ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1145/2007

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din

13 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3827/2/2006, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată

de reclamanta SC G. SA Aninoasa, dispunând suspendarea executării Deciziei nr.

52 din 9 martie 2006 emisă de C.C., până la soluționarea irevocabilă a cauzei

având ca obiect anularea respectivei decizii.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Instanța de Fond a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 15, raportat la art. 14 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, reținând, în esență, că, prin cuantumul ridicat al

sumei reținute, poate conduce reclamanta într-un blocaj financiar, cu

consecința imposibilității efectuării plăților restante către bugetul

de stat, furnizori și a altor creanțe, creând

perspectiva falimentarii societății; a mai reținut Instanța de Fond că iminența

prejudiciului

rezultă din împrejurarea că M.F.P. poate

porni executarea silită împotriva societății

reclamante oricând, dat

fiind caracterul de titlu executoriu al deciziei

contestate.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul C.

C., considerând-o netemeinică și nelegală, întrucât

prima Instanță a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii.

S-a criticat

sentința întrucât Curtea de Apel a respins excepția de inadmisibilitate a

cererii, deși actul în litigiu este executoriu de drept conform C. proc. fisc.

De asemenea,

sentința s-a criticat și pe fond, apreciindu-se că reclamanta nu și-a dovedit

cererea de suspendare în conformitate cu dispozițiile art. 14 și art. 15 din

Legea nr. 554/2004.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Referitor la

excepția de inadmisibilitate, invocată de recurentă, în mod corect prima

Instanță a respins-o, cu motivarea că dispozițiile art. 144 C. proc. fisc. se aplică atunci când a început executarea silită, ceea ce în speță nu s-a

întâmplat, cererea de față fiind fondată pe dispozițiile art. 14 și art. 15 din

Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

fondul cererii de suspendare, din probele aflate la dosar rezultă fără

posibilitate de tăgadă că, intimata -

reclamantă

a dovedit-o din perspectiva dispozițiilor art. 14 și art. 15 din

Legea

nr. 554/2004.

Astfel, suma

în discuție fiind foarte mare, poate aduce un blocaj pentru intimată și chiar

falimentul.

De asemenea, și prejudiciul este dovedit, întrucât autoritatea

administrativă poate începe executarea silită

împotriva intimatei - reclamante oricând, avându-se în vedere că decizia este

titlu executoriu.

Față de aceste

considerente și de dispozițiile Legii nr. 554/2004 art. 14 și art. 15, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de C.C. ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul C.C.

împotriva încheierii din 13 iunie 2006, pronunțată de

Curtea de

Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, în Dosarul nr. 3827/2/2006, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.