ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra cererii de revizuire
de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
București, secția a VIII-a, reclamantul N.C.F. a solicitat în contradictoriu cu
pârâtul I.G.P.R. anularea dispoziției din 5 septembrie 2003 prin care s-a dispus
destituirea sa din funcția publică deținută.
Această instanță, prin
sentința nr. 475 din 9 februarie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Curții de Apel București, care, la rândul său, prin sentința nr. 814
din 5 aprilie 2006, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că în cauză au fost respectate prevederile art. 59 alin. (1)
din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor, întrucât, prin încheierea
din 8 august 2003, Consiliul de Disciplină a constatat temeinicia și legalitatea
cercetării prealabile și a propus aplicarea sancțiunii disciplinare „destituirea
din funcția publică avută”. În plus, instanța a arătat că, din analizarea probatoriului
administrat în cauză, a rezultat că reclamantul a avut o comportare necorespunzătoare
în societate, ce a adus atingere onoarei și probității profesionale a polițistului
și chiar prestigiului instituției. De asemenea, instanța a menționat și faptul că
cercetarea sub aspect penal a faptelor săvârșite nu are o înrâurire hotărâtoare
asupra răspunderii disciplinare stabilite, întrucât răspunderea penală nu înlătură
răspunderea disciplinară.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1732
din 22 martie 2007, a respins recursul declarat de N.C.F. împotriva sentinței anterior
individualizate.
În considerentele deciziei,
instanța de control judiciar a reținut, în esență, că la stabilirea sancțiunii aplicate
recurentului s-a ținut seama de împrejurările în care au fost săvârșite abaterile
disciplinare, de gravitatea și consecințele acestora, de gradul de vinovăție al
polițistului. Pe de altă parte, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite
condițiile pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 244 pct. 2 C. proc.
civ. Astfel, împrejurarea că împotriva recurentului s-a început urmărirea penală
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 194
alin. (1) C. pen. nu conduce la concluzia că această urmărire penală ar putea avea
o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urmează a se da în cauza ce are ca obiect
anularea dispoziției de destituire din funcția publică pentru mai multe abateri
disciplinare. Mai mult, înlăturarea răspunderii penale pentru fapta săvârșită, care
poate îmbrăca forma unei răspunderi disciplinare, nu înlătură automat răspunderea
disciplinară.
Prin cererea înregistrată
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal, petentul N.C.F. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1732 din 22
martie 2007, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii,
revizuentul a arătat, în esență, că prin ordonanța pronunțată în dosarul penal
nr. 8318/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București a dispus,
în raport de prevederile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.
pen., scoaterea sa de sub urmărire penală, întrucât faptei pentru care a fost cercetat
penal îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția.
În dovedirea cererii,
revizuentul a depus la dosar ordonanța în discuție.
Au fost atașate dosarele
în care au fost pronunțate hotărârile contestate.
Examinând cererea de revizuire,
în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu
poate fi admisă, pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Revizuirea reprezintă
o cale extraordinară de atac, de retractare, reglementată de C. proc. civ., în
art. 322, stabilindu-se în mod expres și limitativ cele nouă motive de revizuire.
Conform art. 322 pct.
5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel
sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci
când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri
doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o
împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat
hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speța dedusă judecății,
prin actul nou invocat de revizuent - ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria
sectorului 5 București pronunțată în dosarul penal nr. 8318/P/2006 - s-a dispus,
în raport de prevederile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.
pen., scoaterea acestuia de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prevăzute de art. 26 coroborat cu art. 194 alin. (1) C. pen., întrucât faptei pentru
care a fost cercetat penal îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii,
respectiv vinovăția.
Înalta Curte reține însă
că scoaterea de sub urmărire penală a revizuentului pentru fapta descrisă în ordonanța
procurorului nu înlătură și răspunderea disciplinară a acestuia, care a fost antrenată
în urma săvârșirii mai multor abateri disciplinare.
Așadar, actul nou invocat
în cauză de către revizuent nu este de natură să determine schimbarea soluției pronunțate
de instanța de contencios administrativ în ceea ce privește sancțiunea disciplinară
aplicată acestuia.
Prin urmare, Înalta Curte,
în temeiul art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de
N.C.F. împotriva deciziei nr. 1732 din 22 martie 2007 pronunțată de această instanță
în Dosarul nr. 6377/2/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de N.C. împotriva deciziei nr. 1732 din 22 martie 2007 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 6 iunie 2008.