ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2560/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

În cadrul acțiunii ce formează obiectul Dosarului nr.

5554/221/2006 al Judecătoriei Deva, CN C.F.C.F.R. SA București, S.R.C.F.

Timișoara, a invocat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Orașul

Simeria prin primar, excepția de nelegalitate a prevederilor pct. 344, din

Anexa 13 a H.G. nr. 1352/2001.

Reclamanta a susținut că,

prin actul contestat, s-au încălcat dispozițiile art. 41 alin. (1), (2) și (3)

din Constituție, ale art. 481 C. civ. și ale art. 1 alin. (1) din Primul

Protocol Adițional la C.E.D.O., stabilindu-se că stadionul de fotbal din Simeria

face parte din domeniul Orașului Simeria, ceea ce echivalează cu o expropriere

abuzivă, inclusiv actele administrative ale autorităților locale fiind nelegal

întocmite.

Prin încheierea de ședință

de la 8 ianuarie 2007, Judecătoria Deva a dispus sesizarea Curții de Apel Alba

Iulia cu soluționarea excepției menționate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 17 din 16

februarie 2007, a admis excepția inadmisibilități excepției de nelegalitate

invocată și a respins, ca inadmisibilă, această excepție.

Instanța a reținută ca

soluția adoptată se impune, întrucât anexa 13 a H.G. nr. 1352/2001 are caracterul unui act administrativ unilateral individual, care, fiind emis anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, nu mai poate fi atacat pe calea

excepției de nelegalitate potrivit art. 4 alin. (2) din legea specificată.

Împotriva sus - menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta CN C.F.C.F.R. SA

București, S.R.C.F. Timișoara, criticând-o ca nelegală, întrucât au fost greșit

interpretate dispozițiile H.G. nr. 1352/2001, act normativ administrativ.

Conform art. 27 din Legea nr.

554/2004, cauzele aflate pe rolul Instanțelor la data intrării în vigoare a

prezentei legi, vor continua să se judece conform legii aplicabile la momentul

sesizării. Se apreciază că în raport de acest text, excepția de nelegalitate

este admisibilă pentru că a fost ridicată într-un dosar formulat după intrarea

în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Se mai apreciază în recurs

că Instanța fondului a făcut o confuzie raportând motivele de fond ale emiterii

H.G. nr. 1352/2001 la Legea nr. 554/2004.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerentele:

În speță, Guvernul României

a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate ridicată de recurenta - reclamantă,

întrucât actul contestat a fost adoptat anterior intrării în vigoare a Legii nr.

554/2004.

Prin această Hotărâre de

Guvern s-a dispus atestarea apartenenței la domeniul public a bunurilor

cuprinse în anexele 1-70. Anexa 13 a H.G. nr. 1352/2001, are fără putință de

tăgadă caracterul unui act administrativ unilateral individual și a fost emisă

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Actul administrativ în

litigiu a fost emis în anul 2001, iar Legea contenciosului administrativ a

intrat în vigoare la 7 ianuarie 2005, excepția de nelegalitate invocată nu

poate fi soluționată conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât astfel cum

corect a reținut Instanța de Fond, legea civilă nu retroactivează.

Desigur, recurenta - reclamantă

se putea prevala de dispozițiile legale în vigoare la data emiterii actului în

discuție care erau cele ale Legii nr. 29/1990 și nu ale Legii nr. 554/2004.

Prin urmare excepția de

nelegalitate invocată în acest litigiu se poate aplica doar actelor

administrative emise după intrarea în vigoare a noii legi, întrucât așa cum am

arătat, actul administrativ contestat este adoptat anterior anului 2005.

Așa fiind, este inadmisibilă

excepția de nelegalitate formulată în cadrul unor acțiuni introduse după

intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 privitor la acte administrative

unilaterale, emise anterior acestei legi.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală

și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de CN C.F.C.F.R.

SA București, S.R.C.F. Timișoara, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de CN C.F.C.F.R. SA București, S.R.C.F. Timișoara, împotriva sentinței civile nr.

17 din 16 februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 mai 2007.