ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3126/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Vâlcea, prin sentința nr. 99/ C pronunțată la 5 februarie 2001, a admis acțiunea reclamantului P.M.R.V., cu sediul în Râmnicu Vâlcea, a obligat pe pârâta SC P. SRL, la 18.024.469 lei reprezentând chirie și la 15.427.723 lei reprezentând majorări de întârziere. Instanța a reținut că pârâta datorează această sumă în baza contractului prin care i s-a închiriat o suprafață de 23,70 m.p., contractul fiind încheiat pe un termen ce expira la 30 iunie 2001 și având clauză penală în conținut. Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești, prin decizia nr. 255/ A-C pronunțată la 23 aprilie 2001 a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea reclamantului, obligându-l la plata sume de 1.165.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu prilejul judecării apelului.

Instanța de apel a reținut faptul că pârâta a achitat suma datorată cu titlu de chirie, nefigurând cu debite restante de această natură, iar de plata penalităților a fost scutită prin hotărârea din 29 ianuarie 2001 a C.L.M.R.V. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând decizia pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, lipsindu-i culpa procesuală întrucât sumele datorate au fost achitate după declanșarea litigiului, iar în apel a recunoscut acest fapt la primul termen, beneficiind de prevederile art. 275 C. proc. civ. Critica nu este întemeiată.

Astfel, deși la data de 31 martie 2001, pârâta nu figura cu debite restante din taxa pentru suprafața ocupată, sumele fiind plătite la 4 ianuarie 1999, 30 aprilie 1999, 30 septembrie 1999 și 24 decembrie 2000 și cu toate că a fost scutită de plata penalităților, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii prin care pârâta era obligată la plată, la 5 februarie 2001, așa încât culpa sa procesuală este evidentă. Aplicarea art. 275 C. proc. civ., nu a mai fost făcută de instanța de apel întrucât, pe lângă faptul că acesta se referă la prima zi de înfățișare și nu la faza apelului, nu există o recunoaștere efectivă a susținerilor apelantei. Așa fiind, recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta P.M.R.V., împotriva deciziei nr. 255/ A-C din 23 aprilie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.