ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5855/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

judecată

1.1.

Obiect

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la

26 iulie 2006, reclamantul R.V. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții

Partidul Democrat și D.D., să se constate că

reclamantul și alți 260 de

membri fondatori

au înființat în 26 decembrie 1989 în sediul fostului CC. al P.C.R. în cabinetul

nr. 1 al fostului președinte Nicolae Ceaușescu, Partidul Democrat Român

(Partidul Democrat din România); să se constate

calitatea reclamantului de membru

fondator

al Partidului Democrat, președinte al Partidului Democrat Român la data

înființării;

să se constate că în lista nominală a membrilor fondatori ai Partidului

Democrat depusă în dosarul nr. 6/1990 la Tribunalul municipiului București,

care cuprinde un număr de 41 de persoane, 28 au nume maghiare, numele unor

cetățeni străini, fără semnătură, adresă sau serie de acte de identitate.

1.2.

În fapt

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantul este

unul

dintre participanții reali

la Revoluția Română din decembrie 1989 și în noaptea de 25/26 decembrie 1989

împreună cu alte persoane a decis înființarea Partidului Democrat Român.

În aceeași noapte s-a redactat un comunicat prin care cetățenii români

urmau să fie încunoștințați asupra constituirii acestei formațiuni politice, și

căruia i s-a citire în

aceeași

noapte de la balconul CC. al P.C.R.

Ulterior, actele de

înființare au fost sustrase iar acțiunea de înregistrare a Partidului Democrat

a fost deturnată.

1.3.

În drept

Reclamantul și-a întemeiat în

drept acțiunea pe dispozițiile art. 111 C proc. civ.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 257 din 19 februarie 2007 Tribunalul București,

secția a

V-a civilă, a respins

acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a

hotărî astfel prima instanță a reținut că art. 4 din Decretul-lege nr.

8/1989, înregistrarea partidelor politice se face

la Tribunalul municipiului București.

Legea nr. 27/1996 reglementează în art. 17 și următoarele procedura

specială a

înregistrării

partidelor politice stabilind și posibilitatea persoanelor interesate de a

interveni în proces.

De asemenea,

Legea nr. 14/2003 reglementează în art. 17 și următoarele

procedura specială a înregistrării partidelor

politice stabilind și posibilitatea persoanelor

fizice în proces.

În speță, nu

s-a urmat nici procedura de înscriere și respectiv de reînscriere și

nici procedura de contestare a altei formațiuni

politice, reglementată prin legi speciale.

3.

Hotărârea

instanței de apel

Prin decizia

nr. 585A din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

fost respins ca nefondat apelul declarat de

reclamant.

Instanța de apel a arătat că „atât în practică cât și în

jurisprudență" s-a statuat că prin

intermediul cererilor în constatare nu se poate solicita constatarea

unei situații de fapt, consecința în cazul acesta fiind respingerea cererii ca

inadmisibilă.

Instanța

de fond a avut în vedere tocmai această împrejurare atunci când a soluționat

cauza în baza excepției

inadmisibilității cererii, deoarece solicitarea reclamantului este în

sensul constatării unei situații de fapt și

nu a unui drept.

Prin trimiterea la textele

referitoare la procedura de înființare și autorizare a

funcționării partidelor din România, s-a dorit a se preciza că

reclamantul își putea apăra

drepturile

rezultate din constituirea partidului pe calea unei acțiuni în realizare.

4.

Recursul

4.1.Motive

Reclamantul

a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., prin care, după ce a expus

situația de fapt arătată în cererea de chemare în judecată, a formulat

următoarele critici:

Art.

111 C. proc. civ. are în vedere faptul că acțiunea în constatare nu poate fi

primită

dacă partea poate cere

realizarea dreptului, ori în cauză reclamantul nu mai poate cere

realizarea dreptului potrivit procedurilor de

autorizare și înființare a funcționării partidelor

deoarece a pierdut aceste termene datorită

evenimentelor din perioada de tranziție, respectiv

din anul 1990 când asupra sa s-au făcut presiuni.

Mai mult, la începutul anului 1990 a fost

reținut în Franța de către anumiți indivizi din România care l-au

avertizat să nu mai vină în

România și să conteste înființarea

Partidului Democrat Român.

În mod greșit au

considerat instanțele de judecată că reclamantul dorește să

dovedească o situație de fapt, în acțiune

reclamantul precizând că dorește să se stabilească

dreptul său de membru fondator și președinte al

Partidului Democrat Român.

4.2. Analiza făcută de instanța

de recurs

Recursul nu este întemeiat

pentru următoarele considerente:

Conform art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă

cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu

poate fi primită dacă partea

poate

cere realizarea dreptului.

Textul

impune, pentru admisibilitatea acțiunii în constatare, îndeplinirea cumulativă

a

următoarelor condiții:

reclamantul să justifice un interes; să ceară să se constate existența sau

neexistența unui drept; să nu se poată cere realizarea dreptului a cărui

constatare se solicită.

În speță, sunt îndeplinite numai primele două condiții. Interesul

reclamantului de a obține recunoașterea înființării unui partid, al cărui

președinte susține că este, apare evident, folosul practic urmărit de acesta

nefiind pus la îndoială nici de instanțele de fond.

Pe

de altă parte, este real că reclamantul a urmărit recunoașterea unui drept, iar

nu a

unui

fapt, constituirea unui partid politic dând naștere la drepturi și obligații,

deci s-ar fi

constatat un raport

juridic.

Nu

este însă îndeplinită condiția privitoare la lipsa unei acțiuni în realizare

prin

intermediul căreia să fie

valorificat dreptul.

Pentru dobândirea personalității juridice de către un partid politic

este necesar să se

parcurgă procedurile de înregistrare impuse prin mai multe legi

speciale care s-au succedat

în

timp, Decretul-lege nr. 8/1989, Legea nr. 27/1996 și, în prezent, Legea nr.

14/2003.

Așadar, aceasta este singura

acțiune, în „realizare", la care trebuie să recurgă cei care doresc

să

obțină recunoașterea înființării unui partid politic.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au

făcut aplicarea

și interpretarea

corectă a prevederilor legii materiale incidente, astfel încât nu sunt

îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va

fi respins ca nefondat,

cu

consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.V. împotriva

deciziei nr. 585A din 1 octombrie 2007 a

Curții de Apel București, secția III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2008.