ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2009

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 137 din 14 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în temeiul art. 149 raportat la art. 145 din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Sentința penală din 24 martie 2004 a Corpului Judiciar din Barreiro, Portugalia, rămasă definitivă la data de 21 septembrie 2005 și s-a dispus transferarea condamnatului G.M.M., în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare, în natura și limitele stabilite de autoritățile judiciare portugheze. S-a dedus durata arestării preventive și perioada executată începând cu data de l3 mai 2003, lăzi.

S-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia, iar suma de 40 lei, onorariul apărătorului din oficiu va fi suportată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza actelor și lucrărilor dosarului că prin sentința penală nr. 24 martie 2004 a Corpului Judiciar din BARREIRO, Portugalia, rămasă definitivă la 21 septembrie 2005, condamnatului G.M.M. i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 210, paragrafele 1 și 2, lit. b), raportat la art. 204, paragraful 2, lit. f) C. pen.

portughez și a două infracțiuni de sechestrare prevăzută de art. 158, paragraful 1 C. pen. portughez, reținându-se în sarcina sa, că la data de 9 februarie 2003, în jurul orelor 1,00, în baza unei înțelegeri anterioare, a condus autoturismul marca Ford Fiesta de culoare roșu, aflat în proprietatea sa, în care se mai aflau inculpații C.L. și B.V., precum și cetățeanul român D., rămas neidentificat, purtând cagule, până la vechea șosea națională nr. 370-2 la Brejoeria, Moita, frecventată noaptea de cupluri, unde inculpații C.L. și B.V. au spart cu ajutorul unor bare de fier geamurile portierelor autoturismului marca Kia Sportage în care se aflau părțile vătămate J.A.M.L. și A.M.F.R., cărora prin amenințări cu moartea le-au sustras două telefoane mobile mărcile Siemens C45 și Alcatel One Touch 300, ambele în valoare de aproximativ 175 Euro, un lanț din aur în valoare de aproximativ 750 Euro, cheile autoturismului precum și trei cârduri bancare.

Au condus apoi la o casă abandonată, situată la cca. 200 m. de locul faptei, cele două părți vătămate au rămas sub supravegherea inculpaților C.L., B.V. și a numitului D. în timp ce inculpatul G.M.M. a retras de pe cârdurile bancare suma totală de 400 Euro și a încărcat mai multe telefoane mobile, după care s-a întors, iar în jurul orelor 4,10 au abandonat părțile vătămate. Acestea au suferit leziuni, J.A.M.L. pentru a căror vindecare au necesitat 8 zile de îngrijiri medicale, iar A.M.F.R. pentru a căror vindecare au necesitat 4 zile de îngrijiri medicale. După o prealabilă înțelegere, pe data de 21 februarie 2003, în jurul orelor 21,45, inculpatul a condus același autoturism, în care a rămas să aștepte, cetățeanul român D. a rămas afară să supravegheze, în timp ce inculpații C.L.

și B.V. au intrat în supermagazinul L., aparținând L.C. unde părțile vătămate I.M.F.D.S. și V.L.G.A., angajate au încercat să activeze alarma, însă inculpatul C.L. a imobilizat pe partea vătămată I.M.F.D.S., care sub amenințarea cuțitului i-a predat suma de 600 Euro din casa de bani și căreia i-a sustras din geanta personală un telefon mobil marca Alcatel în valoare de 60 Euro, iar inculpatul B.V. care avea asupra sa un cuțit a împiedicat-o să reacționeze fizic pe partea vătămată V.L.G.A., după care, auzind zgomot de autoturism au plecat în fugă. S-a dedus durata arestării preventive cu începere de la 13 mai 2003 la zi. Potrivit declarației din 12 august 2007, condamnatul, aflat în Penitenciarul Carregueira a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei închisorii.

