ÎCCJ, decizie (scj.ro #83816)

Omor. Omor deosebit de grav săvârșit prin cruzimi. Coautorat. Prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății.

Omuciderea Indice alfabetic: Drept penal - omor - omor deosebit de grav săvârșit prin cruzimi - coautorat - prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare C. pen., art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) Legea nr. 76/2008, art. 7 1. În cazul infracțiunii de omor, participația sub forma coautoratului subzistă și în ipoteza în care nu toți participanții contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului morții, esențial fiind ca acțiunile simultane sau succesive săvârșite de fiecare participant să se completeze reciproc și toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acțiuni în parte.

În consecință, există participație sub forma coautoratului la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în cazul în care toți făptuitorii au acționat împreună, lovind concomitent sau succesiv victima, cu bâte, furci, lopeți și cu o rangă de fier, precum și cu pumnii și picioarele, în mod repetat și cu deosebită intensitate, neavând relevanță care sau dacă vreuna dintre loviturile aplicate victimei a fost sau nu mortală.

2. Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, p relevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa legii, cum este infracțiunea de omor deosebit de grav, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare și se realizează la eliberarea din penitenciar, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată, nefiind necesar ca instanța de judecată care a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare să menționeze în dispozitivul hotărârii de condamnare și data la care se realizează prelevarea probelor biologice.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 30 din 10 ianuarie 2011 Prin sentința nr. 41 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția penală, s-a dispus condamnarea inculpaților D.M., K.l., P.l., G.C. și G.N., după cum urmează: I. În baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa de 20 ani închisoare, sporită la 22 ani închisoare, și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. II. În baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul K.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și art. 80 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul K.l. să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. III. În baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I.

la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul P.l. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

IV. În baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul minor G.C. la pedeapsa de 9 ani închisoare, iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul G.C. să execute pedeapsa de 9 ani închisoare. V. Î n baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat inculpatul minor G.N.

la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat aceleași inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul G.N. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Între inculpatul D.M. și victima B.l. exista o stare conflictuală determinată de conduita anterioară a victimei care, împreună cu alte persoane, exercitase acte de agresiune asupra inculpatului, în cursul lunii octombrie 2007. Pe fondul acestui conflict și a consumului de alcool, la data de 17 aprilie 2008, inculpatul D.M.

s-a hotărât să se răzbune pe victimă. În acest scop, inculpatul i-a invitat la domiciliul său pe inculpații K.I., P.I., G.C. și G.N., aceștia din urmă minori, cărora le-a împărtășit intenția de a se deplasa la stâna de oi a victimei pentru a-i aplica o corecție fizică. Toți inculpații au fost de acord cu propunerea gazdei și, după ce au consumat împreună băuturi alcoolice, s-au înarmat fiecare în parte cu bâte, furci și lopeți luate din gospodăria inculpatului D.M., deplasându-se cu căruța aceluiași inculpat spre stâna de oi a victimei, situată în extravilanul localității R. Ajunși la stână, în jurul orelor 1,00, inculpatul D.M. le-a cerut celorlalți coinculpați să caute victima și să o imobilizeze pentru a putea el însuși să o agreseze.

Ca urmare, cei 5 inculpați s-au îndreptat spre coliba în care dormea victima; aceasta, trezită de zgomot, a ieșit afară înarmată cu o bâtă și, văzându-i pe inculpați, a încercat să fugă. În acel moment, inculpatul D.M. a aplicat victimei o lovitură, după care victima a fost lovită și de inculpații P.I. cu o furcă și de G.N. cu o lopată, ambele lovituri fiind aplicate în zona spatelui, în timp ce victima continua să fugă. În momentele următoarele, victima a fost prinsă de inculpații K.I. și G.C. care au aplicat mai multe lovituri victimei până a căzut la pământ. După ce victima a căzut la pământ, toți inculpații s-au adunat în jurul ei și i-au aplicat lovituri cu obiectele cu care erau înarmați.

Această agresiune săvârșită în comun a durat aproximativ 10 minute, după care inculpatul D.M. i-a cerut inculpatul P.I. să meargă să aducă căruța pentru a urca în ea victima. Cei patru inculpați rămași în jurul victimei au fost văzuți de martorii S.M. și Ș.V. Martorii în cauză aveau asupra lor o lanternă, ceea ce le-a permis să vadă cum victima era lovită de cei patru inculpați. La vederea luminii lanternei, inculpatul D.M. i-a strigat martorului Ș.V. să stingă lanterna, amenințând martorul cu bătaia. Ca urmare, martorul Ș.V. s-a conformat și împreună cu S.M. s-au retras la o distanță de circa 15-20 metri de locul infracțional. Martorii au continuat să urmărească ceea ce se întâmpla la locul faptei, auzind cum inculpații loveau cu ferocitate victima, precum și strigătele de durere și plânsetele victimei care erau din ce în ce mai rare, pe măsură ce loviturile se înmulțeau.

