ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 288/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 288/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub

nr. 5103/3/2014, la data de 14 februarie 2014, reclamanții C.C., D.S., P.V.,

P.N., B.T. și V.G., au solicitat înregistrarea în Registrul Partidelor Politice

din România a P.C. R., al cărui Program și Statut au fost întocmite în

conformitate cu prevederile Legii nr. 14/2003 republicată, a prevederilor

Constituției, ale Legii Siguranței Naționale și prevederile Declarației

Universale a Drepturilor Omului adoptată de O.N.U. la 10 decembrie 1948.

La data de 04 aprilie 2014, P.C.R.

prin președinte I.P. și I.P., în calitate de președinte al P.C.R. au formulat,

în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003,

republicata, cu modificările și completările ulterioare și al art. 61 și 62 din

C. proc. civ., cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat

a-interveni în cauza ce face obiectul dosarului susmenționat solicitând

admiterea cererii de intervenție și respingerea acțiunii ce face obiectul

dosarului ca vădit ilegală.

Prin sentința nr. 564 din 12 mai 2014

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a anulat, ca netimbrată, cererea de

intervenție principală formulata de intervenienții P.C.R., prin președinte

I.P., și respective, I.P., în calitate de președinte al P.C.R. și a respins, ca

neîntemeiată, cererea principală.

Pentru a statua astfel, prima instanță

a reținut că solicitarea reclamanților nu îndeplinește urfa dintre condițiile

prevăzute de art. 18 lit. f) din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice,

respectiv, aceștia nu au depus la dosar deschiderea contului bancar, document

enumerat ca necesar în dosarul constitutiv al partidului;

În ce privește condițiile substanțiale

de constituire a partidului, tribunalul a constatat că, potrivit art. 2 din

Statutul formațiunii politice, „însemnul partidului ca și semnul electoral este

reprezentat de însemnele celor trei clase sociale reprezentative;:

muncitorimea, țărănimea și intelectualitatea, respectiv ciocanul, secera și

cârtea (...). De asemenea, potrivit art. 21 din Statut, „organizația de bază

cuprinde minim 3 membri și se constituie în cadrul blocurilor și cvartalurilor

de locuințe, al grupelor de case, în cartiere, sate, de regulă, pe raza

secțiilor de votare. Se pot înființa și organizații pe criterii

socio-profesionale, dar numai cu aprobarea organului județean sau central, după

caz".

Din ansamblul dispozițiilor statutare

și cu precădere din interpretarea celor redate mai sus, Tribunalul a reținut că

unul dintre criteriile pe care este întemeiat și organizat partidul este acela

al apartenenței la o categorie socio-profesională, fapt interzis expres de art.

4 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 (Sunt interzise constituirea de structuri ale

partidelor politice după criteriul locului de muncă, precum și desfășurarea de

activități politice la nivelul operatorilor economici sau al instituțiilor

pițblice"). De asemenea, art. 4 alin. (1) din același act normativ impune

ca partidele politice să fie organizate și să funcționeze după criteriul

administrativ-teritorial, ceea ce nu se regăsește în prevederile statutare ale

partidului, care permite organizarea de formațiuni de bază la nivelul

condormniilor, cartierelor și pe criteriul arondismentelor secțiilor de votare,

ceea ce de asemenea contravine legii.

Prin urmare, față de dispozițiile

legale citate mai sus, formațiunea politică a cărei înregistrare se solicită nu

respectă cerințe de principiu instituite de Legea partidelor politice.

Prin Decizia nr. 444/A din 20

octombrie, 2014 Curtea de Apel. București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul reclamanților

împotriva sentinței mai sus-rnenționate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a reținut că tribunalul a examinat cererea de chemare în judecată din

perspectiva exigențelor Legii nr. 14/2003, a prevederilor legii fundamentale, a

practicii judiciare naționale și comunitare, sesizând, în mod corect că, pentru

a încuviința cererea de înființare a noului partid politic, trebuie demonstrate

atât întrunirea cerințelor formale instituite de norma specială cât și a celor

de fond. In acest context, tribunalul a sesizat, în mod corect, că pe rolul

instanțelor de judecată au mai existat cereri de înregistrare a P.C.R. cererile

au fost formulate de către alte persoane mandatate în scopul promovării

acțiunii iar instanțele au analizat cererea de reorganizare a P.C.R. ca și

continuator al fostului partid comunist cu aceeași denumire chiar dirs

perspectiva insecurității raporturilor juridice în contextul reglementării

instituite prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 14/2003.

