ÎCCJ, decizie (scj.ro #83816)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83816) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Omor. Omor deosebit de grav

săvârșit prin cruzimi. Coautorat. Prelevarea probelor biologice în vederea

introducerii profilelor genetice în

Sistemului Național de

Date Genetice Judiciare

Cuprins

pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei.

Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

omor

-

omor

deosebit de grav săvârșit prin cruzimi

-

coautorat

-

prelevarea

probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în

Sistemului Național de Date Genetice Judiciare

C. pen.,

art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a)

Legea

nr. 76/2008,

art. 7

infracțiunii de omor, participația sub forma coautoratului subzistă și în

ipoteza în care nu toți participanții contribuie în aceeași măsură la

producerea rezultatului morții, esențial fiind ca acțiunile simultane sau

succesive săvârșite de fiecare participant să se completeze reciproc și toate

împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în

ansamblu activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de valoarea contributivă

separată a fiecărei acțiuni în parte.

În

consecință, există participație sub forma coautoratului la săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 176

alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul în care toți făptuitorii au acționat

împreună, lovind concomitent sau succesiv victima, cu bâte, furci, lopeți și cu

o rangă de fier, precum și cu pumnii și picioarele, în mod repetat și cu

deosebită intensitate, neavând relevanță care sau dacă vreuna dintre loviturile

aplicate victimei a fost sau nu mortală.

privind

organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, p

relevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv

la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa

legii, cum este infracțiunea de omor deosebit de grav, în vederea introducerii

profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, este

dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare și se realizează

la eliberarea din penitenciar, fără nicio altă notificare prealabilă din partea

instanței de judecată, nefiind necesar ca instanța de judecată care a dispus

prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în

Sistemul Național de Date Genetice Judiciare să menționeze în dispozitivul

hotărârii de condamnare și data la care se realizează prelevarea probelor

biologice.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 30 din 10 ianuarie 2011

Prin

sentința nr. 41 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția

penală, s-a dispus condamnarea inculpaților D.M., K.l., P.l., G.C. și G.N.,

după cum urmează:

I. În

baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 20

ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., iar în baza art. 189

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a

fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a), b) și e) C. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa de 20 ani

închisoare, sporită la 22 ani închisoare, și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C.

pen.

II. În

baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul K.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit.

a), b) și e) C. pen., iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 4

ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul K.l. să execute pedeapsa de 15 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

III. În

baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., iar în baza

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit.

a), b) și e) C. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul P.l. să execute pedeapsa de 12 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

IV. În

baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul minor G.C. la pedeapsa de 9 ani

închisoare, iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C.

pen., art. 99 și

art. 109 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa

de 2

ani închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele, urmând ca inculpatul G.C. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

V.

Î

n baza art. 174 și art.

176 alin.  (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c)

C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen.,

a fost condamnat inculpatul minor G.N. la pedeapsa de

6 ani închisoare, iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen.,

art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa

de

un an închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele, urmând ca inculpatul G.N. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

În

temeiul art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpaților pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C.

pen.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță

a reținut, în fapt, următoarele:

Între

inculpatul D.M. și victima B.l. exista o stare conflictuală determinată de

conduita anterioară a victimei care, împreună cu alte persoane, exercitase acte

de agresiune asupra inculpatului, în cursul lunii octombrie 2007.

Pe

fondul acestui conflict și a consumului de alcool, la data de 17 aprilie 2008,

inculpatul D.M. s-a hotărât să se răzbune pe victimă.

În

acest scop, inculpatul i-a invitat la domiciliul său pe inculpații K.I., P.I.,

G.C. și G.N., aceștia din urmă minori, cărora le-a împărtășit intenția de a se

deplasa la stâna de oi a victimei pentru a-i aplica o corecție fizică.

Toți

inculpații au fost de acord cu propunerea gazdei și, după ce au consumat

împreună băuturi alcoolice, s-au înarmat fiecare în parte cu bâte, furci și

lopeți luate din gospodăria inculpatului D.M., deplasându-se cu căruța

aceluiași inculpat spre stâna de oi a victimei, situată în extravilanul

localității R.