Această nouă agresiune a fost săvârșită numai de inculpații D.M., K.I. și G.C. și a durat circa 30-60 minute. În continuare, cei trei inculpați au urcat cu forța victima în căruță, după care s-au așezat și ei în jurul acesteia, inculpații P.I. și G.N. ocupând locurile din față și conducând căruța spre locuința inculpatului D.M. Pe parcursul deplasării cu căruța, victima a fost din nou agresată de inculpații D.M., G.C. și K.I., primii doi inculpați lovind victima cu pumnii și picioarele, iar inculpatul K.I. cu o rangă de fier, pe care o folosise și în episoadele anterioare ale agresiunii. La un moment dat, victima a încercat să sară din căruță, în efortul de a scăpa de violențele la care era supusă, fără a reuși însă; în continuare, aceiași trei inculpați care se aflau lângă victimă, în căruță, i-au scos hainele și le-au aruncat pe drum.

Ajunși la domiciliul inculpatului D.M., acesta i-a cerut victimei să coboare din căruță; din cauza leziunilor provocate, victima nu a putut să o facă, motiv pentru care a fost trasă din căruță de acest inculpat, trântită la pământ și lovită în continuare de inculpat. În acel moment, conform declarațiilor celorlalți inculpați, victima era complet dezbrăcată și plină de sânge, inculpatul D.M. cerându-le să plece. Între timp, în curtea imobilului a venit soția inculpatului D.M., martora M.D., care a insistat ca ceilalți inculpați să nu plece și să intervină pentru încetarea violențelor. Ca urmare, victima a fost dusă în casă de inculpații P.I. și G.C., după care în locuință au intrat și inculpații K.I., D.M.

și G.N. Actele de agresiune au continuat și în locuință, inculpatul D.M. lovind victima cu o scândură. După ce scândura s-a rupt, inculpatul a luat o găleată cu apă pe care a aruncat-o peste victimă. La insistențele soției sale, inculpatul D.M. a fost scos din cameră de inculpatul P.I., care a rămas să îl supravegheze într-o altă încăpere a imobilului. Între timp, inculpații G.N., G.C. și K.I. au îmbrăcat victima cu hainele primite în acest scop de la martora M.D. și, întrucât aceasta nu se mai putea deplasa singură, a fost așezată într-o roabă, cu ajutorul căreia a fost transportată în stradă și abandonată la groapa de gunoi. Ulterior, inculpații D.M. și G.C. s-au reîntors la stâna de oi, amenințându-i pe cei doi martori să nu dezvăluie nimic din cele întâmplate, iar inculpații K.I.

și P.I. s-au deplasat la groapa de gunoi unde fusese abandonată victima pentru a verifica starea acesteia. Constatând că victima decedase, cei doi inculpați l-au anunțat telefonic pe coinculpatul D.M., după care, conform instrucțiunilor primite, au acoperit cadavrul cu crengi și cu o plapumă. Constatarea medico-legală efectuată în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu plăgi hemoragice ale scalpului și multiple hematoame cauzate prin lovire repetată cu corpuri dure, unele de formă alungită, între leziunile traumatice în ansamblul lor și deces existând legătură directă de cauzalitate. Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel, între alții, de către inculpați și procuror.

Prin decizia nr. 9/A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate și desființată, în parte, sentința primei instanțe, în principal, în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului D.M. pentru infracțiunea prevăzută în art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., greșita stabilire în conținut a pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpaților prin interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu referire la toți inculpații din cauză, iar în rejudecare: A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.M.

