ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3852/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.L. SRL Pitești a chemat în judecată pe pârâta SN P. SA București, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să o oblige pe pârâtă să încheie contractul de vânzare - cumpărare pentru spațiul și terenul aferent acestuia situat în Rm. Vâlcea, județul Vâlcea, ce face obiectul contractului de închiriere din 3 februarie 2004, la prețul ce se va stabili de instanță. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că deține cu chirie spațiul susmenționat, iar pentru desfășurarea activităților comerciale specifice a făcut lucrările de reparații și amenajări necesare. A mai arătat că, în temeiul Legii nr. 346/2004 a solicitat pârâtei să-i vândă spațiul menționat, întrucât se încadrează în toate criteriile prevăzute de acest act normativ pentru a beneficia de facilitatea respectivă.

Astfel, arată că este întreprindere mică în accepțiunea legii, iar spațiul este disponibil și aparține unei societăți naționale cu capital majoritar de stat, fiind deținut în baza unui contract de închiriere valabil încheiat. Pentru că și-a manifestat expres intenția de a cumpăra trebuia încheiat contractul de vânzare - cumpărare, greșit fiindu-i respinsă cererea cu motivarea că spațiul nu este disponibil. Prin sentința nr. 1142/ C din 2 decembrie 2004, Tribunalul Vâlcea, secția comercială, a admis în parte cererea și a obligat-o pe pârâtă să încheie cu reclamanta contract de vânzare - cumpărare pentru spațiul comercial situat în Rm. Vâlcea și terenul aferent, deținute cu chirie în baza contractului de închiriere din 3 februarie 2004, la prețul ce se va stabili de părți în condițiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004.

Prin aceeași sentință, capătul de cerere privind stabilirea prețului de către instanță a fost respins, iar pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 88.000 lei, către reclamantă. Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că este competentă să soluționeze cauza, în raport de dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., excepția privind prematuritatea acțiunii fiind respinsă cu motivarea că termenul de 90 de zile calculat de la depunea cererilor de cumpărare a activelor este stabilit de lege în favoarea solicitantului, întreprindere mică și mijlocie și reprezintă o obligație pentru proprietar de a încheia contractul, ci nu un termen după trecerea căruia să te poți adresa justiției în condițiile în care pârâta și-a manifestat expres refuzul de a înstrăina bunul imobil.

Pe fondul cauzei, a apreciat că reclamanta îndeplinește cerințele prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 346/2004, respectiv este întreprindere mică și deține cu chirie un spațiu comercial disponibil, definit ca atare de art. 13 pct. 2 lit. a) din același act normativ, ce aparține unei societăți naturale cu capital majoritar de stat, supusă privatizării. Susținerea pârâtei în sensul că activul nu ar fi fost disponibil nu a fost reținută, cu argumentarea că art. 13 pct. 4 din actul normativ, instituia obligația de a publica lista cu activele disponibile, ori pârâta se află în culpă prin neefectuarea acestei publicații.

Derogarea prevăzută prin art. 13 pct. 7, care permitea retragerea de pe listă a activelor disponibile dacă se află în perioada de administrare specială, cum este și situația pârâtei, nu operează, pentru că nu a organizat licitația în termen de 30 de zile de la exprimarea opțiunii de cumpărare a activului deținut cu chirie de reclamantă și nici nu a încheiat contractul de vânzare - cumpărare, refuzând cererea. Obligația de a vinde era întărită și de faptul că prin Ordinul nr. 43 din 6 februarie 2003, art. 2 pct. 2 lit. a) alin. (3), administratorul special era obligat să identifice activele neutilizate ce pot fi transferate/sau vândute, ceea ce nu exclude aplicarea Legii nr. 346/2004 ci, dimpotrivă, reprezintă o modalitate prevăzută în sarcina pârâtei chiar anterior acestui act normativ, în aplicarea prevederilor Legii nr. 133/1999.

În schimb, cererea privind stabilirea prețului de către instanță a fost apreciată ca nefondată, cu motivarea că părțile nu au parcurs procedura reglementată de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004. Prin decizia nr. 36 din 16 martie 2005, Curtea de Apel Pitești a admis apelul formulat de pârâta SN P. SA și a schimbat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea, reținând, în principal, că pârâta nu poate fi obligată la vânzarea spațiului fiind în administrare specială. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC R.L. SRL, solicitând admiterea recursului în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii sentinței instanței de fond. În motivarea recursului său, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reclamanta susține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (7) din Legea nr. 346/2004, prin aceea că retragerea activelor de pe listă sau neacceptarea ofertei de cumpărare nu se putea face decât anterior acceptării ofertei făcută de statul român de către societățile comerciale beneficiare ale ofertei. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (7) din Legea nr. 346/2004.

Instanța a reținut în mod corect că procedura de administrare specială în vederea privatizării pârâtei a fost declanșată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 346/2004 și deci refuzul de vânzare a activului în cauză a fost legal, având în vedere situația derogatorie reglementată de art. 13 alin. (7) lit. a) potrivit căruia activele, chiar dacă au fost înscrise pe listă, se retrag de pe lista cu active disponibile în cazul declanșării procedurii de administrare specială în perioada de privatizare. Față de cele arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.L. SRL Pitești împotriva deciziei nr. 36 din 16 martie 2005 a Curții de Apel Pitești, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2007.