ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 139/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 139/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 23 octombrie 2004, reclamanta SC D.R.I.M. SRL Pitești a chemat în

judecată pe pârâta S.N.P. SA București solicitând ca în baza sentinței ce se va

pronunța să fie obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru

spațiul comercial și terenul aferent acestuia situat în Râmnicu Vâlcea str. Timiș

ce face obiectul contractului de închiriere nr. 136 din 19 ianuarie 2004 la

prețul ce se va stabili de instanță.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că deține cu chirie spațiul menționat, iar pentru

desfășurarea activităților comerciale specifice a făcut lucrările de reparație

și amenajările necesare.

Mai arată, că în temeiul

Legii nr. 346/2004 a solicitat pârâtei să-i vândă spațiul menționat întrucât se

încadrează în toate criteriile prevăzute de acest act normativ pentru a

beneficia de facilitatea respectivă.

Tribunalul Vâlcea, secția

comercială, prin sentința nr. 1141 din 2 decembrie 2004, a admis în parte

cererea obligând pârâta să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare

pentru spațiul comercial în litigiu și terenul aferent acestuia și a respins

cererea privind stabilirea prețului de către instanță.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 346/2004

regiile autonome, societățile/companiile naționale, precum și societățile

comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate ca în termen de 90 de

zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii,

să încheie contractele de vânzare-cumpărare prevăzute la alin. (1) lit. b) și d),

contractele de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare prevăzute la alin. (1) lit.

b) și c) sau să asigure accesul privitor la închirierea, concesionarea ori leasingul

acțiunilor disponibile în condițiile alin. (1) lit. a).

Acest termen este stabilit

de lege în favoarea solicitantului, întreprindere mică și mijlocie și

reprezintă o obligație pentru proprietar de a încheia contractul de transmitere

a dreptului de proprietate în cadrul acestuia și nu în termen după trecerea

căruia să te poți adresa justiției, în condițiile în care pârâta și-a exprimat

expres refuzul de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, reclamanta

îndeplinind toate condițiile impuse de lege.

S-a mai reținut că în ce privește

faptul că pârâta se află în procedura de administrare specială în perioada de

privatizare și ca urmare privatizarea nu se poate face decât în bloc nu are

relevanță întrucât administratorul special este obligat să identifice activele

neutilizate ce pot fi transferate sau vândute ceea ce nu exclude aplicarea

Legii nr. 346/2004 ci dimpotrivă reprezintă o modalitate de privatizare

prevăzută în sarcina pârâtei chiar anterior acestui act normativ în aplicarea

Legii nr. 133/1999.

Neîntocmirea listelor cu actele

disponibile constituie contravenție conform art. 33 alin. (1) lit. a) și b) din

Legea nr. 346/2004 ceea ce demonstrează odată în plus că reprezintă o obligație

a pârâtei și nu o facultate a acesteia.

S-a respins cererea

reclamantei ce vizează stabilirea de către instanță a prețului cu motivarea că

potrivit art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 prețul vânzării se

negociază de părți pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert

acceptat de părți, după deducerea investițiilor efectuate de locatar.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel pârâta motivând că în conformitate cu art. 13 alin. (7) lit. a)

din Legea nr. nr. 346/2006 activele se pot retrage de pe lista cu active

disponibile în cazul declanșării procedurii de administrare specială în

perioada de privatizare.

Prin Ordinul Ministrului

Industriei și Resurselor nr. 43/2003 s-a instituit administrarea specială a

S.N.P. SA în vederea privatizării, situație în care bunurile sunt scoase de pe

listele cu activele disponibile.

Însușindu-și criticile

formulate, Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 35 din 16 martie 2005, a

admis apelul a schimbat în tot sentința fondului și a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

S-a reținut că refuzul

pârâtei de a vinde spațiul exprimat înlăuntrul termenului de 90 de zile de la

solicitarea privind cumpărarea activului deținut cu chirie de către reclamantă,

echivalează cu retragerea acestuia de pe listă, iar faptul că nu s-a întocmit

lista inițială cuprinzând activele disponibile nu poate conduce la o altă finalitate

avându-se în vedere instituirea administrării speciale anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 346/2004.

Împotriva soluției instanței

de apel a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că s-a făcut o

interpretare eronată a dispozițiilor art. 13 alin. (7) din Legea nr. 346/2004.

Ulterior, la data de 24

ianuarie 2008, recurenta-reclamantă în baza art. 246 C. proc. civ., a depus o

cerere de renunțare la judecata acțiunii principale întrucât părțile s-au

înțeles pe cale amiabilă în sensul că au încheiat contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 115 din 22 ianuarie 2008 având ca obiect

spațiul comercial care face obiectul cererii de chemare în judecată pe care l-a

anexat.

În aceste condiții, văzând

dispozițiile art. 312 coroborate cu art. 246 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC D.R.I.M. SRL Pitești, împotriva deciziei nr. 35/ A-C din 16

martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, modifică decizia recurată în sensul respingerii

apelului pârâtei S.N.P. SA București și ia act de renunțarea la judecata

acțiunii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2008.