ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2256/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 martie 2005 reclamanții Sindicatul Salariaților din SC E. SA, sucursala P., A.G., P.E., L.S., B.Șt. și L.D. au chemat în judecată pe pârâții SC S. SRL Piatra Neamț, L.I. și C.V. și au solicitat excluderea pârâtului L.I.a din societate, stabilirea sumei de bani la care are dreptul asociatul exclus, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 717/ E din 7 octombrie 2005, a luat act de renunțarea pârâților L.I. și SC S. SRL Piatra Neamț la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L.D. S-au respins, ca nefondate, excepțiile invocate de pârâți privind lipsa calității procesuale active a reclamanților A.G.

și Sindicatul Salariaților din SC E. SA și excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului L.I. S-a respins, ca inadmisibilă, excepția lipsei calității procesuale active a procuratorului reclamantei L.D., respectiv L.M. S-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților și s-a anulat acțiunea cu privire la reclamantul B.Șt. Prin decizia nr. 123 din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului, ce a fost schimbată în parte, în sensul că a admis acțiunea acestora și a dispus excluderea din SC S. SRL Piatra Neamț a asociatului L.I. și a obligat pe pârâta SC S. SRL Piatra Neamț la 20 de lei către pârâtul L.I., reprezentând contravaloarea părților sociale.

Pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată către reclamanții P.E., L.D. și Sindicatul Salariaților din SC E. SA, sucursala P. Piatra Neamț și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a reținut în considerentele deciziei că prin activitatea desfășurată, fostul administrator al SC S. SRL a folosit capitalul, bunurile și creditul societății în folosul său, împrejurare ce reprezintă o cauză de excludere din societate potrivit dispozițiilor art. 217 lit. c) raportat la art. 80, 82 din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii.

Cu privire la investițiile realizate la blocul 110 situat în Piatra Neamț, str. Progresului s-a constatat că din expertiza efectuată a rezultat că locatorul SC U. SA a pus la dispoziție, fără plată cantitatea de 11,60 plăci ondulate de azbociment aspect necontestat în cauză, că a existat o neconcordanță între documentele existente în contabilitatea societății și cele care s-au găsit pe teren, așa încât sunt îndeplinite dispozițiile art. 80 din Legea nr. 31/1990. Împotriva acestei decizii reclamanții A.G. și P.E. și pârâții SC S. SRL și L.I. au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 –10 C. proc. civ. și au susținut că este nelegală și netemeinică. La termenul de azi s-a depus la dosar o cerere prin care reclamantul A.G.

renunță la judecata recursului, iar reclamanta P.E. o declarație autentificată la notariat prin care renunță la dreptul de judecată ce formează obiectul acestui dosar. În recursul lor întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pârâții SC S. SRL și L.I. au susținut că instanța de apel a dispus excluderea din societate conform dispozițiilor art. 217 lit. c) și d) și art. 80 din Legea nr. 31/1990 fără însă a se face dovada fraudei comise în dauna societății și utilizarea capitalului societății și a bunurilor în interes individual sau în interesul altei persoane.

S-a invocat că expertul tehnic care a efectuat lucrarea la instanța de apel nu avea dreptul să verifice operațiunile contabile în evidența societății, întrucât nu era de specialitate, mai mult a avut o atitudine tendențioasă, acuzatoare și neobiectivă și a fost de rea credință când a reținut că în magazia societății s-au găsit depozitate materiale care nu au putut fi justificate ca apartinând societății, fără a se avea în vedere că a avut numai calitatea de depozitar, proprietarul fiind SC U. SA. Recurenții au precizat că nici expertiza contabilă și nici expertiza tehnică nu au stabilit un prejudiciu cert cauzat societății, și deci nu rezultă cum instanța de apel a stabilit că se face vinovat de fraudă în dauna societății.

Recursul pârâților nu este fondat. Motivele invocate de recurenți se referă de fapt la nemulțumirile acestora în ceea ce privește raportul de expertiză tehnică, precum și aprecierea instanței care a stabilit că L.I. se face vinovat de frauda comisă în daua societății. Aceaste critici nu pot fi subsumate motivelor de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât vizează aspecte legate de netemeinicie, respectiv o problemă de apreciere de către instanță a probelor administrate în cauză. Așa fiind, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul pârâtelor. Conform art. 246 C. proc. civ., se va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de A.G.

și P.E. declarat împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțare la judecata recursului declarat A.G. și P.E. împotriva deciziei nr. 123 din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții L.I. și SC S. SRL PIATRA NEAMȚ împotriva aceleiași decizii recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2007.