ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2533/2007

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 921 din 14 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ a respins ca nefondat recursul declarat de I.L. împotriva Încheierii din 18 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Împotriva acestei decizii, la data de 18 aprilie 2007, I.L. a formulat contestație în anulare în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) și art. 318 C. proc. civ. În motivarea contestației, s-a susținut că instanța de judecată nu a respectat mențiunea că judecata se va face în lipsă, dacă procedura de chemare a părții a fost legal îndeplinită, precum și faptul că nu s-a reținut buna-credință, care a stat la baza îndeplinirii tuturor drepturilor procedurale, conform art. 723 C. proc.

civ. Contestatoarea a arătat că, deși a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța de judecată a suspendat nelegal judecarea pricinii, iar cererea de repunere pe rol a fost soluționată cu foarte mare întârziere. Din acest motiv, contestatoarea a solicitat să se constate încălcarea normelor imperative privind neefectuarea răspunsului la documentul înaintat la 3 mai 2006, nerespectarea procedurii în cazul unui conflict de drepturi, nerespectarea termenelor de judecată și a termenului de 30 de zile pentru soluționarea unei cereri, precum și faptul că pricina nu a fost judecată în lipsa sa. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată, pentru următoarele considerente: Contestatoarea nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute expres de art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 C. proc.

civ. pentru calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Astfel, se reține că pentru termenul din 18 mai 2006 la care a fost judecată pricina în recurs, procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită și contestatoarea a fost prezentă, având posibilitatea să formuleze apărări și în consecință, nu este întemeiat primul motiv al contestației formulat în baza art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. De asemenea, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., întrucât contestatoarea nu a invocat existența unei greșeli materiale care să fi determinat dezlegarea dată recursului și nici omisiunea Instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare a hotărârii.

Instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate de contestatoare, cu referire la situația concretă în cauză și la dispozițiile art. 242 C. proc. civ. În consecință, motivele prezentei contestații nu se încadrează în prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 C. proc. civ., pentru retractarea hotărârii irevocabile pronunțată de Instanța de recurs. Față de motivele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de I.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de I.L. împotriva deciziei nr. 921 din 14 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2007.