ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 441/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc.

civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

sentința civila nr. 1720 din 14 decembrie 2006, Tribunalul București, s

ecția a III-a civilă, a admis excepția

inadmisibilității și a respins cererea de

revizuire

ca inadmisibila, formulată de P.S. în contradictoriu cu

H.R. și B.P.R., cerere prin care a solicitat

revizuirea sentinței civile nr. 1135/1999, în

baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru a se pronunța

astfel tribunalul a reținut că la termenul de

judecata

din 16 noiembrie 2006, după atașarea dosarului de fond, s-a constatat că în

dispozitivul

sentinței a cărei revizuire s-a solicitat figurau mai multe părți decât cele

chemate în judecata prin cererea inițială.

S-a

pus în vedere petentei sa precizeze cererea sub acest aspect însă aceasta nu

s-a conformat, iar tribunalul a apreciat ca

nu pot fi introduse din oficiu aceste

părți

deoarece s-ar încalcă principiul disponibilității procesului civil.

Împotriva sentinței

tribunalului a declarat recurs revizuienta P.S. și apel intimata H.R.

Anterior închiderii

dezbaterilor s-a impus calificarea căii de atac, iar în

temeiul dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. curtea de apel a

calificat

recursul ca fiind apel,

soluționând cauza în compunerea prevăzută de lege pentru

judecarea

apelului.

P.S. a susținut în

motivele de apel că în mod greșit a fost respinsă revizuirea ca inadmisibila

întrucât intimata H.R. a devenit singurul proprietar al imobilului prin

contractul de cesiune de drepturi

litigioase

autentificat sub nr. 5913 din 6 mai 2003 încheiat cu moștenitorii lui B.V

.

Intimata H.R. a

criticat sentința sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecata.

Prin

decizia civilă nr. 206 Curtea de Apel București, secția a III a civilă și

pentru cauze cu minori

și de familie, a admis apelul declarat de P.S. în

sensul că a desființat sentința

civilă nr. 1720 din 14 decembrie 2006 pronunțată de

Tribunalul București, secția a III a civilă, și a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Totodată a respins ca

nefondat apelul formulat de H.R. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de apel a reținut următoarele:

-

revizuirea

este o cale de atac în retractare, deoarece se adresează aceleiași

instanțe care a soluționat pricina în fond,

cerându-i sa revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate,

care, de regula s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii;

-

chiar

daca revizuienta a chemat în judecata doar dobânditorul cu titlu

particular, cesionar de drepturi litigioase,

R.H., instanța avea obligația în temeiul dispozițiilor art. 129 C. proc. civ.

și fără încălcarea principiului disponibilității procesului civil, să dispună

introducerea în cauza a tuturor părților care au

participat la judecată, mai puțin

cedenții,

în procesul finalizat prin sentința a cărui revizuire se cere;

-

instanța

în temeiul rolului activ, după atașarea dosarului de fond trebuia să dispună

citarea în cauză, în calitate de intimați, a tuturor părților care au

participat la

prima judecata.

Nemulțumită fiind de soluția pronunțată de instanța de apel, H.R.

a declarat în termen legal

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.,

critica vizând faptul că în mod greșit s-a

apreciat că judecătorul

fondului putea, în baza rolului activ, să suplinească voința

părții.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de critica formulată, Curtea

constată că recursul

declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Revizuirea este o

cale de atac prevăzută de art. 322-328 C. proc. civ. și impune ca ea să fie

judecată în raport cu toate părțile care au

participat

la prima judecată pentru asigurarea principiului contradictorialității și al

disponibilității.

Or,

revizuenta a chemat în judecată doar cesionarul de drepturi litigioase,

respectiv pe R.H.,

situație în care instanța de fond avea obligația, în

baza rolului activ, să dispună introducerea în cauză

a tuturor părților care au participat la judecată în procesul finalizat prin

sentința a cărei revizuire s-a solicitat.

Astfel că motivul

invocat în recurs se privește ca fiind nefondat, iar hotărârea recurată fiind

dată cu aplicarea dispozițiilor legale.

Așa fiind, critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

nu își găsește aplicabilitatea în speță, astfel că recursul

reclamantei va fi

respins, ca

nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE  MOTIVE

ÎÎN

NUMELE  LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de H.R. împotriva deciziei nr. 206

A din 2 aprilie 2007 a

Curții de Apel București, secția a

IV

a civilă, ca nefondat.

I

revocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.