ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1489/2008

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 659 din 17

decembrie 2007 a Tribunalului Galați a fost

condamnat

inculpatul M.A., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută  de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen., cu aplicabilă  art. 99, art. 74 lit. a) și c) în referire la art. 76

C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului și

s-a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 23 aprilie 2007 la zi.

S-a constatat că partea civilă T.D. nu s-a

constituit parte

civilă în cauză.

S-a confiscat de la inculpat un bici folosit la comiterea faptei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că, în toamna anului

2006, inculpatul a lucrat

în calitate de cioban la stâna martorului M.G. iar în timpul activității sale a

pierdut o oaie și, neînțelegându-se cu martorul referitor la modul de acoperire

a prejudiciului, a plecat de la stâna acestuia.

în data de 21 aprilie 2007, într-o zi de sâmbătă, în jurul orelor 6,00,

martorul M.G. a mers cu autoturismul său acasă la victima T.G., în scopul de a

o lua pe aceasta la stâna sa. Conform înțelegerii dintre cei doi, victima mai

desfășura și alte activități la stâna martorului, în contul unei datorii. A

lucrat la stână, până în jurul orelor 12,00, după care a mers acasă, iar în

jurul orelor 17,30-18,00, a fost luată din nou cu mașina de la domiciliu pentru

a-și continua activitățile la stână.

Pe DN 25, pe direcția de mers spre municipiul Tecuci, martorul M.G. a

oprit autoturismul pentru a da prioritate mașinilor care veneau din față, stâna

fiind situată pe partea stângă a șoselei. A spus victimei să coboare din

mașină, lucru pe care acesta l-a făcut. în același moment, martorul M.G. l-a

văzut pe inculpatul M.A.

, care se ducea cu

vacile către casă și l-a chemat la geamul din

stânga față al mașinii,

cerându-i fie să-i dea banii pe oaia pierdută în toamna anului 2006, fie să

muncească la el la stână în contul acestei datorii. în timpul discuțiilor,

victima T.G., aflată în stare de ebrietate, a intervenit, l-a înjurat pe

inculpat și a insistat să se achite față de martorul M.G.

Între timp, martorul M.G. a început să vorbească la telefon, situație

în care inculpatul și victima s-au retras spre spatele mașinii, pe spațiul

verde din dreapta DN 25. Victima a continuat să reproșeze inculpatului datoria

pe care acesta o avea la martor și l-a apucat pe inculpat de haină, a început

să-l lovească iar acesta s-a oprit din drum și a lovit-o pe victimă cu pumnul în

zona feței. În momentul în care victima căuta ceva în buzunarul pantalonilor,

inculpatul i-a mai aplicat lovituri cu pumnul peste față, victima căzând la

pământ, împrejurare în care inculpatul a continuat să o lovească cu

intensitate, de mai multe ori, cu picioarele, în față și cap, precum și în

stomac. Partea laterală a feței unuia dintre teneși a rămas imprimată pe

obrazul drept al victimei. Fiind iritat, inculpatul a aplicat din nou mai multe

lovituri cu coada biciului în zona capului, victima nereacționând, dată fiind

și starea de ebrietate în care se afla. între timp, martorul M.G. a terminat

convorbirea

și, uitându-se după victima T.G.,

a surprins momentul în care

inculpatul o lovea din nou cu piciorul în

zona capului. A strigat la inculpat să o lase în pace și s-a îndreptat către

ei, situație în care inculpatul s-a îndepărtat de victima și a părăsit zona,

fără alte discuții. în continuare,

martorul

a ajutat-o pe victimă să se ridice, au mers la stână și a ajutat-o să

se

spele de sânge, ocazie cu care martorul a putut vedea că victima prezenta urme

de lovituri în zona capului și a nasului, locuri din care îi curgea sânge. De

asemenea, martorul a mai constatat că victima nu prea se exprima coerent, dar

nu a dat importanță acestui lucru.

În acest timp, după ce a lăsat vacile la locuința numitului C.G. și

realizând gravitatea faptei sale, inculpatul M.A. s-a decis să meargă la stână

pentru a vedea ce face victima, pe drum întâlnindu-se cu martorul M.G. care i-a

spus ca victima este la stână și că este bine.