Ajunși

la stână, în jurul orelor 1,00, inculpatul D.M. le-a cerut celorlalți

coinculpați să caute victima și să o imobilizeze pentru a putea el însuși să o

agreseze.

Ca

urmare, cei 5 inculpați s-au îndreptat spre coliba în care dormea victima;

aceasta, trezită de zgomot, a ieșit afară înarmată cu o bâtă și, văzându-i pe

inculpați, a încercat să fugă. În acel moment, inculpatul D.M. a aplicat

victimei o lovitură, după care victima a fost

lovită și de inculpații P.I. cu o furcă și

de G.N. cu o lopată, ambele

lovituri fiind aplicate în zona spatelui, în timp ce victima continua să fugă.

În momentele următoarele, victima a fost prinsă de inculpații K.I. și G.C. care

au aplicat mai multe lovituri victimei până a căzut la pământ. După ce victima

a căzut la pământ, toți inculpații s-au adunat în jurul ei și i-au aplicat

lovituri cu obiectele cu care erau înarmați.

Această

agresiune săvârșită în comun a durat aproximativ 10 minute, după

care inculpatul D.M. i-a cerut inculpatul P.I. să

meargă să aducă

căruța pentru a urca în ea victima.

Cei

patru inculpați rămași în jurul victimei au fost văzuți de martorii S.M. și

Ș.V.

Martorii

în cauză aveau asupra lor o lanternă, ceea ce le-a permis să vadă cum victima

era lovită de cei patru inculpați.

La

vederea luminii lanternei, inculpatul D.M. i-a strigat martorului Ș.V. să

stingă lanterna, amenințând martorul cu bătaia. Ca urmare, martorul Ș.V. s-a

conformat și împreună cu S.M. s-au retras la o distanță de circa 15-20 metri de

locul infracțional.

Martorii

au continuat să urmărească ceea ce se întâmpla la locul

faptei, auzind cum inculpații loveau cu ferocitate victima, precum și

strigătele de

durere și plânsetele victimei care erau din ce în ce mai

rare, pe măsură ce loviturile se înmulțeau.

Această

nouă agresiune a fost săvârșită numai de inculpații D.M., K.I. și G.C. și a

durat circa 30-60 minute.

În

continuare, cei trei inculpați au urcat cu forța victima în căruță, după care

s-au așezat și ei în jurul acesteia, inculpații P.I. și G.N. ocupând locurile

din față și conducând căruța spre locuința inculpatului D.M.

Pe

parcursul deplasării cu căruța, victima a fost din nou agresată de inculpații

D.M., G.C. și K.I., primii doi inculpați lovind victima cu pumnii și

picioarele, iar inculpatul K.I. cu o rangă de fier, pe care o folosise și în

episoadele anterioare ale agresiunii. La un moment dat, victima a încercat să

sară din căruță, în efortul de a scăpa de violențele la care era supusă, fără a

reuși însă; în continuare, aceiași trei inculpați care se aflau lângă victimă,

în căruță, i-au scos hainele și le-au aruncat pe drum.

Ajunși

la domiciliul inculpatului D.M., acesta i-a cerut victimei să coboare din

căruță; din cauza leziunilor provocate, victima nu a putut să o facă, motiv

pentru care a fost trasă din căruță de acest inculpat, trântită la pământ și

lovită în continuare de inculpat. În acel moment, conform declarațiilor

celorlalți inculpați, victima era complet dezbrăcată și plină de sânge,

inculpatul D.M. cerându-le să plece.

Între

timp, în curtea imobilului a venit soția inculpatului D.M., martora M.D., care

a insistat ca ceilalți inculpați să nu plece și să intervină pentru încetarea

violențelor.

Ca

urmare, victima a fost dusă în casă de inculpații P.I. și G.C., după care în

locuință au intrat și inculpații K.I., D.M. și G.N.

Actele

de agresiune au continuat și în locuință, inculpatul D.M. lovind victima cu o

scândură. După ce scândura s-a rupt, inculpatul a luat o găleată cu apă pe care

a aruncat-o peste victimă.

La

insistențele soției sale, inculpatul D.M. a fost scos din cameră de inculpatul

P.I., care a rămas să îl supravegheze într-o altă încăpere a imobilului.