și repuse pedepsele componente în individualitatea lor; în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele menționate cu pedepsele aplicate pentru infracțiunea prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., urmând ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare sporită la 22 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

A fost înlăturată din conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs, între alții, procurorul inculpații D.M. și P.I. Prin recursul procurorului, invocându-se cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., a fost criticată omisiunea instanței de apel de a dispune ca prelevarea probelor biologice de la inculpați să se facă la eliberarea lor din penitenciar, conform prevederilor art. 3 și ale art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Prin recursul inculpatului D.M. a fost criticată soluția de condamnare pronunțată de instanțele anterioare, susținându-se, în esență, că evenimentele din noaptea incidentului s-au derulat într-o altă modalitate decât cea prezentată în rechizitoriu, în realitate ceilalți inculpați din cauză având principala contribuție în agresarea victimei. Criticile formulate au fost invocate în cadrul cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. În subsidiar, invocându-se incidența cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen. Și în recursul inculpatului P.I.

au fost invocate aceleași cazuri de casare și cu aceeași argumentare prezentată în recursul inculpatului D.M. Examinând cauza în raport cu criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație si Justiție constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Susținând că nu se face vinovat de comiterea faptei de omor, inculpatul D.M. menționează în recurs o altă modalitate de desfășurare a evenimentelor cauzei, în care atât inițiativa activității infracționale, cât și agresiunea în sine, ar fi aparținut celorlalți participanți, în principal inculpaților K.I. și G.C.

Examinând susținerile formulate în apărare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt infirmate de celelalte probele administrate în cauză și chiar de propriile declarații făcute succesiv de inculpat în cursul procesului penal, elementele de fapt cu relevanță în ceea ce privește existența faptei și vinovăției inculpatului fiind corespunzător reținute de instanțele anterioare, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor de la dosar. O primă observație este aceea că inculpatul D.M. nu contestă implicarea sa în agresiunea săvârșită asupra victimei B.I., ci doar împrejurările și modalitatea în care s-ar fi derulat evenimentele din noaptea incidentului, cu implicații în ceea ce privește gradul de vinovăție, contribuția concretă și valoarea ei cauzală în producerea rezultatului morții victimei.

De asemenea, se contestă concluzia instanțelor anterioare în sensul că inițiativa comiterii faptelor ar fi aparținut acestui inculpat. Cu privire la aspectele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă ca alt coinculpat să fi avut inițiativa comiterii faptei, inculpatul D.M. fiind singurul care a urmărit să se răzbune pe victimă și i-a cooptat în această activitate și pe ceilalți inculpați din cauză. În încercarea de a justifica violențele exercitate asupra victimei, inculpatul a invocat relațiile tensionate existente între el și victimă, menționând conflictul inițiat anterior de victimă asupra sa și tentativa la omor comisă în acele împrejurări.

Rezultă astfel că inculpatul a avut motivația comiterii faptei, cel puțin în ceea ce privește aplicarea unei corecții fizice victimei. Concluzia exprimată are în vedere declarațiile concordante și constant formulate sub aspectul analizat de toți ceilalți inculpați din cauză, precum și ale martorelor M.D. și G.S. care, prin declarațiile date, au confirmat împrejurările de fapt reținute de instanțele anterioare, ca circumstanțe ale producerii faptei. Pe de altă parte, niciunul dintre inculpații din cauză nu a declarat să fi avut el inițiativa comiterii faptei și nici din probele administrate în proces nu au rezultat elemente care să susțină în mod obiectiv presupusul interes al inculpaților de a acționa în acest fel.

Din declarațiile inculpaților K.I., P.I., G.N. și G.C. rezultă neechivoc că propunerea de a merge la stâna de oi a victimei a venit din partea coinculpatului D.M., acesta făcându-le cunoscut și scopul deplasării, acela de a surprinde victima și de a exercita violențe asupra acesteia. Între inculpații din cauză exista o relație de amiciție și în acest context aveau cunoștință de incidentul anterior al victimei cu coinculpatul D.M. Prin declarațiile formulate în cursul procesului penal, inculpații K.I., P.I., G.N. și G.C. au prezentat, în esență, aceeași modalitate de derulare a evenimentelor din noaptea incidentului, declarațiile date fiind concordante în ceea ce privește etapele pe care le-a parcurs agresiunea, începând de la momentul surprinderii victimei la stâna de oi și până când aceasta a fost transportată și abandonată la locul unde se depozitau resturile menajere.

Declarațiile formulate evidențiază deopotrivă și modalitatea concretă în care a avut loc consumarea agresiunii, cu detalierea aspectelor vizând obiectele folosite la comiterea agresiunii, participația și contribuția avută de fiecare inculpat în parte la exercitarea actelor de violență, elemente pe baza cărora se poate concluziona că situația de fapt reținută de prima instanță a fost bine stabilită în cauză și reflectă corespunzător evenimentele petrecute în noaptea incidentului. În contextul probatoriului cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că agresiunea comisă asupra victimei B.I. a avut drept cauză intenția de răzbunare a inculpatului D.M. care a considerat că, în lipsa reacției imediate a autorităților statului împotriva victimei infracțiunii, trebuie să-și facă singur dreptate și să obțină astfel satisfacția dorită.