În urma analizei materialului probator de la dosar, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite atât condițiile pentru recunoașterea hotărârilor judecătorești penale străine, enumerate la art. 116 alin. (l) lit. a) – g) din Legea nr. 302/2004 cât și cerințele referitoare la transferarea condamnatului, prevăzută de art. 129 lit. a) - f) din aceeași lege și anume, condamnatul este cetățean al statului de executare, hotărârea judecătorească de condamnare este definitivă, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei închisorii, transferul este consimțit de condamnat, dubla incriminare, și anume, faptele penale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie în variante agravante, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2), lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ), lit. a) și b) C. pen., asupra părții vătămate J.A.M.L., de tâlhărie în variante agravante prevăzută, de art. 211 alin. (l) și (2), lit. a), b) și c), alin. (2 1 ), lit. a) și b) C. pen., asupra părții vătămate A.M.F.R., pentru care legea penală română prevede limite speciale de pedeapsă, cuprinse între 7 ani și 20 ani închisoare, ale complicității la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, în varianta agravantă, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., asupra părții vătămate J.A.M.L.,

ale complicității la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, în varianta agravantă, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., asupra părții vătămate A.M.F.R.

pentru care legea penală română prevede pedeapsa închisorii între 7 ani și 15 ani, ale complicității la infracțiunea de tâlhărie în variante agravante, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (l) și (2), lit. b) și c) și alin. (2 1 ), lit. a) și b) C. pen., asupra părții vătămate I.M.F.D.S., precum și ale complicității la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în variante agravante, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (l) și (2), lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., asupra părții vătămate V.L.G.A., pentru care legea penală română prevede limite speciale de pedeapsă cuprinse între 7 ani și 20 ani închisoare, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., statul de condamnare și statul de executare sunt de acord asupra transferării.

În ceea ce privește efectul transferării, potrivit art. 145 raportat la art. 144 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, condamnatul va executa pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare în natura și durata stabilite de organele judiciare portugheze. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul, persoana transferabilă G.M.M., solicitând respingerea cererii de transferare întrucât nu este de acord cu continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România. Recursul declarat este nefondat. Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, se constată că prin hotărârea din 24 martie 2004, pronunțată de Corpul Judiciar din Barreiro, Portugalia, rămasă definitivă la 21 septembrie 2005 conform hotărârii din 27 octombrie 2005 emisă de Tribunalul din Moita, persoana transferabilă G.M.M.

a fost condamnat, la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 210, par. l și 2 lit. b), raportat la art. 204, par. 2, lit. f) C. pen. portughez și a două infracțiuni de sechestrare, prevăzută de art. 158 par. l C. pen. portughez, fapte care corespund în legislația română infracțiunilor prevăzută de art. 211 C. pen. și art. 189 C. pen. Prin aceeași hotărâre, față de condamnat s-a luat măsura expulzării pe o perioadă de 10 ani, iar prin declarația din 12 august 2007, acesta și-a exprimat dorința de a fi transferat în România pentru a continua executarea pedepsei. Urmare a cererii formulată de Ministerul Justiției din Republica Portugalia, prin care s-a solicitat transferarea condamnatului G.M.M., cerere transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de către Ministerul Justiției – D.D.I.T.

cu adresa nr. 6.865/2008/ CM din 29 ianuarie 2008, instanța de fond a constatat în mod corect că sunt îndeplinite atât condițiile pentru recunoașterea hotărârilor judecătorești penale străine, prevăzute de dispozițiile art. 116 alin. (l) lit. a) – g) din Legea nr. 302/2004 modificată, cât și cerințele referitoare la transferarea condamnatului, prevăzute de dispozițiile art. 129 lit. a) - f) din aceeași lege. La pronunțarea hotărârii, instanța de fond a avut în vedere că persoana transferabilă este cetățean al statului de executare, hotărârea judecătorească de condamnare este definitivă, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai avea de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei închisorii, faptele pentru care a fost condamnat au corespondent în legislația română, iar la data de 12 august 2007, condamnatul și-a exprimat dorința de a fi transferat în România pentru a continua executarea pedepsei.

Nefiind nici un motiv care să împiedice admiterea cererii, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004 și a dispozițiilor prevăzute de Convenția europeană privind transferarea persoanelor condamnate, recursul declarat de persoana transferabilă apare ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., să fie respins. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă G.M.M., împotriva sentinței penale nr. 137 din 14 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 7 ianuarie 2009.