Între

timp, inculpații G.N., G.C. și K.I. au îmbrăcat victima cu hainele primite în

acest scop de la martora M.D. și, întrucât aceasta nu se mai putea deplasa

singură, a fost așezată într-o roabă, cu ajutorul căreia a fost transportată în

stradă și abandonată la groapa de gunoi.

Ulterior,

inculpații D.M. și G.C. s-au reîntors la stâna de oi, amenințându-i pe cei doi

martori să nu dezvăluie nimic din cele întâmplate, iar inculpații K.I. și P.I.

s-au deplasat la groapa de gunoi unde fusese abandonată victima pentru a

verifica starea acesteia.

Constatând că

victima decedase, cei doi inculpați l-au anunțat telefonic pe

coinculpatul

D.M., după care, conform instrucțiunilor primite, au acoperit cadavrul cu

crengi și cu o plapumă.

Constatarea

medico-legală efectuată în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă

și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu

plăgi hemoragice ale scalpului și multiple hematoame cauzate prin lovire

repetată cu corpuri dure, unele de formă alungită, între leziunile traumatice

în ansamblul lor și deces existând legătură directă de cauzalitate.

Hotărârea

pronunțată în cauză a fost atacată cu apel, între alții,

de

către inculpați și procuror.

Prin

decizia nr. 9/A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia,

Secția

pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate și

desființată, în parte, sentința primei instanțe, în principal, în ceea ce

privește pedeapsa aplicată inculpatului D.M. pentru infracțiunea prevăzută în

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., greșita stabilire în conținut a pedepselor accesorii

și complementare aplicate inculpaților prin interzicerea drepturilor prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. și omisiunea aplicării dispozițiilor art.

7 din Legea nr. 76/2008 cu referire la toți inculpații din cauză, iar în

rejudecare:

A fost

descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.M. și repuse pedepsele

componente în individualitatea lor; în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul

D.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.;

în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele menționate cu pedepsele aplicate pentru infracțiunea

prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., urmând ca inculpatul D.M. să execute

pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare sporită la 22 ani închisoare și 5

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

A fost

înlăturată din conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate

inculpaților interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. e) C.

pen.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați

în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național

de Date Genetice Judiciare.

Și

împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs, între alții,

procurorul

inculpații D.M. și P.I.

Prin

recursul procurorului, invocându-se cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a fost criticată omisiunea

instanței de apel de a dispune ca prelevarea probelor biologice de la inculpați

să se facă la eliberarea lor din penitenciar, conform prevederilor art. 3 și

ale art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Prin recursul inculpatului D.M. a fost criticată soluția

de condamnare pronunțată de instanțele anterioare,

susținându-se, în esență, că evenimentele din noaptea incidentului s-au derulat

într-o altă modalitate decât cea prezentată în rechizitoriu, în realitate

ceilalți inculpați din cauză având principala contribuție în agresarea

victimei.

Criticile

formulate au fost invocate în cadrul cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

În

subsidiar, invocându-se incidența cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică

în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen.

Și în

recursul inculpatului P.I. au fost invocate aceleași cazuri de casare și cu

aceeași argumentare prezentată în recursul inculpatului D.M.

Examinând

cauza în raport cu criticile formulate

și cazurile de casare invocate,

Înalta Curte de Casație si Justiție constată că recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce urmează:

Susținând

că nu se face vinovat de comiterea faptei de omor, inculpatul D.M. menționează

în recurs o altă modalitate de desfășurare a evenimentelor cauzei, în care atât

inițiativa activității infracționale, cât și agresiunea în sine, ar fi

aparținut celorlalți participanți, în principal inculpaților K.I. și G.C.

Examinând

susținerile formulate în apărare, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acestea sunt infirmate de celelalte probele administrate

în cauză și chiar de propriile declarații făcute succesiv de inculpat în cursul

procesului penal, elementele de fapt cu relevanță în ceea ce privește existența

faptei și vinovăției inculpatului fiind corespunzător reținute de instanțele

anterioare, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor de la dosar.

O primă

observație este aceea că inculpatul D.M. nu contestă implicarea sa în

agresiunea săvârșită asupra victimei B.I., ci doar împrejurările și modalitatea

în care s-ar fi derulat evenimentele din noaptea incidentului, cu implicații în

ceea ce privește gradul de vinovăție, contribuția concretă și valoarea ei

cauzală în producerea rezultatului morții victimei.

