ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 515/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1288 din 23 noiembrie 2006, Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta SC T. SRL Bacău în contradictoriu cu intimatele SC M.L. SRL Bacău, SC A. SRL NICOLAE BĂLCESCU prin lichidator judiciar SC P.T. SRL Onești, SC A. SRL Bacău și SC A. SRL prin lichidator judiciar SC E. SRL Bacău, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința nr. 366/D/1999 din 26 mai 1999, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 7392/1997, s-a respins ca fiind de necompetența instanțelor judecătorești acțiunea reclamantei SC M.L.

SRL cu sediul în Italia împotriva pârâtelor SC A. SRL NICOLAE BĂLCESCU, SC A. SRL NICOLAE BĂLCESCU și SC A. SRL Bacău, s-a respins cererea de intervenție formulată de SC T.R. SRL și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC A. SRL NICOLAE BĂLCESCU. Sentința a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1/901/2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în dosarul nr. 1244/2000. În speță, instanța de fond s-a pronunțat prin respingerea acțiunii motivat de necompetența instanțelor judecătorești din România neintrând în cercetarea fondului, or, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., nu poate forma obiect al revizuirii hoărârea dată de prima instanță prin care nu s-a rezolvat fondul.

Prin decizia nr. 45 din 17 aprilie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta SC T. SRL cu sediul în comuna Gârleni, județul Bacău, împotriva sentinței mai sus menționate. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut referitor la primul motiv de apel că într-adevăr prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției invocate de intimata SC E. SRL Bacău, prin întâmpinare, privind lipsa calități ei procesuale pasive, în calitate de lichidator judiciar al SC A. SRL, ca urmare a dizolvării și lichidării acestei societăți, însă această împrejurare nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii, față de obiectul dosarului de revizuire, în cadrul căruia s-a pus în discuție doar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.

S-a mai reținut că nu poate fi primită nici critica referitoare la faptul că în hotărâre s-a menționat în mod greșit că SC A. SRL a fost prezent la dezbateri, întrucât această pretinsă eroare nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii, ea putând fi eventual îndreptată în condițiile art. 281 C. proc. civ. Privind fondul cauzei, instanța de apel a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că hotărârea nu este supusă revizuirii, soluția de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, fiind legală și temeinică. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs revizuienta, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului său și casării sentinței tribunalului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare tribunalului, ca primă instanță.

În susținerea recursului, revizuienta formulează următoarele motive de recurs: 1. în mod greșit instanța de apel a admis să fie puse concluzii de către o persoană ce nu avea un mandat legal emis de către intimata-pârâtă SC A. SRL, societate aflată în procedura falimentului; 2. instanțele au făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 322 pct. 1 C. proc. civ., deoarece condiția prevăzută de lege ca hotărârea atacată cu revizuire să evoce fondul vizează doar hotărârile pronunțate în recurs; 3. atât instanța de fond, cât și cea de apel nu s-au pronunțat cu privire la lipsa calității procesuale invocate de către SC A. SRL. Recursul nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză se constată că ambele instanțe au dat o dezlegare legală cauzei, care urmează a fi menținută, întrucât: Dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., sunt clare în a stabili că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, se poate cere numai atunci când prin aceste hotărâri s-a evocat fondul cauzei, în sensul ca acestea să fi rezolvat fondul pretenției deduse judecății. Or, în speță, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a rezolvat fondul pricinii în sensul menționat, ci s-a respins acțiunea reclamantei pe cale de excepție, ca nefiind de competența instanțelor judecătorești, reținându-se valabilitatea contractului de la dosar și a clauzei compromisorii încheiate în scris conform art. 343 C. proc. civ., dosar 7392/1997 al Tribunalului Bacău.

Prin aceeași hotărâre, tribunalul a stabilit și că soluționarea celorlalte capete de cerere și a cererii de intervenție, depinzând de soluționarea primului capăt de cerere, vor fi și ele respinse, în consecință. Drept urmare, ca răspuns la motivul 2 de recurs, se reține că instanțele care s-au pronunțat în cauză au făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale aplicabile în speță, respingând și confirmând în apel respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, astfel încât acest motiv de recurs se va respinge ca nefondat. Nefondate sunt și criticile conținute în motivele 1 și 3 de recurs, deoarece instanța de apel a reținut judicios că aceste critici nu pot fi primite ca motive de nelegalitate a hotărârii pronunțate, atât timp cât s-a pus în discuție doar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, în raport de obiectul dosarului, care examinată și soluționată a făcut inutilă examinarea celorlalte chestiuni procedurale.

În consecință, reținându-se că nu există niciun motiv de recurs întemeiat, care să justifice desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat de revizuientă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuienta SC T. SRL GÂRLENI împotriva deciziei nr. 45 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2008.