ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5778/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 629 din 29 noiembrie 2005, a respins acțiunea principală formulată de reclamanții C.N.G. și C.I. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Târgu Jiu prin primar, Municipiul Târgu Jiu prin Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, P.I. și P.M., G.C., G.D., G.F., C.V., C.E., C.V.E., C.L., G.C.D., C.D.G., U.E.S., Primăria Municipiului Târgu Jiu. Prin aceeași sentință, tribunalul a respins cererile reconvenționale formulate de pârâții G.D., G.F., Municipiul Târgu Jiu prin primar și U.E.S.. Cererile de chemare în garanție formulate de pârâții P.I., P.M., G.D., G.F., C.V., C.E., C.V.E., C.L., G.C.D., C.D.G.

au fost respinse de tribunal ca fiind fără obiect. Hotărând astfel, tribunalul a reținut că reclamanții nu au făcut dovada calității de proprietari cu privire la suprafața de teren de 4998 mp situată în intravilanul municipiului Târgu Jiu. Ca urmare a respingerii acțiunii principale, cu modificările ulterioare, au fost respinse și cererile de chemare în garanție formulate de pârâți. Cu privire la cererile reconvenționale formulate de pârâții G.D., G.F., U.E.S. și Municipiul Târgu Jiu, tribunalul a reținut că pârâții nu au făcut dovada fraudei la lege a vânzătorului și cumpărătorului din convenția intitulată „dovada de vânzare” din 4 noiembrie 1990 privind suprafața de 500 mp, care să atragă nulitatea absolută a respectivului act contestat.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 416 din 24 mai 2006, a anulat ca netimbrat apelul declarat de Municipiul Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr. 629 din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului Gorj. Prin aceeași decizie, curtea de apel a admis apelurile declarate de reclamanții C.N.G. și C.I. și de intervenientul U.E.S., precum și cererea de aderare la apel formulată de pârâtul Municipiul Târgu Jiu prin primar și în consecință a anulat sentința civilă nr. 629/2005 Tribunalului Gorj, trimițând cauza spre soluționare în primă instanță la Judecătoria Târgu Jiu. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 9738 din 27 noiembrie 2006, a admis recursurile declarate de U.E.S., C.N.G.

și C.I. și a casat decizia nr. 416 din 24 mai 2006 a Curții de Apel Craiova în partea privitoare la anularea sentinței și a trimis cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță. Dispoziția de anulare ca netimbrat a apelului declarat de Municipiul Târgu Jiu a fost menținută. Rejudecând pricina ca instanță de apel, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 793 din 2 octombrie 2007, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții C.N.G., C.I. și de intervenientul U.E.S. împotriva sentinței civile nr. 629 din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului Gorj. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că reclamanții C.N.G. și C.I. nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul pe care îl revendică și că singurul titlu valabil asupra respectivului teren este cel prezentat de U.E.S., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Curtea de apel a mai arătat, în considerentele deciziei, că pe teren au fost edificate mai multe case aparținând pârâților, cărora le-a fost concesionat terenul de către primăria localității, actele de concesiune fiind legal emise. În fine, cu privire la revendicarea terenului de către U.E.S. s-a motivat prin decizie că acesta din urmă nu a formulat, prin apel, nici o critică în legătură cu respingerea revendicării din cererea reconvențională. Împotriva deciziei civile nr. 793 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs reclamanții C.N.G. și C.I., precum și intervenientul U.E.S. Reclamanții C.N.G. și C.I. au invocat, prin recursul declarat, dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ., solicitând casarea deciziei recurate și a sentinței primei instanțe și pe fondul cauzei admiterea capetelor de cerere „în constatare și în revendicare”, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel pentru soluționarea celorlalte capete de cerere.

Dezvoltând motive de nelegalitate, reclamanții au susținut, în esență, următoarele: - prima instanță și instanța de apel au respins, în mod greșit, proba testimonială pentru a face dovada relei credințe și a fraudei părților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2775 din 22 septembrie 2004. - instanța de apel a analizat doar în parte criticile formulate prin apelul declarat; - instanța de apel, ca și prima instanță au reținut, în mod eronat, că reclamanții nu au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, drept care a fost înscris în cartea funciară; - în considerentele deciziei nu au fost arătate titlurile valabile ale pârâților care pot fi opuse reclamanților; - nu a fost cercetată nulitatea titlului de proprietate eliberat pârâtului U.E.S., în temeiul Legii nr. 18/1991.