Prin urmare, aspectele relative la

acest criteriu au fost preluate de instanța de fond ca fiind dezlegate cu

putere de lucru judecat pentru prezenta cauză.:

Deși prin cererea de față se solicită

instanței să dispună, de această dată, înființarea unui nou partid politic,

solicitarea s-a fundamentat pe aceleași susțineri, în esență, ocolindu-se

terminologia de continuator ale fostului partid comunist scos în afara legii în

decembrie 1989.

Deși se susține că sigla noului partid

conține un element distinct, și anume cartea (reprezentând intelectualitatea),

alăturată secerii și ciocanului, noul statut și programul sunt, așa cum a

reținut și prima instanță, enunțiative, cuprind enumerări ale unor principii de

ordin general, care nu pot fi verificate, sub aspectul legalității, de instanța

de judecată, din perspectiva soluțiilor concrete, concordante principiilor

democratice constituționale, pe care le propune noul partid;

În apel, se susține că partidul a

cărui înființare se solicită are beneficiului pragului de susținători prevăzut

de art. 19 din Legea nr. 14/2003, însă în dovedirea acestei susțineri

reclamanții se prevalează de mvocarea aceleiași liste de susținători care a

fost depusa și în Dosarul cu nr. 40043/3/2012 soluționat irevocabil prin

Decizia nr. 1225 din 16 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă. Obiectul acelui dosar era reprezentat de reorganizarea

P.C.R ca și continuator al fostului P.C.R.

Listele cu semnături din județele

Alba, Argeș, Bacău, Bihor, Bistrița Nasăud, Brăila, Buzău, Dâmbovița, Dolj,

Galați, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomița, Iași, Ilfov, Maramureș,

Mureș, Neamț, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiș,

Tulcea, Vaslui și Vâlcea reprezintă adeziunile exprimate exclusiv pentru

reorganizarea P.C.R., respectiv cele care au fost analizate în Dosarul nr.

40043/3/2012, iar nu adeziuni în scopul înființării noului partid cu statutul,

programul, sigla menționate în prezenta cauză.

Pe de altă parte, Ia data de 07 iulie

2010, P.A.S. a solicitat instanței înregistrarea iîn registrul partidelor

politice a modificării intervenite în denumirea partidului respectiv, în P.C.R.

Prin Decizia nr. 103 din 31 ianuarie

2011, Curtea de Apel București, secția a IIl-a civilă, a soluționat irevocabil

această cerere arătând că semnul permanent adoptat produce o confuzie asupra

identității partidului și a analizat temeinicia unei asemenea solicitări și

din;perspectiva impactului denumirii în privința ordinii publice.

Denumirea noului partid, a cărei

înființare se solicită în cauza pendinte, este identică cu cea a fostului

P.C.R. iar această denumire a mai fost supusă analizei instanțelor.

Din acest motiv, instartța de apei a

apreciat că cererea nu se conformează cerințelor art. 5 im Legea nr. 14/2003

care prevăd că fiecare partid trebuie să aibă o denuniire distinctă, care să îl

deosebească de cele înființate anterior.

Împotriva acestei decizii au formulai

recurs reclamanții C.C., D.S., P.V., P.N., B.T. și V.G., formulând următoarele

critici:

conform legii (art. 488 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ.), nefiind

respectate dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în

sensul că judecata cauzei s-a realizat de către un cooiplet incompatibil,

judecătoarele carte au soluționat cauza fiind aceleași care au pronunțat

sentința nr. 1225 din 16 iulie 2013 în Dosarul nr. 40043/3/2012, dosar în care

s-a pronunțat o hotărâre similară, litigiul purtându-se între aceleași părți și

având același obiect.

În cadrul acestui motiv de recurs,

reclamanții învederează și anumite aspecte de fond legate de faptul că în mod

greșit instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unui cont

bancar, în condițiile în care o atare dovadă există la dosar; în mod; greșit

instanța de apel reține că fostul P.C.R. ar fi fost desființat ori scos în

afara legii, întrucât din adresa primită de la Arhivele Naționale rezultă că

acest partid s-a autodesflmțat prin neînregistrare de către membrii din

conducerea sa, în conformitate cu Legea nr. 14/2003; în mod nejustificat s-a

apreciat că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 10-24 din Legea nr.

