ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 845 din 11 aprilie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul N.P., în contradictoriu cu pârâta A.N.F.P.,

având ca obiect modificarea adresei din 1 ianuarie 2004 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să emită un act administrativ prin care să îi recunoască

statutul de membru în corpul de rezervă al subprefecților, potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 340/2004.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut

că, prin decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici.

A mai reținut instanța că potrivit textului

contestat de reclamant nu poate ocupa o funcție publică persoana care a desfășurat

activități de poliție politică astfel cum sunt ele definite de art. 5 alin. (1)

din Legea nr. 187/1999.

Cum dispozițiile art. 50 din Legea nr. 188/1999,

republicată, prevăd condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ de o persoană

pentru ocuparea unei funcții publice, iar reclamantul nu îndeplinește cerința

impusă de art. 50 lit. j), instanța a apreciat că acțiunea acestuia privind

modificarea adresei prin care pârâta i-a respins cererea de confirmare a

calității de membru în corpul de rezervă al subprefecților, este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

a declarat recurs reclamantul N.P.

În motivarea recursului recurentul susține că

hotărârea este netemeinică și nelegală, deoarece singurul text de lege invocat

este art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, republicată, dispoziție legală criticabilă, deoarece nu prevede o

perioadă limitată de timp la expirarea căreia persoana ce intră sub incidența

sa, să poată ocupa o funcție publică; se precizează că legiuitorul ar fi

trebuit să reglementeze o reabilitare civilă, care să opereze după o perioadă

de timp.

Recurentul mai arată că nu există probe în

sensul că ar fi săvârșit „poliție politică”, C.N.S.A.S. neavând autoritatea

morală să emită astfel de verdicte, numai instanța judecătorească fiind în

măsură să stabilească responsabilități legate de perioada dictaturii comuniste.

Recurentul invocă și prevederile protocolului

nr. 12 la C.A.D.O., privind interzicerea discriminării și a restrângerii

exercițiului unor drepturi și libertăți.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond,

precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat.

Potrivit art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici, republicată, poate ocupa o funcție

publică persoana care nu a desfășurat activitate de poliție politică, astfel

cum aceasta este definită de lege.

Prin decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006

pronunțată de Curtea Constituțională a fost respinsă excepția de

neconstituționalitate a art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici, republicată.

Față de acest text de lege, în mod temeinic

și legal instanța de fond a respins acțiunea reclamantului-recurent privind obligarea

A.N.F.P., să-i recunoască calitatea de membru în corpul de rezervă al

subprefecților, întrucât nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 50 lit. j)

din Legea nr. 188/1999, fiind de competența legiuitorului să stabilească condițiile

de acces în funcțiile publice.

În baza art. 304 pct. 9 cu referire la art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de nulitate a recursului.

Respinge recursul declarat de N.P., împotriva

sentinței civile nr. 845 din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

martie 2007.