Intervenientul U.E.S., prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., a susținut că trebuia admisă în întregime cererea reconvențională prin care a revendicat suprafața de 1226 mp teren curți, construcții, pentru care i-a fost eliberat titlu de proprietate la data de 14 iunie 2004. Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Susținând că sunt proprietarii terenului aflat în litigiu, reclamanții au prezentat, în sprijinul susținerii lor, sentința civilă nr. 7914/1997 a Judecătoriei Târgu Jiu. Prin această sentință a fost admisă acțiunea reclamantului C.N.G. împotriva pârâtului U.I.C. și s-a constatat că între părți a intervenit vânzare-cumpărarea unei suprafețe de teren de 5000 mp, conform unei convenții concretizată într-un înscris sub semnătură privată intitulat dovadă, întocmit la 4 noiembrie 1990. În cadrul unui litigiu ulterior, în care Primăria Municipiului Târgu Jiu a cerut constatarea nulității absolute a convenției dintre U.I.C.

și reclamanți, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 14002/2000, a stabilit că acea convenție, concretizată în înscrisul sub semnătură privată intitulat dovadă, nu este de natură să transmită proprietatea către cumpărători (reclamanți) și că poate fi avută în vedere, cel mult, ca o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare. În consecință, sentința civilă nr. 7914/1997 a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată de recurenții reclamanți, are valoare doar între părțile contractante, neputând fi opusă terților-pârâți în acest litigiu de către reclamanți, în cadrul unei acțiuni în revendicare. Nu s-a dovedit că vânzătorul, din convenția încheiată în anul 1990, a fost proprietarul terenului vândut, așa că reclamanții nu se pot considera proprietarii acelui teren.

Examinând cele două hotărâri judecătorești menționate mai sus, instanța de apel a hotărât, corect, că reclamanții nu au făcut dovada unui titlu de proprietate valabil cu privire la terenul aflat în litigiu. Mai mult, prin Hotărârea nr. 194 din 27 iulie 2002 a Consiliului Local Târgu Jiu, adoptată în baza Legii nr. 213/1998 s-a constatat că terenul revendicat de reclamanți constituie proprietate privată a Municipiului Târgu Jiu, or această hotărâre nu a fost desființată printr-o hotărâre judecătorească. Recurentului U.E.S. i-a fost emis, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, titlul de proprietate nr. 13464490/2004 pentru suprafața totală de 8329 mp din care face parte și terenul solicitat, în prezentul litigiu, de reclamanți.

Acest titlu de proprietate a fost avut în vedere de instanța de apel, care, în considerentele deciziei, a motivat, judicios, că, fiind emis cu aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, nu este lovit de nulitate. O parte din terenul menționat în titlul său de proprietate, U.E.S. a vândut-o prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2775 din 22 septembrie 2004 de un birou notarial. Titlul de proprietate fiind emis cu respectarea prevederilor legale, proprietarul era în drept să-și înstrăineze bunul, așa încât nu era utilă cauzei administrarea unei probe testimoniale pentru a se stabili existența sau inexistența bunei credințe a părților care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

Unora dintre pârâți le-au fost concesionate suprafețe de teren de către Municipiul Târgu Jiu și pentru aceste suprafețe concesionate au fost eliberate autorizații de construcție, pe baza cărora pârâții și-au edificat case de locuit (filele 123 – 125 și 312 – 321 din dosarul primei instanțe). Printre cei cărora, la cerere, le-a fost concesionat teren au fost și C.N.G. și C.G.G., care, de asemenea, și-au edificat case de locuit (filele 182-202 din dosarul primei instanțe). În aceste ultime contracte de concesionare s-a prevăzut că suprafețele concesionate de câte 300 mp sunt proprietatea Municipiului Târgu Jiu. Contrar susținerilor formulate prin recurs, toate motivele de apel invocate de reclamanți (filele 3-5 din dosarul instanței de apel) au fost analizate de curtea de apel, așa cum rezultă din considerentele deciziei pronunțate.

Nu este întemeiat nici recursul declarat de U.E.S., prin care s-a susținut că trebuia admisă cererea reconvențională cu privire la revendicarea suprafeței de 1226 mp teren curți, construcții. Așa cum a motivat, corect, curtea de apel, U.E.S. a declarat apel (filele 6-7) împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea reconvențională, dar, prin apelul declarat, nu a adus nicio critică în legătură cu respingerea capătului de cerere privitor la revendicare. Instanța de apel avea datoria să verifice situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță doar în limitele cererii de apel. Nefiind întemeiate, recursurile exercitate în cauză urmează să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții C.N.G., C.I. și intervenientul U.E.S. împotriva deciziei nr. 793 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2008.