ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2256/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 1 martie 2005 reclamanții Sindicatul Salariaților din SC E. SA, sucursala P.,

A.G., P.E., L.S., B.Șt. și L.D. au chemat în judecată pe pârâții SC S. SRL

Piatra Neamț, L.I. și C.V. și au solicitat excluderea pârâtului L.I.a din

societate, stabilirea sumei de bani la care are dreptul asociatul exclus, cu

cheltuieli de judecată.

Tribunalul Neamț, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 717/ E din 7 octombrie

2005, a luat act de renunțarea pârâților L.I. și SC S. SRL Piatra Neamț la

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L.D.

S-au respins, ca nefondate,

excepțiile invocate de pârâți privind lipsa calității procesuale active a

reclamanților A.G. și Sindicatul Salariaților din SC E. SA și excepția privind

lipsa calității procesuale pasive a pârâtului L.I.

S-a respins, ca inadmisibilă,

excepția lipsei calității procesuale active a procuratorului reclamantei L.D.,

respectiv L.M.

S-a respins, ca nefondată,

acțiunea reclamanților și s-a anulat acțiunea cu privire la reclamantul B.Șt.

Prin decizia nr. 123 din 2

noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

s-a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului, ce a

fost schimbată în parte, în sensul că a admis acțiunea acestora și a dispus

excluderea din SC S. SRL Piatra Neamț a asociatului L.I. și a obligat pe pârâta

SC S. SRL Piatra Neamț la 20 de lei către pârâtul L.I., reprezentând

contravaloarea părților sociale.

Pârâtul a fost obligat la

cheltuieli de judecată către reclamanții P.E., L.D. și Sindicatul Salariaților

din SC E. SA, sucursala P. Piatra Neamț și s-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a reținut în

considerentele deciziei că prin activitatea desfășurată, fostul administrator

al SC S. SRL a folosit capitalul, bunurile și creditul societății în folosul

său, împrejurare ce reprezintă o cauză de excludere din societate potrivit

dispozițiilor art. 217 lit. c) raportat la art. 80, 82 din Legea nr. 31/1990 în

forma în vigoare la data introducerii acțiunii. Cu privire la investițiile

realizate la blocul 110 situat în Piatra Neamț, str. Progresului s-a constatat

că din expertiza efectuată a rezultat că locatorul SC U. SA a pus la

dispoziție, fără plată cantitatea de 11,60 plăci ondulate de azbociment aspect

necontestat în cauză, că a existat o neconcordanță între documentele existente

în contabilitatea societății și cele care s-au găsit pe teren, așa încât sunt

îndeplinite dispozițiile art. 80 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii

reclamanții A.G. și P.E. și pârâții SC S. SRL și L.I. au declarat recurs în

temeiul art. 304 pct. 7 –10 C. proc. civ. și au susținut că este nelegală și

netemeinică.

La termenul de azi s-a depus

la dosar o cerere prin care reclamantul A.G. renunță la judecata recursului,

iar reclamanta P.E. o declarație autentificată la notariat prin care renunță la

dreptul de judecată ce formează obiectul acestui dosar.

În recursul lor întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pârâții SC S. SRL și L.I. au

susținut că instanța de apel a dispus excluderea din societate conform

dispozițiilor art. 217 lit. c) și d) și art. 80 din Legea nr. 31/1990 fără însă

a se face dovada fraudei comise în dauna societății și utilizarea capitalului societății

și a bunurilor în interes individual sau în interesul altei persoane.

S-a invocat că expertul

tehnic care a efectuat lucrarea la instanța de apel nu avea dreptul să verifice

operațiunile contabile în evidența societății, întrucât nu era de specialitate,

mai mult a avut o atitudine tendențioasă, acuzatoare și neobiectivă și a fost

de rea credință când a reținut că în magazia societății s-au găsit depozitate

materiale care nu au putut fi justificate ca apartinând societății, fără a se

avea în vedere că a avut numai calitatea de depozitar, proprietarul fiind SC U.

SA.

Recurenții au precizat că

nici expertiza contabilă și nici expertiza tehnică nu au stabilit un prejudiciu

cert cauzat societății, și deci nu rezultă cum instanța de apel a stabilit că

se face vinovat de fraudă în dauna societății.

Recursul pârâților nu este

fondat.

Motivele invocate de

recurenți se referă de fapt la nemulțumirile acestora în ceea ce privește

raportul de expertiză tehnică, precum și aprecierea instanței care a stabilit

că L.I. se face vinovat de frauda comisă în daua societății.

Aceaste critici nu pot fi

subsumate motivelor de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., întrucât vizează aspecte legate de netemeinicie, respectiv o problemă de

apreciere de către instanță a probelor administrate în cauză.

Așa fiind, urmează ca

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca

nefondat, recursul pârâtelor.

Conform art. 246 C. proc.

civ., se va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de A.G. și P.E.

declarat împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțare la

judecata recursului declarat A.G. și P.E. împotriva deciziei nr. 123 din 2

noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâții L.I. și SC S. SRL PIATRA NEAMȚ împotriva aceleiași

decizii recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 iunie 2007.