De

asemenea, se contestă concluzia instanțelor anterioare în sensul că inițiativa

comiterii faptelor ar fi aparținut acestui inculpat.

Cu

privire la aspectele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

din nicio probă administrată în cauză nu rezultă ca alt coinculpat să fi avut

inițiativa comiterii faptei, inculpatul D.M. fiind singurul care a urmărit să

se răzbune pe victimă și i-a cooptat în această activitate și pe ceilalți

inculpați din cauză.

În

încercarea de a justifica violențele exercitate asupra victimei, inculpatul a

invocat relațiile tensionate existente între el și victimă, menționând

conflictul inițiat anterior de victimă asupra sa și tentativa la omor comisă în

acele împrejurări.

Rezultă

astfel că inculpatul a avut motivația comiterii faptei, cel puțin în ceea ce

privește aplicarea unei corecții fizice victimei.

Concluzia

exprimată are în vedere declarațiile concordante și constant formulate sub

aspectul analizat de toți ceilalți inculpați din cauză, precum și ale

martorelor M.D. și G.S. care, prin declarațiile date, au confirmat

împrejurările de fapt reținute de instanțele anterioare, ca circumstanțe ale

producerii faptei.

Pe de

altă parte, niciunul dintre inculpații din cauză nu a declarat să fi avut el

inițiativa comiterii faptei și nici din probele administrate în proces nu au

rezultat elemente care să susțină în mod obiectiv presupusul interes al

inculpaților de a acționa în acest fel.

Din

declarațiile inculpaților K.I., P.I., G.N. și G.C. rezultă neechivoc că

propunerea de a merge la stâna de oi a victimei a venit din partea

coinculpatului D.M., acesta făcându-le cunoscut și scopul deplasării, acela de

a surprinde victima și de a exercita violențe asupra acesteia.

Între

inculpații din cauză exista o relație de amiciție și în acest context aveau

cunoștință de incidentul anterior al victimei cu coinculpatul D.M.

Prin declarațiile formulate în cursul procesului penal,

inculpații K.I.,

P.I., G.N. și G.C. au prezentat, în esență, aceeași modalitate

de derulare a evenimentelor din noaptea incidentului, declarațiile date fiind

concordante în ceea ce privește etapele pe care le-a parcurs agresiunea,

începând de la momentul surprinderii victimei la stâna de oi și până când

aceasta a fost transportată și abandonată la locul unde se depozitau resturile

menajere.

Declarațiile

formulate evidențiază deopotrivă și modalitatea concretă în care a avut loc

consumarea agresiunii, cu detalierea aspectelor vizând obiectele folosite la

comiterea agresiunii, participația și contribuția avută de fiecare inculpat în

parte la exercitarea actelor de violență, elemente pe baza cărora se poate

concluziona că situația de fapt reținută de prima instanță a fost bine stabilită

în cauză și reflectă corespunzător evenimentele petrecute în noaptea

incidentului.

În

contextul probatoriului cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

agresiunea comisă asupra victimei B.I. a avut drept cauză intenția de răzbunare

a inculpatului D.M. care a considerat că, în lipsa reacției imediate a

autorităților statului împotriva victimei infracțiunii, trebuie să-și facă

singur dreptate și să obțină astfel satisfacția dorită.

Că

inculpatul a acționat din dorința de a se răzbuna pe victimă rezultă și din

declarațiile martorei C.M. care a arătat că, după incidentul dintre părți

petrecut în toamna anului 2007, inculpatul a amenințat victima cu moartea, în

repetate rânduri.

În

raport cu starea de fapt reținută, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că vinovăția inculpaților din cauză, inclusiv a inculpatului D.M., este

stabilită indubitabil cu probele deja enunțate, rezultând nu numai din

materialul probator al urmăririi penale, ci și din probatoriul administrat în

fața instanței, fiecare dintre inculpații participanți la comiterea faptelor

indicând împrejurările în care le-au comis cu participarea inculpatului D.M.,

care apare astfel ca inițiator și conducător al grupului de agresori, astfel

încât încercările acestuia din urmă de a se deroba de răspundere prin

contestarea faptelor nu pot fi considerate decât ca fiind făcute de

circumstanță și în scopul diminuării răspunderii sale.

