-a dispus destituirea sa din funcția publică deținută. Această instanță, prin sentința nr. 475 din 9 februarie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, care, la rândul său, prin sentința nr. 814 din 5 aprilie 2006, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în cauză au fost respectate prevederile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor, întrucât, prin încheierea din 8 august 2003, Consiliul de Disciplină a constatat temeinicia și legalitatea cercetării prealabile și a propus aplicarea sancțiunii disciplinare „destituirea din funcția publică avută”. În plus, instanța a arătat că, din analizarea probatoriului administrat în cauză, a rezultat că reclamantul a avut o comportare necorespunzătoare în societate, ce a adus atingere onoarei și probității profesionale a polițistului și chiar prestigiului instituției. De asemenea, instanța a menționat și faptul că cercetarea sub aspect penal a faptelor săvârșite nu are o înrâurire hotărâtoare asupra răspunderii disciplinare stabilite, întrucât răspunderea penală nu înlătură răspunderea disciplinară.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1732 din 22 martie 2007, a respins recursul declarat de N.C.F. împotriva sentinței anterior individualizate. În considerentele deciziei, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că la stabilirea sancțiunii aplicate recurentului s-a ținut seama de împrejurările în care au fost săvârșite abaterile disciplinare, de gravitatea și consecințele acestora, de gradul de vinovăție al polițistului. Pe de altă parte, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ. Astfel, împrejurarea că împotriva recurentului s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. nu conduce la concluzia că această urmărire penală ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urmează a se da în cauza ce are ca obiect anularea dispoziției de destituire din funcția publică pentru mai multe abateri disciplinare. Mai mult, înlăturarea răspunderii penale pentru fapta săvârșită, care poate îmbrăca forma unei răspunderi disciplinare, nu înlătură automat răspunderea disciplinară. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul N.C.F. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1732 din 22 martie 2007, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esență, că prin ordonanța pronunțată în dosarul penal nr. 8318/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București a dispus, în raport de prevederile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea sa de sub urmărire penală, întrucât faptei pentru care a fost cercetat penal îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția. În dovedirea cererii, revizuentul a depus la dosar ordonanța în discuție. Au fost atașate dosarele în care au fost pronunțate hotărârile contestate. Examinând cererea de revizuire, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi admisă, pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, reglementată de C. proc. civ., în art. 322, stabilindu-se în mod expres și limitativ cele nouă motive de revizuire. Conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speța dedusă judecății, prin actul nou invocat de revizuent - ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București pronunțată în dosarul penal nr. 8318/P/2006 - s-a dispus, în raport de prevederile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea acestuia de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 coroborat cu art. 194 alin. (1) C. pen., întrucât faptei pentru care a fost cercetat penal îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția. Înalta Curte reține însă că scoaterea de sub urmărire penală a revizuentului pentru fapta descrisă în ordonanța procurorului nu înlătură și răspunderea disciplinară a acestuia, care a fost antrenată în urma săvârșirii mai multor abateri disciplinare.

Așadar, actul nou invocat în cauză de către revizuent nu este de natură să determine schimbarea soluției pronunțate de instanța de contencios administrativ în ceea ce privește sancțiunea disciplinară aplicată acestuia. Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de N.C.F. împotriva deciziei nr. 1732 din 22 martie 2007 pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 6377/2/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de N.C. împotriva deciziei nr. 1732 din 22 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.