ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1145/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 13 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3827/2/2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC G. SA Aninoasa, dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 52 din 9 martie 2006 emisă de C.C., până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea respectivei decizii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15, raportat la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reținând, în esență, că, prin cuantumul ridicat al sumei reținute, poate conduce reclamanta într-un blocaj financiar, cu consecința imposibilității efectuării plăților restante către bugetul de stat, furnizori și a altor creanțe, creând perspectiva falimentarii societății; a mai reținut Instanța de Fond că iminența prejudiciului rezultă din împrejurarea că M.F.P. poate porni executarea silită împotriva societății reclamante oricând, dat fiind caracterul de titlu executoriu al deciziei contestate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul C. C., considerând-o netemeinică și nelegală, întrucât prima Instanță a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii. S-a criticat sentința întrucât Curtea de Apel a respins excepția de inadmisibilitate a cererii, deși actul în litigiu este executoriu de drept conform C. proc. fisc. De asemenea, sentința s-a criticat și pe fond, apreciindu-se că reclamanta nu și-a dovedit cererea de suspendare în conformitate cu dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Referitor la excepția de inadmisibilitate, invocată de recurentă, în mod corect prima Instanță a respins-o, cu motivarea că dispozițiile art. 144 C. proc.

fisc. se aplică atunci când a început executarea silită, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, cererea de față fiind fondată pe dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește fondul cererii de suspendare, din probele aflate la dosar rezultă fără posibilitate de tăgadă că, intimata - reclamantă a dovedit-o din perspectiva dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, suma în discuție fiind foarte mare, poate aduce un blocaj pentru intimată și chiar falimentul. De asemenea, și prejudiciul este dovedit, întrucât autoritatea administrativă poate începe executarea silită împotriva intimatei - reclamante oricând, avându-se în vedere că decizia este titlu executoriu.

Față de aceste considerente și de dispozițiile Legii nr. 554/2004 art. 14 și art. 15, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de C.C. ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.C. împotriva încheierii din 13 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3827/2/2006, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.