Așa cum

deja s-a arătat, nu există motive pentru a se considera că declarațiile

celorlalți în redarea faptelor și a desfășurării lor în timp nu sunt

corespunzătoare adevărului, pe de o parte, pentru că prin declarațiile făcute

respectivii inculpați își atrag și chiar își agravează propria răspundere, iar

pe de altă parte, pentru că nu se identifică motive verosimile de natură a le

explica conduita.

De

altfel, veridicitatea declarațiilor celorlalți inculpați în legătură cu rolul

si contribuția avută la comiterea agresiunii și exercitarea în concret a

violentelor este confirmată și chiar dovedită în mod direct cu declarațiile

martorilor oculari S.M. și Ș.V. și parțial cu declarațiile martorei M.D. în

ceea ce privește ultima etapă a agresiunii, dar și de conținutul și concluziile

raportului medico-legal de necropsie.

Raportul

medico-legal efectuat în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă

și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu

plăgi hemoragice ale scalpului și cu multiple hematoame.

La

examinarea cadavrului au fost identificate multiple leziuni traumatice situate

pe întreaga suprafață a corpului victimei, leziuni cu privire la care s-a

stabilit că au putut fi produse prin lovire

repetată, din poziții variabile în timp, cu

corpuri contondente, între

care unele de formă alungită.

Concluziile

constatării medico-legale se coroborează perfect cu declarațiile inculpaților

în ceea ce privește dinamica și instrumentele folosite la săvârșirea agresiunii

asupra victimei.

De

asemenea, prin raportul medico-legală efectuat în cauză, astfel cum a fost

completat la judecata în primă instanță, s-a stabilit că leziunile traumatice

constatate la autopsie, în ansamblul lor, au constituit cauza sigură și directă

a morții, șocul traumatic și hemoragie care a determinat decesul victimei fiind

urmarea tuturor respectivelor leziuni.

Concluziile

actului medico-legal prezintă o importanță deosebită în cauză raportat la

împrejurarea că apărarea inculpaților D.M. și P.I. a contestat încadrarea

juridică a faptei ca omor, între altele, și pe temeiul contribuției reduse și a

valorii ei cauzale în producerea rezultatului morții victimei.

Cu

privire la participația - sub forma coautoratului - în cazul infracțiunii de

omor, reamintind jurisprudența mai veche a fostului Tribunal Suprem, dar și

decizii de speță din practica recentă a instanței supreme, Înalta Curte de

Casație și Justiție arată că aceasta subzistă și în cazul în care nu toți

participanții la faptă contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului

morții, esențial fiind ca activitățile materiale desfășurate de fiecare

participant în parte să se completeze reciproc, prin acțiuni simultane sau

succesive, și toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă,

considerată în ansamblu activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de

valoarea contributivă separată a fiecărei acțiuni în parte.

Ca

atare, coautoratul nu este condiționat de săvârșirea, de către fiecare autor în

parte, a tuturor actelor de executare proprii producerii rezultatului morții,

fiind suficient ca autorii să realizeze fiecare în parte cel puțin unul din aceste

acte care se integrează în ansamblul celor comise de ceilalți și care au, ca

finalitate, uciderea victimei.

De

asemenea, există coautorat și pentru cazul în care participantul săvârșește o

acțiune care nu aparține neapărat actelor de executare specifice infracțiunii

de omor, dacă respectiva acțiune, aparent exterioară acțiunii incriminate, se

dovedește a fi avut o contribuție determinantă la consumarea infracțiunii.

În

considerarea celor arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

prima instanță, în mod corect și fără a da o greșită apreciere a probelor

administrate, a reținut vinovăția inculpaților din cauză - în calitate de

coautori - la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 și

art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., neavând relevanță care sau dacă vreuna

dintre loviturile aplicate victimei a fost sau nu mortală, în condițiile în

care s-a stabilit că toți inculpații au acționat împreună, lovind concomitent

sau succesiv victima, cu bâte, furci, lopeți și cu o rangă de fier, precum și

cu pumnii și picioarele, în mod repetat și cu deosebită intensitate, fiind

astfel evident că o asemenea comportare punea în pericol grav viața victimei.

