ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4985/2007

Asupra recursului penal de

față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86

din 5 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petenta L.E. (C).

S-au menținut rezoluțiile nr.

693/II/2/2007 și nr. 69/ P din 30 mai 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești privind pe intimații M.S. și V.G. ambii procurori în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele.

Pentru a pronunța soluția de

mai sus, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Prin plângerea formulată de

petentă, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., s-a solicitat ca în

contradictoriu cu intimații V.G. și M.S. să se desființeze rezoluțiile

pronunțate în dosarul nr. 69/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești și să se continue cercetările penale față de cei doi intimați.

În motivarea plângerii s-a

arătat că cei doi au avut calitatea de organe de cercetare în soluționarea

plângerii sale privind faptele săvârșite de avocatul V.V. care a acordat asistență

juridică fostului soț, în două cauze, fără a avea încheiate contracte de

asistență juridică și semnând în fals pe pretinsul client.

A mai arătat petenta că este

de neconceput că organele de cercetare nu se fac vinovate de abuz atâta timp cât

nu au efectuat o expertiză grafoscopică și nu au audiat martorul propus.

Prin rezoluția nr. 69/P/2007

din 30 mai 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus

neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați pentru infracțiunile prevăzută

de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., cu motivarea că, soluția dată de

procuror nu poate fi asimilată unui ajutor dat, infractorului în vederea

zădărniciei urmăririi penale, fără probe pertinente și concludente, în acest

sens.

În condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții care a

fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești prin rezoluția nr. 693/II/2/2007 din 3 iulie 2007.

În motivarea soluției de

respingere a plângerii, instanța de fond a reținut că pretinsele erori procedurale

sau raționamentele juridice greșite nu pot constitui temei de angajare a

răspunderii penale.

În termen legal, împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petenta, care prin motivele scrise reiterează pretinsele

încălcări ale legii de către procurori solicitând continuarea cercetărilor

pentru infracțiunile reclamate.

Examinând hotărârea atacată

în raport de aceste critici cât și prevederile art. 385

6

C. proc.

pen., se constată că recursul este nefondat pentru considerațiunile ce urmează:

Din actele premergătoare

efectuate în cauză nu rezultă că cei doi procurori au comis faptele reclamate

din alte infracțiuni de natură a atrage răspunderea penală.

Nemulțumirile petentei

vizând pretinse erori procedurale, comunicarea soluției la o adresă greșită, aprecierea

utilității și pertinenței unei probe, interpretări sau raționamente discutabile

nu pot constitui temei al răspunderii penale, așa cum de altfel corect a

apreciat și instanța de fond.

De altfel, nemulțumirea unei

persoane privind o soluție pronunțată poate îndreptăți pe aceasta la

exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, dar nu poate reprezenta în sensul

legii un temei de răspundere penală pentru cel ce a pronunțat-o.

Examinând conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., hotărârea atacată nu se constată motive care luate în

considerare din oficiu să conducă la casare și cum criticile pronunțate sunt nefondate,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat

se va respinge ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara L.E. (C.) împotriva sentinței penale nr. 86

din 5 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară

la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 octombrie 2007.