În cursul nopții de sâmbătă spre duminică

(21 aprilie 2007), victima a

decedat datorită leziunilor

din zona capului.

La data de 23 aprilie 2007, inculpatul a predat organelor de urmărire

penală teneșii cu care era încălțat la momentul comiterii faptei, precum și

biciul de care s-a folosit la comiterea infracțiunii. Cum obiectele nu prezentau

urme de substanță brun-roșcată, nu au mai fost supuse constatării

tehnico-științifice criminalistice.

Fiind examinat, s-a constatat că inculpatul nu prezintă pe cap, corp

sau membre leziuni traumatice recente.

Pe de altă parte, din raportul de constatare medico-legală întocmit cu

prilejul autopsierii victimei T.G. a rezultat ca moartea acesteia a fost

violentă, datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale traumatice iar leziunile

traumatice descrise au putut fi produse posibil prin loviri active repetate cu

corpuri dure și prin frecare de un plan dur cu

suprafață rigidă. între leziunile traumatice meningo-cerebrale și deces

s-a

stabilit o legătură directă și necondiționată de cauzalitate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați și inculpatul M.A.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a

criticat hotărârea pe motive

de netemeinicie sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate inculpatului. S-a susținut că reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzută  de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și

condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare este un act

de clemență nejustificat din partea instanței.

Inculpatul M.A. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie,

solicitând reducerea pedepsei stabilită de prima instanță.

Prin decizia penală nr. 9/ A din 14 februarie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția de minori și familie, s-a admis apelul

declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL

GALAȚI împotriva

sentinței penale nr. 659 din 17 decembrie 2007

pronunțată de Tribunalul Galați, în

dosarul

nr. 4490/121/2007, privind pe inculpatul M.A. s-a

desființat în parte

sentința penală nr. 659 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Galați și, în

rejudecare, s-a majorat de la 3 ani și 6 luni închisoare la 6 ani închisoare

pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută  de art.

174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilă

art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 lit. a) și c) cu referire la art. 76 C. pen.,

menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate; totodată, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A.

împotriva aceleiași sentințe penale și s-a menținut starea de

arest

a acestuia.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că este corectă

reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului însă pedeapsa

aplicată este nejustificat de blândă având în vedere modalitățile și

împrejurările săvârșirii infracțiunii, în special numărul și intensitatea

loviturilor aplicate părții vătămate, urmarea produsă și gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii de omor calificat. Ca atare, considerând că

îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin executarea

unei pedepse într-un cuantum mai mare decât cel stabilit de

instanța de fond, a admis apelul parchetului și a

majorat pedeapsa la 6 ani

închisoare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie,

întrucât pedeapsa aplicată este

disproporționată față de împrejurările

comiterii faptei și circumstanțele sale personale, solicitând menținerea

soluției instanței de fond.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzută de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul

declarat de inculpat sub aspectul

individualizării pedepsei nu este întemeiat.

Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că circumstanțele personale

invocate de inculpat în prezentul recurs, constând în împrejurarea că este

minor, că desfășura o muncă utilă societății deși provine dintr-o familie

dezorganizată, că nu are antecedente penale și a colaborat încă de la începutul

anchetei cu organele de urmărire penală,

au

fost avute în vedere la stabilirea pedepsei sub minimul special prevăzut

de

lege iar solicitarea de a se menține soluția instanței de fond este nefondată

având în vedere împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv

multiplele lovituri aplicate de inculpat, cu intensitate sporită, în condițiile

în care victima era căzută la pământ și deci nu mai

prezenta vreun pericol pentru inculpat. Ca atare, apreciind că

inculpatul a săvârșit fapta în împrejurări ce îi conferă acesteia un grad de

pericol social

ridicat, Înalta Curte constată că instanța de apel a

făcut o individualizare corectă, orientând pedeapsa către minimul special

prevăzut de lege, în condițiile menținerii beneficiului circumstanțelor atenuante.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există

motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în

baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge recursul formulat

de inculpat, ca nefondat,

constatând că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate,

aceasta fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul

inculpat va fi obligat la cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva

deciziei penale nr. 9/ A din 14 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția de minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la 23 aprilie 2007 la 23 aprilie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 23 aprilie 2008.