ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2008

HOTĂRÂRE
06.06.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a, reclamantul N.C.F. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul I.G.P.R. anularea dispoziției din 5 septembrie 2003 prin care s-a dispus

destituirea sa din funcția publică deținută.

Această instanță, prin

sentința nr. 475 din 9 februarie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, care, la rândul său, prin sentința nr. 814

din 5 aprilie 2006, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că în cauză au fost respectate prevederile art. 59 alin. (1)

din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor, întrucât, prin încheierea

din 8 august 2003, Consiliul de Disciplină a constatat temeinicia și legalitatea

cercetării prealabile și a propus aplicarea sancțiunii disciplinare „destituirea

din funcția publică avută”. În plus, instanța a arătat că, din analizarea probatoriului

administrat în cauză, a rezultat că reclamantul a avut o comportare necorespunzătoare

în societate, ce a adus atingere onoarei și probității profesionale a polițistului

și chiar prestigiului instituției. De asemenea, instanța a menționat și faptul că

cercetarea sub aspect penal a faptelor săvârșite nu are o înrâurire hotărâtoare

asupra răspunderii disciplinare stabilite, întrucât răspunderea penală nu înlătură

răspunderea disciplinară.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1732

din 22 martie 2007, a respins recursul declarat de N.C.F. împotriva sentinței anterior

individualizate.

În considerentele deciziei,

instanța de control judiciar a reținut, în esență, că la stabilirea sancțiunii aplicate

recurentului s-a ținut seama de împrejurările în care au fost săvârșite abaterile

disciplinare, de gravitatea și consecințele acestora, de gradul de vinovăție al

polițistului. Pe de altă parte, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite

condițiile pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 244 pct. 2 C. proc.

civ. Astfel, împrejurarea că împotriva recurentului s-a început urmărirea penală

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 194

alin. (1) C. pen. nu conduce la concluzia că această urmărire penală ar putea avea

o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urmează a se da în cauza ce are ca obiect

anularea dispoziției de destituire din funcția publică pentru mai multe abateri

disciplinare. Mai mult, înlăturarea răspunderii penale pentru fapta săvârșită, care

poate îmbrăca forma unei răspunderi disciplinare, nu înlătură automat răspunderea

disciplinară.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, petentul N.C.F. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1732 din 22

martie 2007, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuentul a arătat, în esență, că prin ordonanța pronunțată în dosarul penal

nr. 8318/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București a dispus,

în raport de prevederile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., scoaterea sa de sub urmărire penală, întrucât faptei pentru care a fost cercetat

penal îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția.

În dovedirea cererii,

revizuentul a depus la dosar ordonanța în discuție.

Au fost atașate dosarele

în care au fost pronunțate hotărârile contestate.

Examinând cererea de revizuire,

în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu

poate fi admisă, pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

Revizuirea reprezintă

o cale extraordinară de atac, de retractare, reglementată de C. proc. civ., în

art. 322, stabilindu-se în mod expres și limitativ cele nouă motive de revizuire.

Conform art. 322 pct.

5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci

când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat

hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speța dedusă judecății,

prin actul nou invocat de revizuent - ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria

sectorului 5 București pronunțată în dosarul penal nr. 8318/P/2006 - s-a dispus,

în raport de prevederile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., scoaterea acestuia de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 26 coroborat cu art. 194 alin. (1) C. pen., întrucât faptei pentru

care a fost cercetat penal îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii,

respectiv vinovăția.

Înalta Curte reține însă

că scoaterea de sub urmărire penală a revizuentului pentru fapta descrisă în ordonanța

procurorului nu înlătură și răspunderea disciplinară a acestuia, care a fost antrenată

în urma săvârșirii mai multor abateri disciplinare.

Așadar, actul nou invocat

în cauză de către revizuent nu este de natură să determine schimbarea soluției pronunțate

de instanța de contencios administrativ în ceea ce privește sancțiunea disciplinară

aplicată acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte,

în temeiul art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de

N.C.F. împotriva deciziei nr. 1732 din 22 martie 2007 pronunțată de această instanță

în Dosarul nr. 6377/2/2004.

Respinge cererea de revizuire

formulată de N.C. împotriva deciziei nr. 1732 din 22 martie 2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-03-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1732/2007
.F. ca neîntemeiată. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut, în esență că potrivit art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor „sancțiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea prealabilă și după cons
ÎCCJ 2008-05-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1995/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 noiembrie 2003 pe rolul Tribunalului București, reclamantul N.A.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.G.
ÎCCJ 2008-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 243/2008
critica vizând nesoluționarea cererii de anulare a dispoziției nr. 3394/2006 a I.G.P.R. Astfel, Instanța de Fond a analizat existența abaterii disciplinare și criteriile avute în vedere la individualizarea sancțiunii, apreciind că vinovăția
ÎCCJ 2006-04-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1272/2006
uri doveditoare ce nu au putut fi înfățișate de parte, la momentul soluționării recursului declarat, la acel moment nefiind în posesia lor. Cererea de revizuire urmează a fi, deci, încuviințată și ca o consecință, se va dispune schimbarea î
ÎCCJ 2007-04-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2236/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 februarie 2003, reclamantul N.R.C. a chemat în judecată pe pârâții I.G.P.F., M.A.I., D.P.F.T. și I.J.P.F.T. solicitând an
Sursă