ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2546/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 iunie 2006, reclamanta A.D.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, anularea Hotărârii nr. 120 din 13 aprilie 2006 a Colegiului Director al C.N.C.D. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal și fără o cercetare reală, prin hotărârea atacată, primul pârât i-a respins sesizarea, cu toate că a dovedit că a fost luată cu forța de lângă logodnicul său, de către familie, fiind sechestrată și supusă unui tratament psihiatric la Spitalul N., pe motiv că practica Y., ceea ce reprezintă o discriminare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2200 din 10 octombrie 2006, a respins acțiunea ca inadmisibilă. Instanța a reținut că soluția adoptată se impune, întrucât reclamanta s-a adresat Instanței de judecată fără a urma procedura administrativă prealabilă impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedură care constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii. Împotriva sus - menționatei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.D.R., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii și fără a se ține seama de actele anexate în dosar ca probatorii. Recursul este nefondat și va fi respins.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: În speța dedusă judecății Curții de Apel București, a fost invocată excepția lipsei plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Hotărârile emise în temeiul H.G. nr. 1194/2001 privind organizarea și funcționarea C.N.C.D., prin care acest organism se pronunță cu privire la petițiile primite, au caracter administrativ. Conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa Instanței de judecată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității administrative emitente în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Prin urmare, plângerea prealabilă este obligatorie, prevăzută de Legea nr. 554/2004 și se face înaintea sesizării Instanței de contencios administrativ competente. În speță, din actele aflate la dosar, rezultă fără dubiu că recurenta - reclamantă s-a adresat direct Instanței de judecată fără să parcurgă procedura prealabilă impusă imperativ de lege prin art. 7. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod corect Instanța Curții de Apel a respins acțiunea ca inadmisibilă, întrucât plângerea prealabilă este o condiție de admisibilitate a acțiunii. Așa fiind constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de reclamanta A.D.R., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 2200 din 10 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2007.