Din

raportul medico-legal efectuat în cauză a rezultat că victima prezenta un număr

mare de leziuni traumatice situate pe aproape întreaga suprafață corporală,

inculpații dând dovadă de perseverență și cruzime aplicând victimei un număr

atât de mare de lovituri și pe o perioadă lungă de timp, agresiunea

înregistrând mai multe momente în desfășurare.

Așa cum

s-a reținut în cadrul stării de fapt stabilită de prima instanță,

victima a fost și dezbrăcată, după ce a încercat

să sară din căruță, și udată cu apă

pentru a fi trezită din leșin,

victima pierzându-și cunoștința de mai multe ori pe durata exercitării

violențelor.

Întreaga

activitate desfășurată de inculpați - surprinderea și lovirea victimei cu bâte,

lopeți și o rangă de fier, urmată de alte lovituri aplicate la întâmplare pe

tot corpul, urcarea ei în căruță și lovirea din nou a victimei, inclusiv după

ce a fost dezbrăcată, violențe care au continuat și după ce victima a fost

adusă la locuința inculpatului D.M. - relevă, prin ea însăși, rezultatul său

inevitabil, moartea victimei, consecință pe care chiar dacă inculpații nu au

urmărit-o, în orice caz au acceptat-o, având în vedere și atitudinea ulterioară

a acestora, de totală indiferență față de victimă după săvârșirea faptei.

Modalitatea

în care inculpații au acționat nu a lăsat nicio șansă de supraviețuire

victimei, așa cum s-a concluzionat și prin suplimentul la raportul de

constatare medico-legală efectuat la judecata în primă instanță, având în

vedere răspunsul medicului legist privind

imposibilitatea estimării numărului de

îngrijiri medicale care ar fi

fost necesare vindecării leziunilor cauzate victimei, menționându-se că o

asemenea estimare ar avea la bază o simplă presupunere - aceea a neproducerii

decesului, și nu o realitate obiectivă.

Rezultă,

așadar, că în mod corect a fost reținută în cauză încadrarea prevăzută în art.

174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., omorul deosebit de grav fiind dat de

modalitatea în care inculpații au înțeles să suprime viața victimei, prin

cauzarea unor suferințe puternice prelungite în timp, altele decât cele care

însoțesc moartea violentă.

Ca

urmare, va fi înlăturată critica comună a inculpaților D.M. și P.I. privind

greșita încadrare juridică a faptei, neexistând temeiuri care să atragă

incidența în cauză a prevederilor

art. 183 C. pen. privind infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

De

asemenea, pornind de la starea de fapt reținută și concluziile actului

medico-legal privind cauzele producerii decesului victimei, Înalta Curte de

Casație și Justiție va înlătura și celelalte critici ale recurenților inculpați

invocate în susținerea cererii de completare a cercetării judecătorești în fața

primei instanțe, neavând relevanță sub aspectul existenței faptei și a

încadrării ei juridice cine a avut inițiativa abandonării victimei ori dacă

toți inculpații au cunoscut și acceptat acest lucru.

Abandonarea

victimei s-a situat în timp ulterior consumării agresiunii, deci după ce

victima fusese supusă tuturor actelor de violență periculoase pentru viată. Ca

atare, nefiind vorba de o împrejurare legată structural de faptă, nu

influențează în niciun fel vinovăția inculpaților și existența infracțiunii de

omor.

În

consecință, criticile inculpaților D.M. și P.I. invocate în cadrul cazurilor de

casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen. sunt nefondate.

Neîntemeiată

se privește și critica procurorului referitoare la omisiunea instanței de apel

de a menționa expres în dispozitivul deciziei pronunțate data la care se

efectuează prelevarea de probe biologice de la inculpați, conform art. 3 și

art. 7 din Legea nr. 76/2008, arătându-se că respectiva măsură decurge din lege

și tot în temeiul legii se și execută numai la eliberarea inculpaților din

penitenciar, nefiind astfel necesară o mențiune suplimentară din partea

instanței sub acest aspect.

Pentru

considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

nefondate, recursurile declarate împotriva deciziei nr. 9/A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția pentru cauze cu minori și de familie.