14/2003; în mod greșit s-a reținut că partidui a cărui înregistrare se solicită

ar fi identic cu fostul partid comunist, întrucât nu există nicio similitudine

între cele două formațiuni (nici în pian ideologic, nici în plan

organizatoric); în mod greșit s-a reținut că listele de semnături au fost

analizate în Dosarul nr. 40043/3/2012 al cărui obiect era reorganizarea P.C.R.

ca și continuator al fostului P.C.R., întrucât scopul Comitetului de

Reorganizare a P.C.R. înființat de reclamanți în 2010 nu urmărea înscrierea

fostului partid comunist, ci a unui nou partid comunist, având aceeași

denumire; în mod greșit s-a reținut că din statutul partidului ar rezulta că

acesta avea drept scop activități de natură totalitară sau extremistă, aspect

contrazis de prevederea clară din program conform căreia „P.C.R. va promova

interesul național nu confruntarea civică".

la un proces echitabil (art. 488 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ.) astfel

cum este reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

iar nerespectarea dreptului la un proces echitabil reprezintă un exces de

putere.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ea

recurs, a procedat, la data de 8 decembrie 2014, la întocmirea raportului

asițpra admisibilității în principiu a recursului, prin raportul întocmit

constatându-se că decizia, obiect al prezentei căi de atac, nu face parte din

categoria hotărârilor judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Completul de filtru C3, constatând că

raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, i

prin rezoluția din 8 decembrie 2014, comunicarea raportului părților, pentru-ca

acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Prin punctul de vedere formulat la

data de 18 decembrie 2014, recurenții-reclamanți au arătat că hotărârea nu este

exceptată de lege de la exercitarea căii de atac a recursului, sens în care se

impune admiterea acestuia potrivit motivelor formulate în memoriul de recurs.

Recurenții-reclamanți au mai arătat

că;doar pentru faptul că hotărârea instanței de apel este definitivă și legea

specială nu reglementează calea de atac a recursului nu se poate interpreta că

o atare hotărâre nu poate fi supusă recursului, atât timp cât chestiunile

deduse judecății se circumscriu motivelor reglementate de dispozițiile art. 488

Noul C. proc. civ.

Cu privire la fondul cauzei,

recurenții-reclamanți au anexat un material intitulat „P.P." din care

rezultă că la data de 16 noiembrie 1990 reprezentanții fostului P.C.R., prin

fuziune cu P.D.M., au format P.S.M. care s-a unit, prin absorbție, cu P.S.D. în

anul 2003, astfel încât nucleul de bază al fostului P.C.R. se regăsește în

prezent în cadrul P.S.D.

În acest sens, recurenții-reclamanți

apreciază că nu mai puteau să înregistreze fostul P.C.R., întrucât acesta se

transformase în P.S.D., iar față de această situație afirmația instanței că

P.C.R. fusese scos în afara legii nu se mai susține.

S-a acordat termen pentru judecarea

recursului la data 28 ianuarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., rară citarea părților.

Analizând cauza, Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4

Noul C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără

drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu

pot;fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter

inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 18

alin. (1) din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice actualizată stabilesc că

instanța competentă să hotărască asupra cererii de înregistrare a unui partid

politic este Tribunalul București.

Potrivit art. 21 alin. (2) din același

act normativ astfel cum a fost modificat prin dispozițiile art. 45 alin. (1) și

art. 82 din Legea nr. 76/2012 începând cu data intrării în vigoare a Noul C.

proc. civ., „împotriva deciziei Tribunalului București pot face apel la Curtea

de Apel București, în termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevăzute

la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevăzute la

art. 20 alin. (2)", iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol „Decizia

Curții de Apel București, este definitivă".

Calea de atac a apelului astfel cum

este reglementată de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 a

fost exercitată și soluționată prin Decizia nr. 444/A din 20 octombrie 2014 a

Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Prin urmare, în raport de conținutul

dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat

este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București fiind una

definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc.

civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe caiea recursului.

Contrar susținerilor

recurenților-reclamanți exprimate prin punctul de vedere formulat la raportul

de admisibilitate, încadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de

art. 488 Noul C. proc. civ. nu conduce, în mod automat, la admisibilitatea căii

de atac, dacă hotărârea față de care se formulează criiicije de nelegajitate nu

se înscrie m categoria hotărârilor judecătorești împotriva cărora se poate

exercita calea extraordinară de atac a recursului.

Față de cele arătate, priticile deduse

judecății prin intermediul motivelor de recurs nu se mal impun a fi analizate,

pentru considerentele menționate, Înalta Curte urmând să respingă, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanții C.C., D.S., P.V., P.N., B.T. și

V.G. împotriva Deciziei nr. 444/A din 20 octombrie 2014 pronunțată în Dosar nr.

5103/3/2014 de Curtea de Apel Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de recurenții-reclamanți C.C, cu domiciliul în București, sector 6,

D.S., cu domiciliul în București, sector 6, P.V., cu domiciliul în București,

P.N., cu domiciliul în București, sector 5, B.T., cu domiciliul în București,

sector 6 și V.G., cu domiciliul în Călărași, județ Călărași, împotriva Deciziei

nr. 444/A din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel București, sectia a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu

intimatii-intervenienți P.C.R. cu sediul în București, sector 2 și I.P. cu domiciliul

în București, sector 3.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 28

ianuarie 2015.