ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1288/2019

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința nr. 27/DEC/P din 23 aprilie 2018, a admis cererea formulată de petentul Partidul "H.", prin Președinte, și împuterniciți A. și B.. A dispus înregistrarea Partidului "H." în Registrul Partidelor Politice al Tribunalului București. A respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenție formulate de intervenienții C., D. și E.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul C.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la data de 19 iunie 2018, sub nr. x/2018.

La data de 9 octombrie 2018, F. a formulat cerere de intervenție principală, întemeiată pe dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 și pe cele ale art. 66 C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea cererii de înregistrare a Partidului "H." în Registrul Partidelor Politice.

Prin cererea de intervenție principală depusă la data de 3 decembrie 2018, G. a formulat aceeași solicitare, indicând aceleași prevederi legale.

Prin încheierea din data de 4 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție formulate de F. și G.

La 29 ianuarie 2019, F. a declarat recurs împotriva încheierii din data de 4 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 542 din 7 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de intervenientul F. împotriva încheierii din 4 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în actul normativ menționat.

Conform prevederilor art. 25 alin. (2) lit. a) din același act normativ, se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

De asemenea, s-a reținut că art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, s-a arătat că prin rezoluția completului din 12 februarie 2019 a fost stabilit termen de judecată a recursului la data de 21 februarie 2019. Totodată, s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

La data de 21 februarie 2019 recurentul a transmis, prin poșta electronică, cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, solicitând reducerea acesteia.

În raport de pretenția formulată de petent, de scopul urmărit prin promovarea cererii deduse judecății, constând în reducerea taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a calificat cererea ca fiind de acordare a ajutorului public judiciar, stabilind termen pentru soluționarea acesteia la data de 21 februarie 2019.

Prin încheierea din 21 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus constituirea unui dosar asociat în vederea soluționării cererii de ajutor public judiciar în ședința din camera de consiliu din 21 februarie 2019 și, pentru ca petentul să aibă posibilitatea de a lua cunoștință de soluția instanței de recurs asupra cererii formulate, a dispus amânarea judecării căii de atac declarate la data de 7 martie 2019.

Prin încheierea din 21 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru, formulată de petentul F.

S-a reținut că încheierea a fost comunicată petentului la data de 27 februarie 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

S-a constatat că până la termenul de judecată acordat pentru soluționarea recursului, anume 7 martie 2019, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului.

Deși acesta a depus la dosar, la data de 7 martie 2019, cerere de amânare a judecării cauzei, susținând că a atacat încheierea din camera de consiliu din data de 21 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018, s-a arătat că din înscrisurile anexate nu rezultă că a formulat cerere de reexaminare, în condițiile prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Față de aceste aspecte, constatând că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, stabilită în sarcina sa pentru soluționarea recursului, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de intervenientul F. împotriva încheierii din 4 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii intervenientul F. a formulat, la data de 26 martie 2019, contestație în anulare.

Prin prisma motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., anume că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, contestatorul arată că instanța de recurs a dispus obligarea sa la plata unei taxe judiciare de timbru, măsură împotriva căreia a înțeles să formuleze cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formându-se în acest sens Dosarul nr. x/2018, în care instanța, prin încheierea din 21 februarie 2019, a dispus respingerea cererii, cu drept de reexaminare în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

Contestatorul învederează că a formulat în termen legal cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 21 februarie 2019, astfel cum rezultă din confirmarea de primire AR 29879348713/05.03.2019, constituindu-se în acest sens Dosarul nr. x/2018.1, cu termen de judecată la data de 16 mai 2019.

Se arată că instanța de judecată învestită cu soluționarea recursului, dintr-o eroare, a procedat la judecarea cererii de recurs la data de 7 martie 2019, fără a aștepta soluționarea cererii de reexaminare cu privire la taxa judiciară de timbru.

Totodată, contestatorul critică faptul că deși a solicitat instanței amânarea cauzei, motivat de aspectul că situația timbrajului nu era încă clarificată, instanța de recurs a procedat la judecarea cauzei, anulând cererea de recurs ca netimbrată.

Înalta Curte constată că poate fi examinată contestația în anulare din perspectiva motivelor contestației în anulare prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Contestația în anulare este nefondată, în considerarea argumentelor ce succedă:

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noțiunea de "greșeală materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În oricare dintre situații, pretinsa greșeală materială trebuie să se fi produs în etapa recursului soluționat prin decizia a cărei retractare se solicită și în raport de situația existentă la dosar la data pronunțării acesteia.

În cauză, motivul susținut de contestator din perspectiva acestui text legal este acela instanța de judecată învestită cu soluționarea recursului, dintr-o eroare, a procedat la judecarea cererii de recurs la data de 7 martie 2019, fără a aștepta soluționarea cererii de reexaminare cu privire la taxa judiciară de timbru, învederând că a formulat în termen legal cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 21 februarie 2019, astfel cum rezultă din confirmarea de primire AR 29879348713/05.03.2019, constituindu-se în acest sens Dosarul nr. x/2018.1, cu termen de judecată la data de 16 mai 2019.

Înalta Curte constată că instanța de recurs a reținut că din înscrisurile anexate la cererea de amânare a judecării cauzei depusă la data de 7 martie 2019, prin care contestatorul a susținut că a atacat încheierea din camera de consiliu din data de 21 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu rezultă că a formulat cerere de reexaminare, în condițiile prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Or, având în vedere criticile formulate, Înalta Curte reține că pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate pretinse greșeli de apreciere a probelor, de interpretare a unor înscrisuri depuse la dosar în probațiune, acestea constituind critici directe ale raționamentului instanței de control judiciar.

Față de temeiurile expuse, rezultă cu evidență că prin motivele formulate, contestatorul nu vizează greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., așa cum neîntemeiat susține, deoarece tinde să pună în discuție elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii, de interpretarea înscrisurilor depuse la dosar în probațiune.

Dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

Așa fiind, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul F. împotriva Deciziei nr. 542 din data de 7 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2019.

Procesat de GGC -NN