Că inculpatul a acționat din dorința de a se răzbuna pe victimă rezultă și din declarațiile martorei C.M. care a arătat că, după incidentul dintre părți petrecut în toamna anului 2007, inculpatul a amenințat victima cu moartea, în repetate rânduri. În raport cu starea de fapt reținută, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că vinovăția inculpaților din cauză, inclusiv a inculpatului D.M., este stabilită indubitabil cu probele deja enunțate, rezultând nu numai din materialul probator al urmăririi penale, ci și din probatoriul administrat în fața instanței, fiecare dintre inculpații participanți la comiterea faptelor indicând împrejurările în care le-au comis cu participarea inculpatului D.M., care apare astfel ca inițiator și conducător al grupului de agresori, astfel încât încercările acestuia din urmă de a se deroba de răspundere prin contestarea faptelor nu pot fi considerate decât ca fiind făcute de circumstanță și în scopul diminuării răspunderii sale.

Așa cum deja s-a arătat, nu există motive pentru a se considera că declarațiile celorlalți în redarea faptelor și a desfășurării lor în timp nu sunt corespunzătoare adevărului, pe de o parte, pentru că prin declarațiile făcute respectivii inculpați își atrag și chiar își agravează propria răspundere, iar pe de altă parte, pentru că nu se identifică motive verosimile de natură a le explica conduita. De altfel, veridicitatea declarațiilor celorlalți inculpați în legătură cu rolul si contribuția avută la comiterea agresiunii și exercitarea în concret a violentelor este confirmată și chiar dovedită în mod direct cu declarațiile martorilor oculari S.M. și Ș.V. și parțial cu declarațiile martorei M.D.

în ceea ce privește ultima etapă a agresiunii, dar și de conținutul și concluziile raportului medico-legal de necropsie. Raportul medico-legal efectuat în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecutiv unui politraumatism cu plăgi hemoragice ale scalpului și cu multiple hematoame. La examinarea cadavrului au fost identificate multiple leziuni traumatice situate pe întreaga suprafață a corpului victimei, leziuni cu privire la care s-a stabilit că au putut fi produse prin lovire repetată, din poziții variabile în timp, cu corpuri contondente, între care unele de formă alungită. Concluziile constatării medico-legale se coroborează perfect cu declarațiile inculpaților în ceea ce privește dinamica și instrumentele folosite la săvârșirea agresiunii asupra victimei.

De asemenea, prin raportul medico-legală efectuat în cauză, astfel cum a fost completat la judecata în primă instanță, s-a stabilit că leziunile traumatice constatate la autopsie, în ansamblul lor, au constituit cauza sigură și directă a morții, șocul traumatic și hemoragie care a determinat decesul victimei fiind urmarea tuturor respectivelor leziuni. Concluziile actului medico-legal prezintă o importanță deosebită în cauză raportat la împrejurarea că apărarea inculpaților D.M. și P.I. a contestat încadrarea juridică a faptei ca omor, între altele, și pe temeiul contribuției reduse și a valorii ei cauzale în producerea rezultatului morții victimei.

Cu privire la participația - sub forma coautoratului - în cazul infracțiunii de omor, reamintind jurisprudența mai veche a fostului Tribunal Suprem, dar și decizii de speță din practica recentă a instanței supreme, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că aceasta subzistă și în cazul în care nu toți participanții la faptă contribuie în aceeași măsură la producerea rezultatului morții, esențial fiind ca activitățile materiale desfășurate de fiecare participant în parte să se completeze reciproc, prin acțiuni simultane sau succesive, și toate împreună să alcătuiască activitatea unică, indivizibilă, considerată în ansamblu activitatea de săvârșire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acțiuni în parte.

Ca atare, coautoratul nu este condiționat de săvârșirea, de către fiecare autor în parte, a tuturor actelor de executare proprii producerii rezultatului morții, fiind suficient ca autorii să realizeze fiecare în parte cel puțin unul din aceste acte care se integrează în ansamblul celor comise de ceilalți și care au, ca finalitate, uciderea victimei. De asemenea, există coautorat și pentru cazul în care participantul săvârșește o acțiune care nu aparține neapărat actelor de executare specifice infracțiunii de omor, dacă respectiva acțiune, aparent exterioară acțiunii incriminate, se dovedește a fi avut o contribuție determinantă la consumarea infracțiunii.

