ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5778/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Tribunalul Gorj, prin sentința

civilă nr. 629 din 29 noiembrie 2005, a respins acțiunea principală formulată

de reclamanții C.N.G. și C.I. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Târgu Jiu

prin primar, Municipiul Târgu Jiu prin Consiliul Local al Municipiului Târgu

Jiu, P.I. și P.M., G.C., G.D., G.F., C.V., C.E., C.V.E., C.L., G.C.D., C.D.G.,

U.E.S., Primăria Municipiului Târgu Jiu. Prin aceeași sentință, tribunalul a

respins cererile reconvenționale formulate de pârâții G.D., G.F., Municipiul

Târgu Jiu prin primar și U.E.S.. Cererile de chemare în garanție formulate de

pârâții P.I., P.M., G.D., G.F., C.V., C.E., C.V.E., C.L., G.C.D., C.D.G. au

fost respinse de tribunal ca fiind fără obiect.

Hotărând astfel, tribunalul a

reținut că reclamanții nu au făcut dovada calității de proprietari cu privire

la suprafața de teren de 4998 mp situată în intravilanul municipiului Târgu

Jiu. Ca urmare a respingerii acțiunii principale, cu modificările ulterioare,

au fost respinse și cererile de chemare în garanție formulate de pârâți.

Cu privire la cererile

reconvenționale formulate de pârâții G.D., G.F., U.E.S. și Municipiul Târgu

Jiu, tribunalul a reținut că pârâții nu au făcut dovada fraudei la lege a

vânzătorului și cumpărătorului din convenția intitulată „dovada de vânzare” din

4 noiembrie 1990 privind suprafața de 500 mp, care să atragă nulitatea absolută

a respectivului act contestat.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 416 din 24 mai 2006, a anulat ca netimbrat apelul declarat de Municipiul

Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr. 629 din 29 noiembrie 2005 a

Tribunalului Gorj. Prin aceeași decizie, curtea de apel a admis apelurile

declarate de reclamanții C.N.G. și C.I. și de intervenientul U.E.S., precum și

cererea de aderare la apel formulată de pârâtul Municipiul Târgu Jiu prin

primar și în consecință a anulat sentința civilă nr. 629/2005 Tribunalului

Gorj, trimițând cauza spre soluționare în primă instanță la Judecătoria Târgu

Jiu.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin decizia nr. 9738 din 27 noiembrie 2006, a admis recursurile

declarate de U.E.S., C.N.G. și C.I. și a casat decizia nr. 416 din 24 mai 2006

a Curții de Apel Craiova în partea privitoare la anularea sentinței și a trimis

cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță. Dispoziția de anulare

ca netimbrat a apelului declarat de Municipiul Târgu Jiu a fost menținută.

Rejudecând pricina ca instanță de

apel, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 793 din 2 octombrie 2007,

a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții C.N.G., C.I. și de

intervenientul U.E.S. împotriva sentinței civile nr. 629 din 29 noiembrie 2005

a Tribunalului Gorj.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut că reclamanții C.N.G. și C.I. nu au făcut dovada dreptului de

proprietate cu privire la terenul pe care îl revendică și că singurul titlu

valabil asupra respectivului teren este cel prezentat de U.E.S., căruia i s-a

reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. Curtea de

apel a mai arătat, în considerentele deciziei, că pe teren au fost edificate

mai multe case aparținând pârâților, cărora le-a fost concesionat terenul de

către primăria localității, actele de concesiune fiind legal emise.

În fine, cu privire la revendicarea

terenului de către U.E.S. s-a motivat prin decizie că acesta din urmă nu a

formulat, prin apel, nici o critică în legătură cu respingerea revendicării din

cererea reconvențională.

Împotriva deciziei civile nr. 793

din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs reclamanții

C.N.G. și C.I., precum și intervenientul U.E.S.

Reclamanții C.N.G. și C.I. au

invocat, prin recursul declarat, dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.

proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate și a sentinței primei instanțe

și pe fondul cauzei admiterea capetelor de cerere „în constatare și în

revendicare”, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel pentru

soluționarea celorlalte capete de cerere.

Dezvoltând motive de nelegalitate,

reclamanții au susținut, în esență, următoarele:

- prima instanță și instanța de apel

au respins, în mod greșit, proba testimonială pentru a face dovada relei

credințe și a fraudei părților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 2775 din 22 septembrie 2004.

- instanța de apel a analizat doar

în parte criticile formulate prin apelul declarat;

- instanța de apel, ca și prima

instanță au reținut, în mod eronat, că reclamanții nu au dovedit dreptul de

proprietate asupra terenului în litigiu, drept care a fost înscris în cartea

funciară;

- în considerentele deciziei nu au

fost arătate titlurile valabile ale pârâților care pot fi opuse reclamanților;

- nu a fost cercetată nulitatea

titlului de proprietate eliberat pârâtului U.E.S., în temeiul Legii nr.

18/1991.

