ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 139/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 23 octombrie 2004, reclamanta SC D.R.I.M. SRL Pitești a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. SA București solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial și terenul aferent acestuia situat în Râmnicu Vâlcea str. Timiș ce face obiectul contractului de închiriere nr. 136 din 19 ianuarie 2004 la prețul ce se va stabili de instanță. În motivarea cererii reclamanta a arătat că deține cu chirie spațiul menționat, iar pentru desfășurarea activităților comerciale specifice a făcut lucrările de reparație și amenajările necesare.

Mai arată, că în temeiul Legii nr. 346/2004 a solicitat pârâtei să-i vândă spațiul menționat întrucât se încadrează în toate criteriile prevăzute de acest act normativ pentru a beneficia de facilitatea respectivă. Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința nr. 1141 din 2 decembrie 2004, a admis în parte cererea obligând pârâta să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial în litigiu și terenul aferent acestuia și a respins cererea privind stabilirea prețului de către instanță.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 regiile autonome, societățile/companiile naționale, precum și societățile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate ca în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii, să încheie contractele de vânzare-cumpărare prevăzute la alin. (1) lit. b) și d), contractele de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) sau să asigure accesul privitor la închirierea, concesionarea ori leasingul acțiunilor disponibile în condițiile alin. (1) lit. a). Acest termen este stabilit de lege în favoarea solicitantului, întreprindere mică și mijlocie și reprezintă o obligație pentru proprietar de a încheia contractul de transmitere a dreptului de proprietate în cadrul acestuia și nu în termen după trecerea căruia să te poți adresa justiției, în condițiile în care pârâta și-a exprimat expres refuzul de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, reclamanta îndeplinind toate condițiile impuse de lege.

S-a mai reținut că în ce privește faptul că pârâta se află în procedura de administrare specială în perioada de privatizare și ca urmare privatizarea nu se poate face decât în bloc nu are relevanță întrucât administratorul special este obligat să identifice activele neutilizate ce pot fi transferate sau vândute ceea ce nu exclude aplicarea Legii nr. 346/2004 ci dimpotrivă reprezintă o modalitate de privatizare prevăzută în sarcina pârâtei chiar anterior acestui act normativ în aplicarea Legii nr. 133/1999. Neîntocmirea listelor cu actele disponibile constituie contravenție conform art. 33 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 346/2004 ceea ce demonstrează odată în plus că reprezintă o obligație a pârâtei și nu o facultate a acesteia.

S-a respins cererea reclamantei ce vizează stabilirea de către instanță a prețului cu motivarea că potrivit art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 prețul vânzării se negociază de părți pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți, după deducerea investițiilor efectuate de locatar. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta motivând că în conformitate cu art. 13 alin. (7) lit. a) din Legea nr. nr. 346/2006 activele se pot retrage de pe lista cu active disponibile în cazul declanșării procedurii de administrare specială în perioada de privatizare. Prin Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr. 43/2003 s-a instituit administrarea specială a S.N.P.

SA în vederea privatizării, situație în care bunurile sunt scoase de pe listele cu activele disponibile. Însușindu-și criticile formulate, Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 35 din 16 martie 2005, a admis apelul a schimbat în tot sentința fondului și a respins acțiunea ca neîntemeiată. S-a reținut că refuzul pârâtei de a vinde spațiul exprimat înlăuntrul termenului de 90 de zile de la solicitarea privind cumpărarea activului deținut cu chirie de către reclamantă, echivalează cu retragerea acestuia de pe listă, iar faptul că nu s-a întocmit lista inițială cuprinzând activele disponibile nu poate conduce la o altă finalitate avându-se în vedere instituirea administrării speciale anterior intrării în vigoare a Legii nr. 346/2004.

Împotriva soluției instanței de apel a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 13 alin. (7) din Legea nr. 346/2004. Ulterior, la data de 24 ianuarie 2008, recurenta-reclamantă în baza art. 246 C. proc. civ., a depus o cerere de renunțare la judecata acțiunii principale întrucât părțile s-au înțeles pe cale amiabilă în sensul că au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 115 din 22 ianuarie 2008 având ca obiect spațiul comercial care face obiectul cererii de chemare în judecată pe care l-a anexat. În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 312 coroborate cu art. 246 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC D.R.I.M. SRL Pitești, împotriva deciziei nr. 35/ A-C din 16 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia recurată în sensul respingerii apelului pârâtei S.N.P. SA București și ia act de renunțarea la judecata acțiunii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.