În considerarea celor arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prima instanță, în mod corect și fără a da o greșită apreciere a probelor administrate, a reținut vinovăția inculpaților din cauză - în calitate de coautori - la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., neavând relevanță care sau dacă vreuna dintre loviturile aplicate victimei a fost sau nu mortală, în condițiile în care s-a stabilit că toți inculpații au acționat împreună, lovind concomitent sau succesiv victima, cu bâte, furci, lopeți și cu o rangă de fier, precum și cu pumnii și picioarele, în mod repetat și cu deosebită intensitate, fiind astfel evident că o asemenea comportare punea în pericol grav viața victimei.

Din raportul medico-legal efectuat în cauză a rezultat că victima prezenta un număr mare de leziuni traumatice situate pe aproape întreaga suprafață corporală, inculpații dând dovadă de perseverență și cruzime aplicând victimei un număr atât de mare de lovituri și pe o perioadă lungă de timp, agresiunea înregistrând mai multe momente în desfășurare. Așa cum s-a reținut în cadrul stării de fapt stabilită de prima instanță, victima a fost și dezbrăcată, după ce a încercat să sară din căruță, și udată cu apă pentru a fi trezită din leșin, victima pierzându-și cunoștința de mai multe ori pe durata exercitării violențelor. Întreaga activitate desfășurată de inculpați - surprinderea și lovirea victimei cu bâte, lopeți și o rangă de fier, urmată de alte lovituri aplicate la întâmplare pe tot corpul, urcarea ei în căruță și lovirea din nou a victimei, inclusiv după ce a fost dezbrăcată, violențe care au continuat și după ce victima a fost adusă la locuința inculpatului D.M.

- relevă, prin ea însăși, rezultatul său inevitabil, moartea victimei, consecință pe care chiar dacă inculpații nu au urmărit-o, în orice caz au acceptat-o, având în vedere și atitudinea ulterioară a acestora, de totală indiferență față de victimă după săvârșirea faptei. Modalitatea în care inculpații au acționat nu a lăsat nicio șansă de supraviețuire victimei, așa cum s-a concluzionat și prin suplimentul la raportul de constatare medico-legală efectuat la judecata în primă instanță, având în vedere răspunsul medicului legist privind imposibilitatea estimării numărului de îngrijiri medicale care ar fi fost necesare vindecării leziunilor cauzate victimei, menționându-se că o asemenea estimare ar avea la bază o simplă presupunere - aceea a neproducerii decesului, și nu o realitate obiectivă.

Rezultă, așadar, că în mod corect a fost reținută în cauză încadrarea prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., omorul deosebit de grav fiind dat de modalitatea în care inculpații au înțeles să suprime viața victimei, prin cauzarea unor suferințe puternice prelungite în timp, altele decât cele care însoțesc moartea violentă. Ca urmare, va fi înlăturată critica comună a inculpaților D.M. și P.I. privind greșita încadrare juridică a faptei, neexistând temeiuri care să atragă incidența în cauză a prevederilor art. 183 C. pen. privind infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

De asemenea, pornind de la starea de fapt reținută și concluziile actului medico-legal privind cauzele producerii decesului victimei, Înalta Curte de Casație și Justiție va înlătura și celelalte critici ale recurenților inculpați invocate în susținerea cererii de completare a cercetării judecătorești în fața primei instanțe, neavând relevanță sub aspectul existenței faptei și a încadrării ei juridice cine a avut inițiativa abandonării victimei ori dacă toți inculpații au cunoscut și acceptat acest lucru. Abandonarea victimei s-a situat în timp ulterior consumării agresiunii, deci după ce victima fusese supusă tuturor actelor de violență periculoase pentru viată. Ca atare, nefiind vorba de o împrejurare legată structural de faptă, nu influențează în niciun fel vinovăția inculpaților și existența infracțiunii de omor.

În consecință, criticile inculpaților D.M. și P.I. invocate în cadrul cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen. sunt nefondate. Neîntemeiată se privește și critica procurorului referitoare la omisiunea instanței de apel de a menționa expres în dispozitivul deciziei pronunțate data la care se efectuează prelevarea de probe biologice de la inculpați, conform art. 3 și art. 7 din Legea nr. 76/2008, arătându-se că respectiva măsură decurge din lege și tot în temeiul legii se și execută numai la eliberarea inculpaților din penitenciar, nefiind astfel necesară o mențiune suplimentară din partea instanței sub acest aspect. Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate împotriva deciziei nr. 9/A din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția pentru cauze cu minori și de familie.