Intervenientul U.E.S., prin recursul

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., a susținut că

trebuia admisă în întregime cererea reconvențională prin care a revendicat

suprafața de 1226 mp teren curți, construcții, pentru care i-a fost eliberat

titlu de proprietate la data de 14 iunie 2004.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

Susținând că sunt proprietarii

terenului aflat în litigiu, reclamanții au prezentat, în sprijinul susținerii

lor, sentința civilă nr. 7914/1997 a Judecătoriei Târgu Jiu. Prin această

sentință a fost admisă acțiunea reclamantului C.N.G. împotriva pârâtului U.I.C.

și s-a constatat că între părți a intervenit vânzare-cumpărarea unei suprafețe

de teren de 5000 mp, conform unei convenții concretizată într-un înscris sub

semnătură privată intitulat dovadă, întocmit la 4 noiembrie 1990.

În cadrul unui litigiu ulterior, în

care Primăria Municipiului Târgu Jiu a cerut constatarea nulității absolute a

convenției dintre U.I.C. și reclamanți, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința

civilă nr. 14002/2000, a stabilit că acea convenție, concretizată în înscrisul

sub semnătură privată intitulat dovadă, nu este de natură să transmită

proprietatea către cumpărători (reclamanți) și că poate fi avută în vedere, cel

mult, ca o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare. În consecință,

sentința civilă nr. 7914/1997 a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată de recurenții

reclamanți, are valoare doar între părțile contractante, neputând fi opusă

terților-pârâți în acest litigiu de către reclamanți, în cadrul unei acțiuni în

revendicare. Nu s-a dovedit că vânzătorul, din convenția încheiată în anul

1990, a fost proprietarul terenului vândut, așa că reclamanții nu se pot

considera proprietarii acelui teren.

Examinând cele două hotărâri

judecătorești menționate mai sus, instanța de apel a hotărât, corect, că

reclamanții nu au făcut dovada unui titlu de proprietate valabil cu privire la

terenul aflat în litigiu.

Mai mult, prin Hotărârea nr. 194 din

27 iulie 2002 a Consiliului Local Târgu Jiu, adoptată în baza Legii nr.

213/1998 s-a constatat că terenul revendicat de reclamanți constituie

proprietate privată a Municipiului Târgu Jiu, or această hotărâre nu a fost

desființată printr-o hotărâre judecătorească.

Recurentului U.E.S. i-a fost emis,

în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, titlul de proprietate nr.

13464490/2004 pentru suprafața totală de 8329 mp din care face parte și terenul

solicitat, în prezentul litigiu, de reclamanți. Acest titlu de proprietate a fost

avut în vedere de instanța de apel, care, în considerentele deciziei, a

motivat, judicios, că, fiind emis cu aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991,

nu este lovit de nulitate.

O parte din terenul menționat în

titlul său de proprietate, U.E.S. a vândut-o prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2775 din 22 septembrie 2004 de un birou

notarial. Titlul de proprietate fiind emis cu respectarea prevederilor legale,

proprietarul era în drept să-și înstrăineze bunul, așa încât nu era utilă cauzei

administrarea unei probe testimoniale pentru a se stabili existența sau

inexistența bunei credințe a părților care au încheiat contractul de

vânzare-cumpărare.

Unora dintre pârâți le-au fost

concesionate suprafețe de teren de către Municipiul Târgu Jiu și pentru aceste

suprafețe concesionate au fost eliberate autorizații de construcție, pe baza

cărora pârâții și-au edificat case de locuit (filele 123 – 125 și 312 – 321 din

dosarul primei instanțe). Printre cei cărora, la cerere, le-a fost concesionat

teren au fost și C.N.G. și C.G.G., care, de asemenea, și-au edificat case de

locuit (filele 182-202 din dosarul primei instanțe). În aceste ultime contracte

de concesionare s-a prevăzut că suprafețele concesionate de câte 300 mp sunt

proprietatea Municipiului Târgu Jiu.

Contrar susținerilor formulate prin

recurs, toate motivele de apel invocate de reclamanți (filele 3-5 din dosarul

instanței de apel) au fost analizate de curtea de apel, așa cum rezultă din

considerentele deciziei pronunțate.

Nu este întemeiat nici recursul

declarat de U.E.S., prin care s-a susținut că trebuia admisă cererea

reconvențională cu privire la revendicarea suprafeței de 1226 mp teren curți,

construcții.

Așa cum a motivat, corect, curtea de

apel, U.E.S. a declarat apel (filele 6-7) împotriva sentinței prin care a fost

respinsă cererea reconvențională, dar, prin apelul declarat, nu a adus nicio

critică în legătură cu respingerea capătului de cerere privitor la revendicare.

Instanța de apel avea datoria să verifice situația de fapt și aplicarea legii

de către prima instanță doar în limitele cererii de apel.

Nefiind întemeiate, recursurile

exercitate în cauză urmează să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanții C.N.G., C.I. și intervenientul U.E.S. împotriva

deciziei nr. 793 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 octombrie 2008.