ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2533/2007

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 921 din 14 februarie 2007 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ a respins ca

nefondat recursul declarat de I.L. împotriva Încheierii din 18 mai 2006

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii,

la data de 18 aprilie 2007, I.L. a formulat contestație în anulare în temeiul dispozițiilor

art. 317 alin. (1) și art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației,

s-a susținut că instanța de judecată nu a respectat mențiunea că judecata se va

face în lipsă, dacă procedura de chemare a părții a fost legal îndeplinită,

precum și faptul că nu s-a reținut buna-credință, care a stat la baza

îndeplinirii tuturor drepturilor procedurale, conform art. 723 C. proc. civ.

Contestatoarea a arătat că,

deși a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța de judecată a suspendat

nelegal judecarea pricinii, iar cererea de repunere pe rol a fost soluționată

cu foarte mare întârziere. Din acest motiv, contestatoarea a solicitat să se

constate încălcarea normelor imperative privind neefectuarea răspunsului la

documentul înaintat la 3 mai 2006, nerespectarea procedurii în cazul unui

conflict de drepturi, nerespectarea termenelor de judecată și a termenului de

30 de zile pentru soluționarea unei cereri, precum și faptul că pricina nu a

fost judecată în lipsa sa.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare

ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestatoarea nu a dovedit

îndeplinirea condițiilor prevăzute expres de art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 C. proc. civ. pentru calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Astfel, se reține că pentru

termenul din 18 mai 2006 la care a fost judecată pricina în recurs, procedura

de citare a părților a fost legal îndeplinită și contestatoarea a fost prezentă,

având posibilitatea să formuleze apărări și în consecință, nu este întemeiat

primul motiv al contestației formulat în baza art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

De asemenea, nu sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., întrucât contestatoarea nu a invocat existența unei greșeli materiale care să fi determinat

dezlegarea dată recursului și nici omisiunea Instanței de recurs de a cerceta

vreunul din motivele de modificare sau de casare a hotărârii.

Instanța de recurs a

analizat și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate de

contestatoare, cu referire la situația concretă în cauză și la dispozițiile art.

242 C. proc. civ.

În consecință, motivele

prezentei contestații nu se încadrează în prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1

și art. 318 C. proc. civ., pentru retractarea hotărârii irevocabile pronunțată

de Instanța de recurs.

Față de motivele expuse,

Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de I.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de I.L. împotriva deciziei nr. 921 din 14 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2007.